România, o ţară a subvenţiilor, cu oameni care tremură în blocuri neîncălzite
Vreme de trei zile, în cartierul în care stau, nu a fost căldură şi apă caldă, deşi afară ningea.
Copii din câteva şcoli din cartier au fost trimişi acasă, pentru că nu se face să răceşti la şcoală. Fiecare să răcească la casa lui.
Toată vara şi toată toamna presa a fost plină de pildele de generozitate ale primarului general: bani pentru pensionarii trimişi în Grecia, la plajă; vouchere de tot felul: pentru schimbarea maşinii, pentru schimbarea aragazului şi a frigiderului, pentru ochelari, pentru aparat dentar. Nu acuz această generozitate, cu atât mai mult cu cât milioane de pensionari din RO se îngrozesc să viseze la o vacanţă, iar un aparat dentar şi aplicarea lui costă mai mult decât salariul mediu pe economie, ceea ce face ca doar părinţii care au un salariu bun sau strâng luni de zile din dinţi să şi-l permită.
Dar până unde poţi merge cu această generozitate?
Traficul în Bucureşti a ajuns un coşmar. Lumina cade din ce în ce mai des. Acum, în unele cartiere, oamenii stau înfofoliţi în case, ca pe vremea lui Ceauşescu.
RADET, furnizorul de căldură şi apă caldă pentru Bucureşti, are pierderi pe reţea de 29% din capacitatea de furnizare. În 2017 (ultimele date), compania (aflată în insolvenţă) a avut venituri de 1,1 miliarde de lei şi cheltuieli de 1,3 miliarde de lei.
Doar că, aşa cum obişnuiesc instutuţiile statului, RADET socoteşte la “venituri” şi subvenţiile administraţiei.
Prin urmare, cu toate subvenţiile, compania acumulează pierderi. Nu mai puţin de 880 de milioane de lei a primit ca subvenţie RADET anul trecut de la Primăria Generală. Doar că, pentru investiţii, a primit doar 79 de milioane de lei, în condiţiile în care, arată bugetul Primăriei, necesarul din 2018 era de 1,67 de miliarde de lei. Aşa că reţelele au început să crape.