Dacă itinerarul stabileşte că Anul Nou, Paştele sau Crăciunul trebuie petrecut într-o parcare, o masă întinsă între trei camioane, alături de colegi de breaslă, poate face ziua mai uşoară şi puţin mai distractivă. Dacă, în schimb, parcarea este goală, şoferilor de TIR nu le rămâne decât să se roage ca sărbătorile să treacă foarte repede.

Adriana Mureşan are 52 de ani şi, de la 36, îşi urmează visul pe 16 roţi în Spania: conduce TIR-ul după ce companiile din România au alungat-o, discriminând-o că este femeie şi nu are rezistenţa unui bărbat. Nu numai că a avut rezistenţa necesară, dar a făcut şi carieră într-un domeniu ostil şi solitar. Apoi, printre picături, a demarat campanii de solidaritate prin care a reuşit să mobilizeze diaspora românească şi să-şi ajute colegii şoferi să nu fie singuri de sărbători. Înainte de asta, în zilele alegerilor, şoferiţa a mobilizat românii din străinătate, pe grupurile de Facebook pe care le coordonează, astfel încât cei care voiau să voteze dar nu puteau ajunge la urne erau luaţi cu maşinile de alţi români care aveau această posibilitate.

A plecat în Spania ca să conducă TIR-ul

În urmă cu mai bine de 16 ani, Adriana Mureşan a bătut la toate uşile companiilor de transport din România. Le cerea să îi permită să conducă TIR-uri, după ce se plictisise de autocare. Şefii companiilor o măsurau din priviri şi o trimiteau la cratiţă: „Eşti femeie, tu nu poţi să-ţi faci nevoile ca un bărbat, pe roata TIR-ului”, îşi aminteşte Adriana Mureşan că a auzit cam de fiecare dată când cerea explicaţii pentru refuzurile pe care le primea.

Nu avea o situaţie financiară proastă, dar nici nu suporta mentalitatea şi discriminările la care era supusă. Avea 36 de ani când a stabilit, împreună cu familia, că nu îşi va putea urma visul niciodată în România şi a decis să plece. A ales Spania. Au trecut 16 ani de-atunci.

Şi-a trăit visul aproape două decenii alături de familie în Monzon, o localitate mică şi cochetă din provincia spaniolă Huesca. Însă, în urmă cu câţiva ani, drumurile lungi şi nopţile petrecute departe de familie, în cabina camionului, au început să-şi lase amprenta asupra ei.

Adriana Mureşan a cunoscut din plin singurătatea şi tristeţea şoferului care trăieşte ziua de naştere sau aniversările celor dragi, Paşte, Crăciun sau Revelion în „2 metri cubi de metal”, cum obişnuieşte să spună: „Este foarte trist şi dureros. De multe ori, din cauza firmei la care lucrezi nu poţi să alegi locul unde să te opreşti. Ar fi simplu să mergi până în cel mai apropiat oraş. În realitate, însă, poţi să faci sărbătorile într-un poligon industrial sau o parcare, unde poţi găsi sau nu alţi colegi. Trăim într-o lume foarte controlată, de când a evoluat foarte mult tehnologia, traseele sunt foarte bine calculate, la milimetru şi trebuie să respecţi timpii de odihnă şi traseu. Nu te poţi opri după bunul plac”.

Adriana Mureşan a povestit pentru MEDIAFAX că sărbătorile sunt mai triste pentru şoferi decât pentru alte categorii de profesii în care, de asemenea, oamenii nu îşi petrec seara de Crăciun, de Paşte sau de Revelion alături de familie, cum ar fi, spre exemplu, medicii sau pompierii: „Sărbătorile sunt şi mai triste pentru şoferi, spre deosebire de medici sau pompieri, spre exemplu. Medicii, pompierii sunt într-un colectiv de serviciu, totuşi, şi lipsesc doar în seara respectivă, apoi se întorc acasă, prind a doua zi sau Ajunul. E diferit la ei, sunt obişnuiţi într-un colectiv. Noi suntem singuri, nu avem un colectiv cu noi de sărbători. Şoferii de pe frigorifice nu au voie nici măcar să oprească în parcare în ziua de Crăciun, ei trebuie să circule în continuu”.

„Dacă prinzi sărbătorile singur, în parcare, te rogi doar să treacă mai repede”

Femeia îşi aminteşte de un 1 Mai pe care l-a petrecut într-o parcare şi care a fost distractiv doar datorită faptului că îşi întâlnise şi alţi colegi, alături de care a gătit ad-hoc bucate specifice sărbătorii:

„Dacă mai găseşti colegi, scoţi butelia şi poţi să faci chiar şi sarmale. Se adună trei, patru, zece colegi. Eu am prins un 1 Mai cu nişte colegi, fantastic. Am întins o masă între 3 camioane, fiecare scoate ce are, se mănâncă la comun. Dacă nu, stai singur în cabină, nu îţi trebuie nimic, nici să mănânci, nici să faci nimic. Doar vorbeşti cu familia cât poţi şi te rogi să treacă cât mai repede”, a povestit şoferiţa.

Pentru un surplus financiar, unii şoferi se oferă să lucreze de Crăciun sau de Sărbători. „Şoferii care transportă alimente n-au însă opţiunea asta, pentru că oamenii mănâncă zilnic”, spune Adriana Mureşan:

„Sunt şi şoferi care muncesc voluntar de sărbători pentru că primesc nişte prime, bani în plus. Dar nici ei nu sunt fericiţi. Ei o fac pentru bani. Apoi, mai e categoria celor care transportă alimente, iar ei nu pot face voluntariat, acolo sunt obligaţi. Când lucrezi pe alimente, ştii sigur că nu ai sărbători pentru că oamenii mănâncă în fiecare zi”.

Adriana Mureşan ştie prea bine cum este să îţi petreci sărbătorile departe de familie, după ce în noaptea de Paşte şi-a spus simbolic „Hristos a Înviat!” în gând, singură, în cabină.

Tocmai pentru că ştie cât de greu trec zilele de sărbătoare atunci când şoferii români sunt prizonierii şoselelor din Europa, în urmă cu patru ani, Adriana Mureşan a deschis un grup de Facebook (astăzi, „Voluntari în Europa”) pentru a veni în ajutorul acestora.

Fiecare familie de români din ţările Europei care era de acord să dea o mână de ajutor în proiectul Adrianei Mureşan trebuia să primească în sânul ei unul, doi sau trei şoferi care se aflau în parcări din apropiere pentru a petrece împreună seara de Crăciun, de Paşte sau de Revelion.

„Oamenii ştiu doar că TIR-urile încurcă lumea”

Femeia nu a renunţat nici anul acesta la campania sa şi a mobilizat, din nou, familiile de români din Diaspora împreună cu care au vizitat şoferii care se aflau în proximitatea locuinţelor fiecăruia şi cărora le-au dus bucate tradiţionale. Şoferii care au acceptat, au fost „adoptaţi” de familii pe perioada sărbătorilor:

„Am mobilizat voluntarii din toată Europa să <adopte> un şofer care e blocat în parcare, de Sărbători. Sau dacă nu îl adoptă, măcar să meargă să îl salute. Noi sperăm că au fost cât mai mulţi care au mers acasă şi au petrecut sărbătorile împreună. Noi, de 3-4 ani, am promovat pe grupurile pe care le-am creat această idee: dacă este un coleg pe care îl prinde Crăciunul sau Revelionul într-o anumită zonă, să fie luat acasă de familiile de români din zona respectivă, ca să nu fie singur. Vrem să le explicăm oamenilor ce înseamnă să munceşti de sărbători. Este foarte trist şi frustrant. Unii acceptă, alţii nu acceptă să meargă acasă. Dar contează că vine cineva măcar să te salute, să îţi aducă bucate româneşti, să nu stai singur”, povesteşte Adriana Mureşan.

Femeia spune că, dincolo de aceste lucruri, ce îi doare cel mai tare pe şoferi este faptul că oamenii nu sunt conştienţi de eforturile pe care aceştia le fac şi, cu atât mai puţin, nu le apreciază munca. Adriana Mureşan susţine că oamenii au o imagine deformată asupra tiriştilor şi că toată lumea ştie doar că „TIR-urile încurcă traficul”:

„Ce doare cel mai tare este că oamenii nu sunt conştienţi de eforturile pe care le fac şoferii de TIR. Fiecare lucru pe care îl foloseşti în fiecare zi, dar fiecare lucru, a fost transportat cu un camion la un moment dat, fie că materia primă, fie că produsul finit. Oamenii sunt desensibilizaţi. Oamenii au o imagine deformată asupra şoferilor de TIR. În primul rând pentru că <tirurile încurcă pe toată lumea>. Dar oamenii nu ştiu presiunea la care suntem supuşi, este infernal. Ni se spune: ,Mâine la ora X trebuie să descarci>. Totul se calculează la minut, orice întârziere trebuie recuperată. Tocmai de aceea au loc şi depăşirile neregulamentare, pentru că acele 2-3 minute îl ajută să recupereze timpul pierdut sau să ajungă la ora stabilită, ca să nu plătească penalizări. E o concurenţă acerbă pe piaţă, nu mai e loc de scăzut preţurile aşa că acum câştigă cel care ajunge cel mai repede”, a mai povestit Adriana Mureşan pentru MEDIAFAX.