Cel mai important mesaj pe care preşedintele rus Vladimir Putin încearcă să-l transmită ţărilor occidentale care susţin Ucraina este că timpul lucrează în favoarea sa, iar singura modalitate de a încheia războiul este să se conformeze cerinţelor sale. În pofida percepţiei că economia rusă ar fi rezistentă, realitatea este că aceasta se află sub o presiune financiară considerabilă, faptul în cauză fiind recunoscut public de unii dintre cei mai importanţi membri ai guvernului rus, precum Serghei Chemezov şi Elvira Nabiullina, potrivit Financial Times.

Deşi există semne economice pozitive, precum o creştere economică constantă, un şomaj scăzut şi salarii în creştere, aceste date sunt superficiale. Economia rusă se află pe o bază de mobilizare completă, ceea ce înseamnă că nu reflectă o creştere sustenabilă pe termen lung, ci un răspuns la mobilizarea resurselor pentru război.

Putin se bazează pe trei instrumente principale pentru a finanţa războiul: împrumuturi, inflaţie şi expropriere. În timp ce încearcă să evite instabilitatea financiară, realitatea este că această abordare provoacă dezechilibre economice care devin din ce în ce mai vizibile, fiind confirmate chiar de liderii regimului rus.

Potrivit unui raport al analistului Craig Kennedy, datoriile companiilor ruseşti au crescut cu 71% începând din 2022, ceea ce depăşeşte datoriile guvernamentale sau ale gospodăriilor.

Aceste împrumuturi sunt considerate private, dar în realitate sunt controlate de stat, băncile fiind obligate să acorde credite preferenţiale companiilor desemnate de Kremlin.

Putin a reuşit să preia controlul asupra sistemului bancar din Rusia, iar băncile sunt obligate să acorde credite subvenţionate, ceea ce contribuie la o tipărire masivă de bani. Estimările indică faptul că acest fenomen a dus la o expansiune economică de aproximativ 20% din PIB-ul Rusiei în 2023, o sumă considerabilă, comparabilă cu alocările bugetare pentru un război de mari dimensiuni.

Cu toate acestea, guvernul rus încearcă să evite un deficit bugetar semnificativ, în pofida creşterii cheltuielilor legate de război. Banca Centrală a Rusiei a menţinut rata dobânzii la 21%, ceea ce ajută la menţinerea preţurilor sub control, dar nu este suficient pentru a reduce inflaţia generată de împrumuturile subvenţionate de stat.

Împrumuturile subvenţionate şi datoriile mari ale companiilor ruseşti contribuie la o criză de credit, cu împrumuturi neperformante care se acumulează. Multe afaceri nu pot face faţă costurilor ridicate ale împrumuturilor, iar guvernul ar putea fi forţat să salveze băncile, dar o panică generalizată ar distruge încrederea în sistemul bancar şi în guvern.

În această situaţie economică dificilă, Putin trebuie să ia o decizie crucială între continuarea războiului şi menţinerea stabilităţii interne. Alegerea unui război de durată şi gestionarea unei economii în colaps riscă să destabilizeze regimul. În ciuda retoricii sale optimiste, realitatea financiară începe să devină imposibil de ignorat.

Occidentul a reuşit să blocheze accesul Rusiei la rezervele sale financiare de aproximativ 300 de miliarde de dolari şi a impus sancţiuni asupra comerţului cu petrol, ceea ce a redus semnificativ veniturile externe ale Rusiei. Aceste măsuri au amplificat constrângerile economice interne şi au împiedicat Rusia să îşi utilizeze resursele externe pentru a sprijini efortul de război.

Singura şansă a Rusiei de a reduce presiunile economice ar fi renunţarea la agresiunea din Ucraina, dar acest lucru nu poate fi realizat fără a face faţă unei crize interne. Putin va încerca să obţină o relaxare a sancţiunilor pentru a accesa mai multe resurse externe, dar Occidentul, potrivit majorităţii oficialilor, trebuie să îi transmită clar că acest lucru nu se va întâmpla. Mulţi analişti susţin că doar prin menţinerea acestor sancţiuni şi prin susţinerea Ucrainei, Occidentul poate forţa Rusia să aleagă între război şi stabilitatea internă.