Noroc că în weekend ne-am trezit cu subiectul furtului Tezaurului României – coiful de la Coţofeneşti (cu această ocazie, am avut norocul să participăm la o lecţie deschisă de istorie a României) ca să mai uităm de: 

- După Fitch, şi agenţia de rating Standard & Poor’s ne-a schimbat evaluarea de la o ţară stabilă la o ţară mai puţin stabilă din punct de vedere economic şi politic, iar dacă lucrurile merg în acelaşi fel – deficit bugetar scăpat de sub control, deficite externe foarte mari şi instabilitate politică – vom fi aruncaţi în categoria “junk”, adică o ţară nerecomandată investitorilor, în special cel de portofoliu, care cumpără titluri de stat, adică datoria României, sau acţiuni. 

- JP Morgan, cea mai mare bancă americană ne-a pus pe o listă de ţări care ar putea fi afectate de politica lui Donald Trump de a trage investiţii în America, în sensul că banii se îndreaptă către alte zone şi noi s-ar putea să nu mai găsim bani pentru finanţarea deficitului bugetar şi pentru finanţarea datoriilor care ajung la scadenţă şi care trebuie reeşalonate pentru că nu avem bani să le plătim.

- Necesarul de finanţare externă a guvernului în 2025 ar fi de 13 miliarde de euro (dintr-un total de 131 de miliarde de lei, echivalentul a peste 50 de miliarde de euro), bani care trebuie găsiţi pe pieţele externe, acolo unde din păcate riscul asociat României şi prin schimbarea perspectivei de către agenţiile de rating este în creştere, ceea ce înseamnă dobânzi mult mai mari.

România a ajuns un jucător important în regiune pe piaţa titlurilor de stat, depăşind chiar Polonia pe zona obligaţiunilor în euro, ceea ce face ca toată lumea să se uite cu lupa la noi, la ce se întâmplă în ţară din punct de vedere politic, social şi economic şi să acţioneze în consecinţă, cerând dobânzi mai mari.

- Dobânzile la lei pentru împrumuturile acordate Ministerului de Finanţe au depăşit 8%, ceea ce arată cât de greu îi va fi Ministerului de Finanţe să facă rost de bani, şi dacă face care este costul. Cu dobânzi de peste 8%, finanţele publice sunt în aer, datoria publică creşte exponenţial şi ne vom izbi de un zid mai repede decât ne-am fi aşteptat.

- Bugetul pe 2025 nu este încă prezentat, nu e încă discutat, nu este aprobat şi guvernul nu poate să iasă pe pieţele externe ca să vândă obligaţiuni şi să facă rost de bani pentru finanţarea bugetului, deci a statului. 

- Analiştii nu prea cred că pachetul de austeritate – îngheţarea pensiilor şi salariilor, comasări, restructurări – este suficient pentru reducerea deficitului bugetar de la 8,6% la 7% din PIB în acest an şi de aceea toată lumea crede că după alegerile prezidenţiale vor urma majorări de taxe şi impozite. 

- Guvernul Ciolacu 1 nu numai că a administrat dezastruos bugetul pe 2024, dar a lăsat în urmă datorii care trebuie plătite de guvernul Ciolacu 2 – compensarea din energie sau lucrările de infrastructură, acolo unde drumarii sunt în fiecare zi la limita blocajului financiar. Companiile mari din energie mai au ceva cashflow pentru a face faţă întârzierilor, dar cele mai mici, care nu sunt de stat sau multinaţionale, sunt prinse în blocaj, cu facturile neplătite. Vedeţi cazul din aceste zile, cu Prime Eenrgy.

- Directorii financiari de pe piaţă au declarat în sondajul Deloitte CFO Survey 2025 că se aşteaptă la creşteri de taxe şi impozite – TVA, impozit pe profit, impozit pe venit. Asta înseamnă că investiţiile sunt amânate pentru că nimeni nu ştie cum să-şi facă business planul. 

- Piaţa muncii se îndreaptă spre un an îngheţat, conform analiştilor care operează pe zona de resurse umane, din cauza incertitudinii fiscale (cresc sau nu taxele şi ce fel de taxe cresc), din cauza tensiunilor politice, din cauza percepţiei că situaţia macroeconomică se va deteriora. Aşa că nu prea se mai fac angajări, nu prea se mai majorează salariile.

- Companiile de stat sunt plimbate de la unii la alţii ca să fie devalizate şi nu există vreun plan concret de a le restructura pe cele care au pierderi sau au datorii foarte mari. 

- Pentru că guvernul Ciolacu 1 nu a fost în stare să rezolve problema conducerii independente a companiilor de stat, condiţie obligatorie în PNRR, la care se adaugă eterna problemă a pensiilor speciale pe care toţi se fac că o rezolvă dar nimeni nu vrea, pierdem trei miliarde de euro  din PNRR, că doar avem miliarde de euro din altă parte şi pe cei de la Bruxelles nu-i vrem pentru că trebuie să îndeplinim nişte condiţii. 

- Nu ştiu dacă guvernul, miniştrii, administraţia publică sunt conştienţi şi realizează că singura sursă de finanţare a bugetului va fi legată de banii europeni, pentru că va fi tot mai greu pentru guvern, indiferent de numele lui, să ridice bani de pe piaţă într-un mod independent (adică fie dobânzile vor fi foarte mari, atât în euro cât şi în dolari sau în lei, fie accesul va fi extrem de limitat pentru că nu vom avea investitori de portofoliu dispuşi să împrumute România, având în vedere ameninţarea scăderii ratigului, tensiunilor politice şi sociale şi derapajului macroeconomic)

- Programul de industrializare şi reindustrializare anunţat şi de guvernul Ciucă şi de guvernul Ciolacu 1 nu prea este decât în vorbe, sau este amânat de doi ani, pierdut pe drum – de exemplu, programul de industrializare pentru industria prelucrătoare de 300 de milioane de euro. Florin Pogonaru, preşedintele AOAR – Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România – suspectează că guvernul nu prea are bani şi de aceea nu prea se grăbeşte cu acest program. 

- Pentru că nu avem program de industrializare, pentru că nu avem idei de industrializare şi reindustrializare, resursele interne – de gaze, de electricitate, umane – se vor pierde, gazul din Marea Neagră va fi dus la export pentru că nu are unde să fie consumat intern, iar resursa umană, cea pe care o mai aveam, în special cea tehnică, va pleca din nou în afară pentru că nu există locuri de muncă în fabrici şi capacităţi de producţie în conformitate cu pregătirea lor. 

- Guvernul Ciolacu 2 nu are niciun plan realist, aplicabil, prin care să restructureze administraţia publică, cu termene, date şi mai ales cu teme de restructurare care să poată să fie aplicate. Ilie Bolojan, liderul PNL, riscă să-şi rupă dinţii în restructurarea personalului de la Senat, iar principalul inamic este propriul partid. 

- Nici bine nu a trecut o lună de austeritate că avem din ce în ce mai multe categorii profesionale care ies în stradă. Şi, atenţie, nu s-au redus salariile ca pe vremea lui Băsescu, cu 25%, ci doar nu se mai majorează sau cumulează veniturile. Iar scandalul este mare. 

- Naţionalismul, populismul, suveranismul câştigă tot mai mult teren în acest context de austeritate bugetară şi de “ură” care se manifestă faţă de clasa politică tradiţională. 

- Preşedintele Iohannis este dispărut din discuţia publică, ceea ce alimentează şi mai mult curentul naţionalist/populist. Faptul că şi-a prelungit mandatul până la venirea noului preşedinte duce la creşterea nervozităţii faţă de clasa politică actuală, faţă de PSD şi PNL şi faţă de instituţiile statului. Iohannis nu a revenit în prim-plan cu dovezi mai puternice prin care să ateste că outsiderul Călin Goergescu are legături cu o putere străină, Rusia. Nu ştiu dacă vorbele pot să ţină loc de dovezi la nesfârşit. 

- PSD, care este principalul partid politic, este aţâţat de către Victor Ponta, fostul lider de acum 10 ani, să treacă în zona curentului suveranist, naţionalist, populist dacă vrea să mai rămână la putere.

- PNL şi PSD, din lipsă de altcineva, l-au înviat pe Crin Antonescu, de parcă vor să scape de responsabilitatea de a pune un candidat pentru Cotroceni. Aşa că noul star al politicii româneşti, Călin Georgescu, pare să aibă drumul netezit către Cotroceni. 

- Premierul Ciolacu a descoperit Tik-Tok-ul şi pare că vrea să devină o vedetă a acestei platforme sociale în loc să fie un lider al guvernului care să împingă ţara, economia, societatea înainte şi să nu o lase pradă misticismului, neocomunismului, suveranismului populist etc.

- Cu un Iohannis absent, cu un Ciolacu pe Tik-Tok, cu partidele PSD şi PNL care arată mai degrabă că ar vrea să scape de guvernare decât să ia problemele în mână, România pare că nu este condusă, că nu are lideri şi nici leadership, ceea ce este o situaţie foarte proastă. 

- La nivel mondial, conform barometrului de încredere Edelman 2025 prezentat la Davos, lumea occidentală pare să fie pe un butoi de pulbere: temerille economice ale populaţiei s-au transformat în resentimente, iar oamenii cred că guvernele şi mediul de afaceri le fac rău şi servesc interese înguste, iar cei bogaţi sunt principalii beneficiari ai ceea ce se întâmplă, în timp ce oamenii obişnuiţi se chinuie. “Vedem acum o mentalitate de sumă zero, care legitimează măsurile extreme precum violenţa şi dezinformarea ca instrumente pentru schimbare”. Încrederea în instituţii, încrederea în modelul capitalist/social/economic de astăzi este pus sub semnul întrebării. 

- Revenirea lui Trump la Casa Albă, măsurile anunţate, printre care decizia de a retrage America din multe zone ale lumii, va produce schimbări extrem de dramatice în lumea capitalistă. Europa nu este suficient de puternică din punct de vedere economic şi politic pentru a acoperi golul lăsat de americani, în special în Ucraina, ceea ce dă naştere la nişte îngrijorări şi temeri legate de Europa şi de a facec faţă lebedelor negre care tot apar. Europa este mult prea divizată din punct de vedere politic şi economic, nu are leadership, nu are idei prin care Germania, motorul economic, şi bătrânul continent în ansamblu să iasă din recesiune şi să facă faţă ameninţărilor de toate tipurile. 

Cam acesta este contextul în care ne aflăm cu toţii la începutul acestui an, dar problema noastră, a  României, nu este că valul suveranist/naţionalist/populist/mistic câştigă teren, ci că nu există leadership de partea cealaltă, ca să arate şi să convingă lumea că drumul şi parcursul făcute până acum, în ultimii 20-25 de ani, sunt cele bune. 

Mai toţi din clasa politică tradiţională ar vrea să fie acum în opoziţie, ca să îi lase pe ceilalţi să se lovească de probleme economice şi sociale actuale, şi mai ales de cele care vor veni.

Problema este că în fiecare zi statul român, guvernul, Iohannis îşi epuizează din bruma de credibilitate pe care o mai aveau, ceea ce ne va duce în situaţia în care România în ansablu să nu mai fie credibilă din punct de vedere economic, financiar. 

Să nu ne trezim că trebuie să facem chetă pe Tik-Tok ca să facem rost de bani.