Haosul instituţional şi instabilitatea politică şi de securitate apărute peste noapte, teama dintr-odată pentru viitor, multele semne de întrebare care se pun acum faţă de o ţară care părea extrem de stabilă politic, europeană şi euroatlantică, încep să cuprindă toată România, dar nu numai. 

După cele două săptămâni de alegeri care au aruncat în aer stabilitatea politică adusă de democrativa PSD/PNL şi preşedintele Iohannis, după apariţia din spatele platformelor sociale a unui curent suveranist, naţionalist, populist, neocomunist, mistic, de luni ne întoarcem fiecare, fie angajat, fie director, fie patron, la propriul business şi la economia mare care sunt deja impactate de tensiunile politice apărute dintr-odată. 

- Investiţiile sunt amânate şi mai mult (oricum erau amânate din vară din cauza temerilor legate de schimbările fiscale care vor veni în sensul creşterii de taxe şi impozite), chiar sunt puse sub semnul întrebării având în vedere situaţia politică apărută.

- PNRR-ul, cu miliardele de euro care stau să fie luate şi investite, pare că se îndreaptă spre un blocaj.

- Cursul valutar de la BNR este ţinut cu mână forte de Isărescu, dar cu preţul vânzărilor de valută, fie de către Ministerul Finanţelor, fie de către Banca Naţională.

- Pe piaţa caselor de schimb valutar, care reacţionează imediat, cursul a urcat peste 5 lei/euro, peste cotaţia de la BNR, de 4,97 lei/euro, ajungând la 5,02 lei/euro la cumpărare şi 5,07 lei/euro la vânzare. Casele de schimb nu prea au euro cash, se vinde mai puţin şi se cumpără mai mult, fiind o perioadă în care toată lumea încearcă să se protejeze de viitor. 

- Pe piaţa monetară impactul a fost cel mai mare, înregistrându-se o creştere a dobânzilor în ultimele două săptămâni spre 7,6% pe an. Investitorii străini de portofoliu, care deţin aproape 25% din datoria publică internă, au avut un bun motiv să mai vândă din deţineri, ceea ce a provocat scăderea cotaţiilor şi creşterea dobânzilor. 

- Pe piaţa de retail, Ministerul Finanţelor a urcat imediat dobânzile oferite populaţiei, de la care vrea să împrumute bani, de la 7% pe an pentru titlurile Fidelis şi Tezaur pe cinci ani, la 7,6%. 

- În actualele condiţii de piaţă, unde totul se cotează în funcţie de evoluţiile de pe scena politică, dobânzile la ei nu au nicio şansă să scadă, cel puţin în primele luni de anul viitor, iar BNR este puţin probabil să reducă dobânda de referinţă, dobânda care este folosită ca o ancoră în ochii pieţelor. 

- Inflaţia va reveni pe creştere cel puţin în următoarele luni, aşa că dobânzile la lei nu vor scădea, adică ROBOR se va menţine sus, poate chiar va reveni peste 6%. 

- Bursa de la Bucureşti, chiar dacă are o pondere mică în ecuaţia totală, este de natură să dea o percepţie în piaţă privind viitorul şi modul cum este percepută România. Degeaba va avea Banca Transilvania, cea mai tranzacţionată acţiune de pe piaţă, cele mai mari profituri din istorie, dacă investitorii vor considera România o ţară nesigură, vor vinde imediat acţiunile băncii. Acelaşi lucru este valabil pentru toate acţiunile mari.

- Industria auto este lovită din plin, iar acest lucru se va vedea prin reducerile de angajaţi, reducerea schimburilor, tăierea comenzilor, reducerea salariilor. 

- În industria siderurgică, aflată sub o presiune imensă în Europa şi în România, Arcelor Mittal Hunedoara a anunţat la finalul săptămânii trecute că urmează să-şi reducă activitatea în următoarele săptămâni din lipsa comenzilor, iar angajaţii vor primi 75% din salariul de bază. 

- Din păcate, industria de la noi, care este dependentă de industria auto europeană şi globală, de comenzile din industria siderurgică, de comenzile din industria chimică, este lovită din plin nu de ieri, ci de doi ani. Iar guvernele Ciucă/Ciolacu fie nu au venit cu un plan alternativ, fie planul de reindustrializare al premierului Ciolacu nu poate fi aplicat imediat şi să dea rezultate peste noapte. 

- Din cauza scăderii industriei, care nu a putut fi compensată nici de creştere investiţiilor publice, economia României a crescut cu numai 0,8% în primele nouă luni din an.

- Creşterile de salarii de 13-15%, cu mult peste rata inflaţiei de 5%, s-au dus nu în creşterea producţiei interne, ci în creşterea importurilor, ceea ce a adâncit şi mai mult deficitul comercial. De fapt, prin creşterea importurilor, România dă de lucru angajaţilor din alte ţări.

- Pe plan extern, Europa începe să fie lovită de peste tot, inclusiv de către Trump şi noua politică protecţionistă a preşedintelui american. 

- Franţa este în criză politică, nu are buget, riscul investiţiilor creşte, Germania este la un pas de alegeri anticipate şi schimbarea cancelarului, în timp ce economia celei mai puternice ţări din Europa este lovită din toate părţile – industria auto scade, piaţa construcţiilor scade, vânzările de retail scad. Nemţii, motorul economic al Europei, nu au niciun plan de revitalizare. 

- Germania şi Franţa sunt principalii parteneri comerciali ai României şi orice se petrece acolo se transmite imediat în economia românească. 

- Nicio ţară din Europa nu o duce bine nici politic, nici economic: toată lumea se confruntă cu crize, tensiuni interne, extremism, populism şi polarizarea profundă din societate.

În aceste condiţii, confruntată cu această tensiune politică apărută de nicăieri, care a culminat cu anularea alegerilor prezidenţiale şi refacerea lor la o dată care acum nu există, România are nevoie mai mult ca niciodată de un guvern proeuropean, euroatlantic, stabil, cu un plan economic credibil, care să liniştească pe termen scurt pieţele financiare de unde ne împrumutăm şi apoi să vină cu un plan de măsuri economice pe termen scurt, care să revitalizeze economia şi să dea încredere companiilor private că pot începe investiţiile şi angajările. 

Indiferent de cine va fi la Palatul Victoria, guvernul are nevoie de peste 200 de miliarde de lei (peste 40 de miliarde de euro) anul viitor pentru a acoperi deficitul bugetar care va rezulta anul viitor şi pentru a refinanţa datoriile publice, interne şi externe, care ajung la scadenţă şi care nu pot fi plătite decât prin noi împrumuturi, care vor avea dobânzi mai mari decât cele anterioare. 

Din punct de vedere fiscal, există un plan convenit cu Comisia Europeană, care prevede o reducere gradală a deficitului bugetar – 0,8% pe an, ceea ce ar putea fi realizat fără prea mari probleme. Până în aprilie ar trebui să ştim care este planul fiscal, respectiv măsurile fiscale care ar trebui să fie luate pentru reducerea deficitului bugetar. 

Dacă noul guvern, dacă partidele care au semnat coaliţia proeuropeană - PSD, PNL, USR, UDMR, minorităţile – vor începe să se certe, planul fiscal şi economic nu va deveni credibil, iar pieţele financiare ne vor taxa imediat. 

Deja riscul de ţară al României – măsurat prin CDS (riscul de a intra în faliment şi de a nu-ţi plăti datoriile) - este mare şi influenţează percepţia referitoare la România. 

Dacă noul guvern nu va veni cu un plan economic pe termen scurt - prin care să ia câteva măsuri care să revigoreze piaţa construcţiilor rezidenţiale, aflată în scădere, industria,  care să dea drumul la banii care stau acum îngheţaţi în bănci sau la saltea -  prin care companiile, antreprenorii, multinaţionalele să dezgheţe cât de cât investiţiile, ne vom trezi cu economia în recesiune, de unde va fi destul de greu să o întoarcem având în vedere constrângerile fiscale cu care se confruntă România. 

Pe nimeni nu interesează un plan de guvernare pe patru ani în condiţiile în care la bursa pariurilor această coaliţie guvernamentală are puţine şanse să rămână intactă pe o perioadă atât de lungă. 

Dar până să ajungem la anul doi, trei sau patru, România are nevoie de un plan economic pe termen scurt, care să schimbe percepţia investitorilor şi companiilor. În piaţă sunt bani, dar ei acum sunt îngheţaţi. 

Inevitabil, tensiunile politice vor continua, mai ales că sunt semne de întrebare privind şansele candidaţilor pentru Cotroceni din partea partidelor tradiţionale – PSD, PNL, chiar şi USR – de a veni cu cineva care să facă faţă candidaţilor din partea cealaltă a spectrului politic. 

Dacă mâine ar avea loc alegeri, nemulţumirea şi furia poporului faţă de situaţia actuală se vor vedea la vot, unde orice candidat clasic, european şi atlantist va fi spulberat de un candidat cu discurs populist, naţionalist, suveranist şi mistic. 

Cu sau fără Călin Georgescu, personajul politic al ultimelor două săptămâni, orice candidat tradiţional, dat de partide, nu are nicio şansă acum. 

Pentru a mai echilibra tensiunile sociale, care au răzbit acum la suprafaţă, cine va veni la Palatul Victoria trebuie să se sacrifice politic, dar să vină cu un plan de relansare economică. 

Dacă nu se va întâmpla acest lucru, coaliţia proeuropeană, euroatlantică se va spulbera, ceea ce va declanşa un haos politic, social, financiar şi economic fără precedent.

Şi când ne gândeam acum două săptămâni că România are o şansă bună de a-şi dubla încă o dată PIB-ul în următorii ani...