Ionela Gavriliu: „Ţara asta îţi poate ierta orice, totul, mai puţin tupeul de a fi sărac. De câteva zile, experimentez cum e să trăieşti la marginea societăţii, cum e să însemni nimic, să nu ai nici sprijin, nici scăpare şi nimănui să nu-i pese cu adevărat de tine.

Ştiţi ce doare cel mai tare? Cum se uită ceilalţi la tine/prin tine doar pentru că hainele tale nu miros a balsam de rufe, ai papuci de plastic şi salariul tău nu depăşeşte minimumul pe economie.

Cum te iau la pertu toţi, din prima, deşi eşti în context formal şi eşti mai în vârstă.

Cum ţi se dau sfaturi nesolicitate de la “Dar la facultate de ce nu te-ai gândit să mergi?”, “Dar ce ţi-a venit să te muţi taman aici, nu mai bine..?” la repezeala cu care ţi se explică lucruri elementare de parcă hainele mai proaste înseamnă retard mental.

Cum se feresc de tine fizic, păstrând o distanţă nepoliticoasă, dar sunt extrem de familiari şi intruzivi în viaţa ta.

Cum se vorbeşte despre vacanţe în străinătate şi mese la restaurant în faţa unor oameni care nu au bani să-şi ia o conservă de pate de ficat la prânz.

Cum te pun la punct când îndrăzneşti să întrebi ceva, pe tonul: “Ia uite şi la ăştia, le arde de drepturi şi au dileme”.

Cum oboseala ta de sărman e fiţă sau rea-voinţă sau tupeu. Asta când nu e lene.

Cum devii atât de epuizat să supravieţuieşti încât nu mai ai energie, chef şi timp să te revolţi.

Da, România îţi iartă orice: să o furi, să o vinzi, să îi dai foc ca să-ţi faci mendrele, să o scuipi şi să o faci de râs peste tot. Dar să nu îndrăzneşti să fii sărac în ţara asta, că va găsi ea un mod să-ţi vină de hac. Pentru că cel slab trebuie eliminat.

Prin indiferenţa dintr-un spital, amânând la nesfârşit o intervenţie sau condiţionând-o de bani. La şcoală – când nu ai bani de cadou pentru doamna, aşa că ajungi în ultima bancă sau la vreo şcoală specială.

La serviciu – când se profită de lipsa ta de educaţie şi de modestia ta şi devii sclav.

În magazine – când vânzătoarele îţi vor întoarce spatele, asta când nu te vor privi suspicios ca pe un hoţ. Sau pe stradă când maşinile te claxonează, deşi traversezi regulamentar, dar urlă din oficiu: mişcă-te, bă, săracule, mai repede”.