INS a lansat, joi, Anuarul Democragic al României, document care conţine o serie de date statistice cu privire la numărul şi structura demografică a populaţiei, precum şi la mişcarea ei naturală (naşteri, decese, căsătorii, divorţuri) şi migratorie.

Preşedintele INS, Tudore Andrei, a precizat că cea mai redusă populaţie a ţării a fost înregistrată în anul 1930, când erau 14.100.000 de locuitori, iar vârful a fost în 1990, când România a înregistrat 23.200.000 de locuitori.

Acesta a mai arătat că populaţia rezidentă a României a scăzut de la 21.700.000, în 2002, la 19.900.000, în 2014.

"România are o demografie întârziată faţă de ţările din occident (...) În 2014, populaţia rezidentă a ţării era sub 20 de milioane şi se afla cam la acelaşi nivel cu cea a anului 1966", a spus preşedintele INS.

În urma analizării datelor statistice s-a constatat că începând cu anul 1985 populaţia României a devenit preponderent urbană.

În ceea ce priveşte cauzele reducerii populaţiei, Tudorel Andrei a menţionat că printre acestea se numără mortalitatea ridicată, rata scăzută a fertilităţii după 1989, dar şi migraţia externă.

"În perioada 1990-2014, reducerea populaţiei rezidente s-a făcut prin migraţie externă", a mai spus preşedintele INS.

În documentul lansat joi de către Institutul Naţional de Statistică se mai arată că evoluţia structurii populaţiei pe grupe mari de vârstă arată amploarea fenomenului de îmbătrânire demografică a populaţiei.

Astfel, dacă în 1970 grupa de vârstă 65 de ani şi peste reprezenta 8,6% din totalul populaţiei, în 2014 această pondere este de aproape două ori mai mare (15,1%), în timp ce ponderea copiilor cu vârstă mai mică de 15 ani, care în 1970 depăşea un sfert din totalul populaţiei (25,9%), a scăzut semnificativ, la numai 14,9% în 2014.

Anuarul demografic al României mai arată de densitatea cea mai mare a populaţiei se regăseşte în judeţele care conţin polii de creştere economică, respectiv Iaşi, Constanţa, Ploieşti, Craiova, Timişoara, Cluj-Napoca, Braşov şi Bucureşti, aceştia reprezentând puncte de atacţie pentru forţa de muncă.