♦ „Aşteptările în privinţa Codului silvic au fost foarte mari şi faptul că există destul de multe nemulţumiri este o consecinţă a acestor aşteptări. Modul de reglementare arată că au primat interesele administraţiei silvice, ca principal factor interesat“, spune Laura Bouriaud, profesor universitar la Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava, doctor în Ştiinţe forestiere.

Proiectul noului Cod sil­vic, a­doptat pe 21 martie în şedinţă de guvern şi înaintat parla­mentului, a stârnit ne­mul­ţumiri printre specialiş­tii în domeniu, unii dintre cei impli­caţi în elaborarea sa invocând faptul că nu au fost luate în considerare pro­punerile făcute.

Specialiştii spun că pro­iec­tul de Cod silvic este un pas înainte pen­tru sectorul forestier, rezolvând unele pro­ble­me din domeniu, deşi are şi unele lacune. „De exemplu, se introduc mecanisme care permit asigurarea continuită­ţii pădurii şi gestionarea pădurilor pentru care nu s-a iden­ti­ficat proprietarul (succesiuni nerezolvate, litigii), inclusiv prin rea­lizarea lucrărilor de reîmpădurire, ceea ce este o inovaţie juridică deoarece se creează garanţiile necesare pentru ca statul să intervină cu lucrări pe un teren din domeniul privat, fără a aduce atingere proprietăţii pri­vate“, explică Laura Bouriaud, profesor universitar la Universi­tatea Ştefan cel Mare din Suceava, doctor în Ştiinţe forestiere.

Tot în privinţa gestionării pădurii priva­te, se creează mecanisme prin care finanţarea sectorului privat să fie îmbunătăţită, inclusiv prin accesarea de fonduri europene.

„Proiectul de cod introduce Registrul fo­res­tier naţional, care ar trebui utilizat similar sistemelor folosite în agricultură pentru implementarea de plăţi de agro-mediu.“

De asemenea, noul Cod silvic, adaugă Laura Bouriad, instituie regimul de gestio­nare a terenurilor cu destinaţie agricolă, dar acoperite cu vegetaţie forestieră, fără a ridica obligaţia de marcare a arborilor destinaţi tă­ie­rii de pe aceste terenuri, şi exceptează de la includerea automată în fondul forestier a plantaţiilor constituite de proprietari ca per­dele forestiere de protecţie sau ca împădurire a terenurilor degradate.

„Se creează astfel premisele restabilirii unui echilibru între utilizarea terenurilor pentru agricultură, unde proprietarii sunt eligibili la o varietate de scheme de plăţi, şi utilizarea terenurilor pentru silvicultură, care în general aduce doar restricţii, şi eventual plăţi compensatorii. Prin aceste măsuri, ar trebui ca instalarea pădurii să nu mai fie percepută ca o deposedare a beneficiului proprietăţii.“

O altă schimbare în noua formă a Codului Silvic este în direcţia sistemelor de supraveghere şi pază a fondului forestier prin utilizarea imaginilor satelitare sau cu posibilitatea de a plăti servicii de pază pentru firme specializate.

„În privinţa sistemului de sancţiuni penale, un aspect pozitiv ar fi acela al operaţionalizării şi actualizării unor proceduri de evaluare a pagubei şi a prejudicului forestier, care constituiau piedici serioase în instrumentarea cauzelor penale, precum şi instituirea unor mecanisme de raportare cu celeritate a faptelor susceptibile de a întruni elementele unor infracţiuni.“

Printre aspectele deficitare ale noului Cod Silvic, adaugă Laura Bouriaud, se numără lipsa unor soluţii pentru armonizarea cu legislaţia de mediu, absenţa unei reforme a administrării silvice, lipsa sancţiunilor pentru fapte precum actele de corupţie de natură silvică, lipsa unor reglementări pentru adaptarea industriei lemnului din România la noile prevederi europene referitoare la prevenirea degradării pădurilor.

„Aşteptările în privinţa Codului Silvic au fost foarte mari şi faptul că există destul de multe nemulţumiri este o consecinţă a acestor aşteptări. Modul de reglementare arată că au primat interesele administraţiei silvice, ca principal factor interesat. Rămâne de văzut dacă dezbaterile din Parlament vor aduce modificări de substanţă, deşi aceasta este puţin probabil, având în vedere că arhitectura proiectului de cod silvic este una destul de compactă. Există însă loc de îmbunătăţiri“, adaugă Laura Bouriaud.

Varianta iniţială a proiectului noului Cod Silvic a fost realizată în 2023, în urma contractului atribuit de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (MMAP) consorţiului format din Universitatea Transilvania din Braşov (Facultatea de Silvicultură şi exploatări forestiere), Universitatea Ştefan cel Mare (Facultatea de Silvicultură) şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură Marin Drăcea.

„Am încercat să venim cu o descriere mai clară a terenurilor cu destinaţie forestieră. Am propus întărirea Consiliului Naţional al Silviculturii. O problemă reală este că sectorul nu a reuşit până acum să prezinte un set de date foarte precis în ceea ce priveşte fondul forestier. În România există mai multe entităţi care se ocupă de colectarea şi procesarea datelor, iar noul Cod spune că aceste date ar trebui colectate, procesate şi validate într-un sistem unic, sub umbrela autorităţii astfel încât monitorizarea sectorului forestier să devină mai transparentă“, explica, într-o prezentare online, Bogdan Popa, profesorul universitar de la Universitatea Transilvania care a fost lider de proiect în realizarea noului Cod Silvic.

Acţionari suedezi, finlandezi şi câteva primării de comune se numără printre cei mai mari proprietari de suprafeţe împădurite în România, un domeniu unde „stocul“ a ajuns să numere, la finalul anului 2022, 6,4 milioane de hectare, potrivit unei analize ZF

Imediat după statul român, care deţine prima poziţie, cu o suprafaţă de peste 3 milioane de hectare, administrată prin Romsilva, se află Ingka Investments Forest Assets, companie deţinută, potrivit platformei Termene.ro, de Ingka Investments România, având ca unic acţionar o companie cu sediul în Ţările de Jos. Grupul olandez Ingka este partener strategic al grupului suedez Ikea, cunoscut pentru reţeaua de magazine cu acelaşi nume.

În rândul celor mai mari zece proprietari de suprafeţe împădurite, conform datelor Ministerului Mediului, figurează şi primăria Maieru, comună din judeţul Bistriţa-Năsăud. Primăria a dobândit pădurile în perioada 2000-2005, conform angajamentelor silvice, iar acestea sunt administrate de Ocolul Silvic Maieru.

În 1922, suprafeţele cultivate cu păduri în România ajungeau la 7,3 milioane de hectare. În 2022, adică un secol mai târziu, suprafaţa de păduri a României a ajuns la 6,4 milioane de hectare. Se constată că suprafaţa împădurită este în creştere de la un an la altul în ultimele două decenii, fiind totuşi cu aproape un milion de hectare sub ceea ce exista în urmă cu un secol. Astfel, cei mai mari zece proprietari, care au împreună 3,4 milioane de hectare de păduri, deţin practic aproape jumătate din suprafaţă totală forestieră a României.