S-au publicat astăzi rezultatele la Evaluarea Naţională, examenul claselor a opta.

De câţiva ani deschid rând pe rând în platforma evaluare.edu.ro rezultatele a 10-20 de şcoli din Bucureşti. De când sunt părinte mă uit la rezultate, meseria de jurnalist la ZF te învaţă să foloseşti cifrele atunci când analizezi viitorul. Şi ce bine te învaţă!

Am un reper, deşi nu cunosc pe nimeni la acest Liceu, nici părinţi, nici profesori, nici elevi. E cu atât mai bine, aş zice, în contextul de faţă, în care percepţia, părerile cunoscuţilor şi PR-ul de calitate de care se bucură unele şcoli nu mă influenţează în nici un fel în a citi aceste rezultate.

Liceul Grigore Moisil. Bucureşti. Sectorul 6. Aproape de zona în care locuim, aproape de Şcoala pe care o frecventează fiul meu. Evaluare Naţională 2023: 58 de candidaţi. 55 dintre ei au medii peste 9. Ceilalţi 3 au medii peste 8.

Câţi fac meditaţii, câţi au rezultatele acestea doar din Şcoală sunt desigur întrebări pertinente, dar cât timp nu avem acces la aceste cifre, folosim ce avem.

În România, dincolo de vârfuri, de cei 430 de copii care au media 10, acest nivel pe care reuşeşte să îl obţină o şcoală, cu 55 din 58 de copii cu medii peste 9 este relevant pentru actul educaţional de acolo.

„Succes înseamnă creşterea unui copil de la nota 6 la 8 după un efort de jumătate de an”, spunea recent pentru ZF Mona Muşat, fondatoarea şcolii private Aletheea din Bucureşti. Din cei 15 copii care au susţinut evaluarea naţională din cadrul Aletheea 11 au medii peste 9. O singură medie sub 8 în cadrul Şcolii. Un obiectiv asumat, declarat, atins. Dar îşi asumă şi altcineva în sistemul de educaţie din România astfel de obiective? Sunt şcoli private unde numărul mediilor de 6 şi 7 este egal cu numărul mediilor peste 9.

Dacă rezultatele la evaluările naţionale ar fi folosite într-o matrice de analiză de date de către toate ministerele din România, cred că piaţa muncii de peste 5-10 ani ar arăta complet diferit.

Dar până la piaţa muncii, cred că Ministerul Educaţiei şi Guvernul ar putea cere, în urma unei astfel de analize, informaţii de la şcoli în care din 34 de candidaţi, 22 au medii sub 5. Dacă rezultatele la evaluările naţionale ar fi analizate şi din perspectiva responsabilităţii cadrelor didactice cred că sunt şcoli care nu-şi justifică menirea.

Revin la puterea acestor cifre, la importanţa lor.

Într-o dezbatere organizată astăzi la sediul KPMG România, Mădălina Racoviţan, partner KPMG, head of people services, a vorbit despre puterea datelor într-o organizaţie. “Cred că este important să îmi pun întrebarea ce vreau să rezolv, care e problema mea, cum o definesc şi apoi să încerc să identific care ar fi acele date care ar putea fi relevante pentru a-mi răspunde la întrebarea ce vreau să rezolv”.

Ce vrem să rezolvăm cu sistemul de educaţie din România? Este un exerciţiu util care trece dincolo de zeci de pagini de strategii şi dezbateri despre România educată.

Pentru că rezultatele de acum ne arată că nu mai este timp de pierdut şi nici vreme pentru strategii.

La nivel naţional avem 3 din 4 copii de 14-15 ani care au promovat examenele la limba română şi la matematică în acest an.

E bine? Este un pas în faţă spre România Educată?

Dacă punem în balanţă şi câţi dintre cei care s-au înscris la şcoală în urmă cu 8-9 ani au ajuns astăzi să susţină examenul şi câţi s-au pierdut pe drum ne dăm seama că e rău. Dacă ne uităm spre oraşele în care promovabilitatea este de 25%, nu de 75%, în care doar unu din patru copii are notă peste 5, situaţia devine dramatică.

Dacă ne uităm în comunele unde din două şcoli gimnaziale abia se adună 10 copii care dau evaluarea naţională vedem proporţiile dezastrului.

Încercaţi să faceţi acest exerciţiu. Unde este astăzi şcoala voastră? Pentru unii dintre noi au trecut 20-30 de ani de la terminarea clasei a opta, alţii sunteţi mai aproape de acel moment. Ce vă spun vouă cifrele?

Mie îmi arată proporţiile dezastrului.

Din şcoala mea, dintr-un oraş mic din judeţul Hunedoara, un grup de copii intram la un liceu bun dintr-un oraş mai mare şi plecam la finalul clasei a XII-a la o Facultate într-un oraş şi mai mare, unde prindeam un loc între cele 25-30 de locuri la “fără taxă” cu o concurenţă de 6-7 pe loc.

Mai poate fi acesta traseul de astăzi al unui grup de copii dintr-o şcoală mică dintr-un oraş mic de provincie? Îi vede cineva pe aceşti copii? I-a inclus cineva în proiectul România Educată? Îşi asumă cineva eşecul unor generaţii întregi de copii care la 14-15 ani primesc RESPINS din partea unui sistem care nu le-a pregătit nimic în schimb: vocaţional, meserii. NIMIC.

Ne uităm la statisticile în care România are cea mai mare rată a tinerilor cu vârste cuprinse între 19 şi 25 de ani care nu lucrează. Dar la cifrele de astăzi de la Evaluarea Naţională se uită cineva?