Creşterea preţurilor gazelor în Europa, atribuită celor care speculează recenta invazie ucraineană din regiunea rusă Kursk, este de aşteptat să crească veniturile Rusiei din vânzarea de combustibili fosili, lărgind şi mai mult decalajul dintre aceste plăţi şi valoarea totală a sprijinului financiar dat de UE Kievului, scrie Euractiv. 

De când Kremlinul a lansat invazia Ucrainei în februarie 2022, ţările UE au plătit 200 de miliarde de euro pentru combustibilii fosili ruseşti, în principal petrol şi gaze, potrivit unei analize realizate de think-tank-ul CREA. Între timp, sprijinul total al UE şi SUA pentru ţara distrusă de război se ridică la doar 185 de miliarde de euro, arată calculele Institutului Kiel pentru Economia Mondială. Câştigurile Rusiei din vânzările de gaze, reprezentând aproape jumătate din veniturile obţinute din exporturile de energie către UE, sunt impulsionate de creşterea neaşteptată de peste 10% a preţurilor gazelor în săptămâna trecută. Cauza: contrainvazia de către Ucraina a provinciei ruse Kursk, de unde Gazprom pompează gaz în Europa, a determinat traderii să acţioneze în anticiparea unei reduceri a fluxurilor, spun analiştii. „Este un pariu speculativ pe perturbările de pe partea ofertei“, scrie publicaţia de profil EnergyFlux.

Observatorii avertizează că creşterea preţurilor s-ar putea inversa, deoarece întreruperile „nu sunt garantate să se producă“, scrie Seb Kennedy de la EnergyFlux. Dar, în timp ce Europa a făcut multe pentru a-şi reduce importurile de energie din Rusia, creşterea preţului gazului declanşată de incursiunea din Kursk evidenţiază o problemă mai mare: banii europeni continuă să curgă către Kremlin în schimbul energiei. Numai între 29 iulie şi 4 august ţările UE au cheltuit peste 400 de milioane de euro, în principal pe gaze – pe care Kremlinul le poate vinde acum la preţuri mai mari în urma creşterii cotaţiilor de pe pieţele internaţionale – şi petrol, potrivit CREA. Aceste sume pălesc în comparaţie cu fluxurile financiare de dinainte de război, chiar şi de cinci ori mai mari, dar ele înseamnă că, deşi UE a parcurs un drum lung în reducerea dependenţei sale de Rusia, este departe de a fi tăiat complet legăturile energetice cu această ţară.