Este absolut normal ca oamenii şi lumea să se schimbe generaţie după generaţie, decadă după decadă, însă iată că schimbările care au loc în Statele Unite din punct de vedere politic şi geostrategic sunt absolut surprinzătoare pentru toţi cei care credeau în imuabilitatea politicilor americane de după 1990.

Până şi cel mai important ziar de business din lume, Wall Street Journal, apropiat ca retorică de preşedintele Donald Trump în ultima campanie, constată cu surprindere o nouă politică americană.

Nu ştim dacă cineva i-a dat un nume acestei politici, însă în buna tradiţie anglo-saxonă care cere ca fiecărui fenomen sau concept să îi dai un nume (Brexit, globalizare, PIGS), noua politică americană prin care focusul principal este în nord spre Canada şi Groenlanda şi în sud spre Mexic, Panama şi celelalte state din America Latină poate purta numele de americano-centrism.

Cu alte cuvinte Statele Unite ale Americii se vor uita de acum înainte, aşa după cum indică preşedintele Trump, în primul rând în vecinătatea apropiată, în nordul şi în sudul SUA. De fapt, tot continentul poartă numele de America.

Acum, nu se ştie dacă acest americano-centrism pe care îl exprimă preşdintele Trump prin ideea de a alipi Canada la Statele Unite şi de a cumpăra Groenlanda şi de asemenea de a recâştiga controlul asupra canalului Panama este un produs al gândirii sale sau este o strategie gândită de cercurile conducătoare ale Americii.

Cine a văzut filmul Oppenheimer despre bomba atomică lansată la Hiroshima, care arată foarte clar capacitatea de viziune strategică enormă a Americii acumulată încă de la al Doilea Război Mondial şi de execuţie a acestei viziuni strategice, nu poate rămâne la ideea că acestea sunt simple idei ale lui Donald Trump care nu au legatură cu complexul militaro-industrial şi de business care conduce America.

Nu este exclus să asistăm la o mişcare similară cu cea pe care unii analişti geostrategici au văzut-o în destrămarea imperiului URSS. Există opinii care spun că ruşii au cedat în mod deliberat controlul direct asupra „brâului” de republici majoritar musulmane din sudul actual al Federaţiei Ruse, rămânând însă în control prin alte pârghii. În această interpretare Statele Unite ar putea face acum o mişcare similară de retragere din poziţiile de control directe pe care le deţin pe aproape tot globul şi de concentrare pe vecinătatea apropiată. Te retragi, dar rămâi în control fără să mai utilizezi resursele pe care le utilizai anterior.

Ce scrie Gerard Baker, fost redactor-şef 10 ani la Wall Street Journal (WSJ), actual comentator, în cea mai recentă opinie a sa din WSJ

Poate puţini ştiu că suprafaţa Canadei, de 10 milioane de kilometri pătraţi, este aproape egală cu cea a Statelor Unite. Rusia are o suprafaţă de 16 milioane de kilometri pătraţi. Pentru comparaţie, Germania cu cei 80 de milioane de locuitori are o suprafaţă de doar 350.000 de kilometri pătraţi. Chiar Wall Street Journal scrie prin vocea unuia dintre cei mai reputaţi jurnalişti ai săi, şi anume Gerard Baker, care a fost timp de 10 ani redactor şef la Wall Street Journal, că se poate imagina un scenariu de nou echilibru global în care China să domine Asia de Sud-Est, Statele Unite cele două Americi, iar restul, restul. Gerard Baker a fost invitat la Gala ZF în noiembrie 2024 şi a dat mesajul că România trebuie să se pregătească pentru un scenariu  în care Statele Unite îşi vor regândi complet relaţia cu Uniunea Europeană, în condiţiile în care Europa a economisit mii de miliarde de euro după 1990 prin faptul că nu s-a înarmat suficient.

Reaşezarea lumilor are loc cu voia şi fără voia oamenilor. Ca şi în geologie, e o dinamică permanentă. Nimic nu poate rămâne fix. Permanent sunt necesare noi ajustări pentru a menţine echilibrul. Ca să mergi pe bicicletă trebuie să dai tot timpul din pedale.

Cert este că americanii au fost şi probabil vor mai fi şi în următoarele decenii în faţă, atât din punctul de vedere al tehologiilor, cât şi din punctul de vedere al creşterii productivităţii prin alocarea cea mai eficientă de capital din istoria lumii. Banii lumii sunt la ei, 26% din PIB-ul lumii este produs de cei 350 de milioane de americani. România prin poziţia sa în flancul sud-estic al Uniunii Europene va fi în continuare interesantă pentru mega puterea de peste Atlantic, chiar şi în condiţiile unei noi reaşezări a gândirii strategice americane.