„Mai rău decât să fii exploatat de companiile multinaţionale este să nu fii exploatat”. Replica profesorul de economie din Ungaria Pasztor Szabolcs, senior analist la Oeconomus, care reia de fapt un citat al unei prestigioase economiste britanice, Joan Robinson,  a sumarizat perfect o dezbatere despre relevanţa naţionalităţii capitalului desfăşurată în această săptămână la Universitatea de Vară de la Tuşnad.

Recunoscută în primul rând pentru declaraţiile deseori controversate ale premierului ungar Viktor Orban, un fel de „patron spiritual” al acesteia, Universitatea de Vară de la Tuşnad a organizat o discuţie în oarecare linie cu declaraţiile provocatoare ale acestuia: „Naţionalismul economic în Europa Centrală şi de Est: maghiarizare, românizare?”, la care au fost invitaţi şi reprezentanţii Ziarului Financiar, prin subsemnatul.

Cum se spune, nu poţi să ştii cum arată ursul până nu te duci în vizuina lui, ceea ce toată lumea ştie că este periculos.  Adică nu poţi să tratezi astfel de teme până nu le pui pe masă ca atare, aşa că şi o asemenea dezbatere este necesară, chiar dacă se poate ajunge la afirmaţii „incorecte politic”, ceea ce nu a fost cazul.

Deşi pentru ambele ţări este cale lungă să se spună că este capabil capitalul local să ţină piept marilor companii multinaţionale industriale, de energie, din IT sau bancare, Ungaria şi-a asumat în mod oficial o politică, în ultimul deceniu, de „maghiarizare” a sectoarelor strategice, după ce în anii 90 a fost un campion al atragerii de investiţii străine directe.

În plus, faţă de România, prin decizia de a privatiza prin bursă a păstrat controlul în petrol şi gaze prin MOL sau în sistemul bancar prin OTP, pe care i-a susţinut la nivelul de campioni regionali.

Dacă nu poţi să te duci prea mult la vest, te duci la est, iar când şi vecinii de la est încearcă să îţi urmeze modelul să creeze ceva campioni, măcar naţionali dacă nu locali, atunci începe să se pună problema „naţionalismului”. „Românizare”? Primul director editorial al Ziarului Financiar, Ilie Şerbănescu, care din păcate nu mai e printre noi, ar fi râs cu poftă la auzul acestui termen. Din primele 100 de firme care exportată din Romania, doar una este cu capital românesc, iar din 26 de sectoare industriale, 24 sunt dominate de capitalul străin.

România abia a ajuns abia anul acesta la un nivel al investiţiilor străine directe de 100 miliarde de euro, nivel pe care Ungaria, cu o populaţie la jumătate, l-a atins cu 7 ani în urmă. În 2023, Ungaria a atras investiţii străine directe de 13 miliarde de euro, faţă de 6 miliarde de euro România.

Chestiunea este că în 2024 nu mai e situaţia anilor 90 când modelul de dezvoltare exclusiv prin atragerea de investiţii străine, din orice direcţie ar fi venit, era lipsit de contestaţii. Criza financiară din 2008, pandemia şi războiul au schimbat paradigma. După ce Vestul a cerut timp de decenii intrarea Chinei în Organizaţia Mondială a Comerţului şi căderea barierelor, a venit acum rândul său să impună taxe vamale.

E amuzant acum să auzi cum maghiarii se plâng că în retailul din Ungaria nu găsesc şuncă de porc produsă local ci adusă din Germania, când la rândul nostru ne întrebăm cum de restaurantele de pe litoral de la noi se aprovizionează cu făină din Ungaria.  Dar abia când împarţi aceaşi masă de dezbatere realizezi relativitatea punctelor de vedere.

Ce pot face ţări ca Ungaria şi România pentru a avansa spre un nivel cât mai mare de dezvoltare economică?  De fapt aceasta este întrebarea fundamentală, iar atragerea de investitori, mobilizarea capitalului local, crearea de campioni naţionali şi regionali nu sunt decât instrumente.

Cu peste 30 de scene de dezbateri şi 1.000 de speakeri, majoritatea maghiari din România şi Ungaria, Universitatea de Vară de la Tuşnad este de fapt un prilej necesar pentru a discuta despre lume. Sigur că este un proiect centrat pentru nevoia maghiarilor de a-şi menţine identitatea în cele trei judeţe din centrul României şi o laturală mai accentuat multiculturală ar îmbogăţi manifestarea. „Slovacii poate că nu ar permite un astfel de festival”, spune în glumă un diplomat român. Şi sigur că acum liderii Ungariei au o perspectivă diferită asupra mersului lumii decât cei ai României şi ai UE.

Dar este de apreciat cum poţi să aduni în jurul ideii de identitate şi de dezbateri privind viitorul în politică, în societate, în economie sau în sport toate generaţiile. Dimineaţa dezbateri, seara discotecă şi concerte în cele 30 de corturi amplasate pe terenul campingului din Tuşnad. O atmosferă de sărbătoare, probabil un eveniment aşteptat de comunitate în fiecare an. Un mijloc de a transmite valorile comunităţii de la o generaţie la alta, de a-ţi aminti de unde vii şi unde te duci, făcut astfel încât să atragă şi tinerii, şi adolescenţii. Se vede că în spatele sărbătorii, dincolo de palincă, porcii la proţap şi kurtos kolak, e o gândire strategică. Pas cu pas, construcţie şi menţinere identitară.

N-ai cum să nu remarci simţul organizării, ceea ce în business este esenţial. Cu organizare şi competenţă, cu limitarea influenţelor politice, poţi să ai campioni cu capital local. Cum a reuşit MOL să ajungă la afaceri de aproape 2 miliarde de euro în România? Poate şi pentru că şi-a ales oameni precum Kinga Daradics, acum CEO la emag Ungaria, care la 32 de ani, în 2011, devenea CEO Mol Romania, prezentă joi la dezbatere în calitate de moderator. 

Acum MVM, un fel de Renel unguresc, are ambiţii mari pe piaţa locală. Ce fac Electrica şi Hidroelectrica? Poate România să ia exemplu?

Rău cu multinaţionalele, dar mai rău fără ele. Capitalul îţi pune resursele la treabă. Întrebarea este cum să faci să ai tu multinaţionale. Noi ne uităm la unguri, ungurii se uită la polonezi şi îi dau exemplu, polonezii vor să îi ajungă din urmă pe germani.

Pe măsură ce trece timpul, oamenii îşi dau seama că nimeni nu le poate face nimeni altcineva, nici un investitor străin, paşii spre dezvoltare, că tot ei trebuie să îi facă.

În Elveţia nu cresc nicăieri arbori de cacao, dar este printre cei mai mari producători de ciocolată din lume.  Franţa nu are pe teritoriul său resurse de petrol şi gaze, dar Total este în top 5 companii de energie din lume. Resursele sunt la alţii, conduce cine pune valoare adăugată peste resurse.

Avansul tehnologic domină lumea, dar este evident că globalizarea aşa cum o ştim suferă schimbări majore. Dezbaterile, competiţia, împărtăşirea îngrijorărilor dar şi a succeselor, cunoaşterea până la urmă   -sunt cu atât mai benefice în noul context mondial. Lumea nu stă în loc, şi chiar dacă nu eşti în primul pluton, faptul că eşti în cursă, că alergi, este cel mai important. Dar cu atenţie mare şi la stânga, şi la dreapta, nu numai în faţă unde vrei să ajungi.