Rata de înlocuire a salariului prin pensie va scădea puternic în următorii 45 de ani, de la cira 43% în prezent la 30% în 2042 şi 24% în 2070, ceea ce reprezintă o provocare în ceea ce priveşte adecvarea beneficiilor de pensie pe termen lung, arată un studiu realizat de CFA România („Sistemul de Pensii din România: Între echitate, sustenabilitate şi performanţă”).

”O rată mai mică de înlocuire sugerează că viitoarele generaţii de pensionari vor trebui să se bazeze mai mult pe economii personale, pensii private sau alte surse de venit pentru a menţine un nivel de trai rezonabil după retragerea din activitate”.

Estimările arată că România, similar cu restul Uniunii Europene, va avea o populaţie mai puţin numeroasă şi mai în vârstă în viitor. Proiecţiile Eurostat indică o scădere de peste 20% a populaţiei, la puţin peste 15 milioane până în 2070, şi o creştere a proporţiei populaţiei in vârstă (65+ ani) cu 9pp, la circa 30% din total.

”Îmbătrânirea accelerată a populaţiei din România este un aspect care ne îngrijorează, de aceea căutăm să identificăm si să promovam cele mai adecvate soluţii cu privire la asigurarea independenţei noastre financiare.”, a declarat Adrian Codirlaşu, CFA – Preşedintele Asociaţiei CFA România.

În ceea ce priveşte sustenabilitatea sistemului public de pensii, analiza subliniază că Pilonul I de pensie funcţiona deja cu un deficit de circa 2,5% din PIB la nivelul anului 2022. După majorarea pensiilor din septembrie 2024, care va produce o creştere a deficitului Pilonului I, L306/2023 impune o formulă de creştere a beneficiilor de pensie mai redusă decât cea de creştere a veniturilor, reducând deficitul sistemului de pensii publice de la -2,55% din PIB în 2022 la -1,86% din PIB în 2070.

Proiecţia CFA indică un deficit de 5% din PIB în 2045.

”Creşterea cheltuielilor publice pentru pensii din cauza îmbătrânirii populaţiei este de aşteptat să fie atenuată prin reducerea ratelor beneficiilor, pensionarea mai târzie şi alte efecte structurale ale pieţei muncii. Raportul de dependenţă, anume numărul de tineri şi de vârstnici în raport cu populaţia de vârstă activă, se estimează că va creşte cheltuielile publice cu pensiile cu circa 5,6% din PIB, până în 2070. Acest efect este balansat de contribuţiile din partea ratei beneficiilor  (-2,1 puncte procentuale), raportului de acoperire  (-3,7 puncte procentuale) şi efectelor pieţei muncii  (-0,3 puncte procentuale)”, precizează studiul.

Proiecţia curentă (2024 Ageing Report) a cheltuielilor cu pensiile publice prevede o ajustare la sub 8% din PIB în 2070, cel mai scăzut nivel in comparaţie cu proiecţiile anterioare.

O altă concluzie a studiului CFA este că randamentul Pilonului I este negativ până la vârsta de 74 de ani. Cu alte cuvinte, pensia de Pilon I presupune că beneficiile primite până la 74 de ani vor fi mai mici decât contribuţiile de-a lungul carierei. Cu toate acestea, randamentul implicit al Pilonului I creşte odată cu vârsta până la care se primeşte pensia de stat, ajungând la puţin peste 5% în cazul unui participant care ajunge la vârsta de 90 de ani.

”Practic, randamentul negativ arăta faptul că Pilonul I de pensii este de fapt o taxă, şi mai puţin un beneficiu pentru o mare parte a contributorilor, aceştia practic primind înapoi, ca şi pensie, o suma cumulată mai redusă decât suma cumulată contribuită în timpul vieţii active. De aici şi atractivitatea redusă de a munci pe bază de contract de muncă şi implicit rata de participare redusă pe piaţa muncii, cu contract de muncă înregistrat în România”.

Studiul analizează sustenabilitatea sistemului de pensii publice din România, axându-se pe datoria implicită a statului cu pensiile publice, “randamentul implicit” al Pilonului I în funcţie de speranţa de viaţă şi implicaţiile acestora asupra viitorului financiar al pensionarilor, precum şi pe evoluţia şi performanţa Pilonului II din 2008 până în prezent, în raport cu provocările economice şi demografice. De asemenea, oferă o perspectivă comparativă asupra eficienţei pensiilor private în alte state şi explorează soluţii pentru reformarea sistemului, prin diversificarea surselor de venit, optimizarea administrării fondurilor şi creşterea educaţiei financiare, pentru un sistem echitabil şi sustenabil pe termen lung, a precizat Cosmin Paraschiv, CFA – Membru în Consiliul Director al Asociaţiei CFA România şi Coordonatorul studiului.

Studiul a fsot realizat de Cosmin Paraschiv, CFA – coordonatorul studiului şi Membru în Consiliul Director, Alexandra Smedoiu, CFA - Vicepreşedinte, Adrian Codirlasu, CFA - Preşedinte şi Mihai Purcărea, CFA – Membru în Consiliul Director

Studiul „Sistemul de Pensii din România: Între echitate, sustenabilitate şi performanţă” poate fi găsit pe linkul: https://generatiaindependenta.ro/wp-content/uploads/2025/01/INTEGRAL-SISTEMUL-DE-PENSII-2025.pdf