Publicaţia americană Washington Post a realizat o analiză a contractelor încheiate în pandemie în mai multe ţări şi remarcă în România o „pandemie de corupţie”, precum şi în alte state precum Bangladesh şi Columbia.

După ce procedurile normale care se impun licitaţiilor publice au fost suspendate pentru a accelera viteza de răspuns în faţa crizei medicale, contractele care au început să apară au strârnit multe critici.

Spre exemplu, firma Romwine and Cofee SRL din Giurgiu vinde în mod normal tutun şi alcool, însă a reuşit să obţină două contracte în valoare de 12,6 milioane dolari pentru a furniza măşti de protecţie – la un preţ dublu faţă de piaţă.

Afacerea s-a concretizat în contextul în care furnizorul de echipamente medicale Sanimed International nu a putut participa la atribuirea directă pentru că are restanţe la plata taxelor, preferând să participe printr-un parteneriat cu firma care vinde tutun şi alcool, a explicat Cătălin Hideg, proprietarul Sanimend, care a insistat că metoda nu este una ieşită din comun.

„Peste tot în lume, toate marile companii folosesc alte companii pentru licitaţii. Folosesc asociaţii, consorţii, parteneriate. Sunt companii cu trei angajaţi şi trei laptopuri care au câştigat licitaţii de sute de milioane de euro pentru străzi, autostrăzi, poduri şi aşa mai departe”, a spus Hideg pentru un post de televiziune din România.

Sorin Ioniţă, expert român în reforma administraţiei publice, a numit concurenţa pentru contractele legate de criza medicală „o zonă gri”.

„Este o zonă gri, fie că vorbim de corupţie sau nu. Fiecare obţine ce poate”, a spus el.

Ce s-a întâmplat în Columbia

Când guvernul columbian a început să împartă pachete cu alimente familiilor grav afectate de măsurile de carantină impuse, parlamentarul Ricardo Quintero a fost şocat de preţurile exorbitante plătite de stat către furnizori. El a decis să meargă la magazin şi să cumpere exact ce se afla în cutiile cu alimente.

În urma acestei acţiuni el a determinat că statul plăteşte mai bine de jumătate faţă de preţurile din magazine, ceea ce a dat naştere unuia dintre cel 14 anchete care se desfăşoară astăzi în Columbia în legătură cu oamenii care au încercat să profite de pe urma crizei.  

„Mereu poţi găsi corupţie. Însă ce doare cel mai mult este că se manifestă acum, în astfel de momente”, a spus parlamentarul Ricardo Quintero.

De la ţările mici şi până la cele mari, guvernele cheltuie mii de miliarde de dolari pentru a combate atât criza medicală, cât şi pe cea economică – pe care analiştii o numesc cea mai gravă din ultimul secol.

În contextul în care guvernele încearcă să identifice cât mai repede furnizori de produse medicale şi producători de alimente, autorităţile pun accent mai mult pe viteză decât pe transparenţă, renunţând la multe dintre regulile de concurenţă pentru a ţine pasul cu răspândirea virusului.

Pentru multe guverne nu este o alegere, întrucât dacă nu se mişcă destul de repede, ar putea muri milioane de oameni. Însă această goană ridică temeri din ce în ce mai mari legate de birocraţii corupţi care îşi umplu buzunarele şi de contractorii care profită de criză.

Unde a dispărut orezul

Una dintre ţintele principale într-o ţară ca Bangladesh s-a dovedit a fi ajutorul alimentar acordat oamenilor care au rămas şomeri.

Când guvernul din Bangladesh a lansat o acţiune organizată prin care a distribuit orez celor mai defavorizaţi dintre cetăţeni, peste 272 de tone de orez au dispărut.

Un număr de aproape 50 de persoane, incluzând birocraţi şi oficiali locali, au fost acuzaţi că au încercat să vândă mai departe orezul la preţuri mai mari.

„O astfel de criză naţională ar trebui să scoată la iveală o serie de virtuţi umane – empatie şi solidaritate – aşa cum vedem în alte părţi. Însă în cel mai ruşinos mod, au ieşit la iveală cele mai rele vicii umane”, a spus Iftekhar Zaman, directorul executiv al Biroului Internaţional pentru Transparenţă din Bangladesh.