Lucrurile au devenit si mai interesante atunci cand a intrat in joc factorul politic, o data cu comentariile din presa dupa care greva s-ar explica prin faptul ca actualul ministru al transporturilor, Gheorghe Dobre, a desfiintat privilegiile acordate de fostul ministru Miron Mitrea liderilor sindicali, care ii cooptase in consiliile de administratie ale companiilor feroviare - ceea ce l-ar plasa pe Mitrea (si implicit PSD) in postura de instigator indirect al grevei. La randul sau, premierul a acuzat, cu evidenta trimitere politica, "grupurile mafiote" care influenteaza justitia sa declare legala continuarea grevei.

In fine, au existat si speculatii ca greva ar fi fost declansata in perioada negocierilor cu FMI tocmai pentru ca Guvernul sa aiba argumente mai puternice in favoarea unor concesii la capitolul salariilor pentru sectorul bugetar. In cele din urma insa nu numai ca guvernantii n-au obtinut concesii de la FMI, dar pana si cresterile salariale programate pentru luna octombrie au fost anulate.

In tot acest context, argumentele ministrilor privind pagubele economice aduse de greva tind inevitabil sa nu mai intereseze pe nimeni. Ministrul economiei, Codrut Seres, a calculat ca greva CFR poate duce la scoaterea din functiune a unor grupuri energetice pe carbune, ceea ce ar genera pierderi zilnice de circa sapte miliarde de lei pentru fiecare unitate. Tot Seres a avertizat, dar fara a reusi sa avanseze si estimari, ca greva pagubeste companiile miniere si cele care au de onorat contracte pentru export.