Pentru a doua oară în trei ani, vecinii Europei ameninţă să-i slă­bească economia şi aşa anemică, în timp ce SUA, pe lângă că sunt mai robuste, stau la o distanţă sigură, scrie The Wall Street Journal.

Atacurile rebelilor houthi asupra vapoarelor care trec prin Marea Roşie în drum spre sau dinspre Marea Mediterană obligă un număr tot mai mare de transportatori să alea­gă o rută mai sigură, dar mult mai lungă şi mai scumpă, ce încon­joară pe la sud Africa.

Costurile cu transportul deja au crescut, amintind de efectele sinco­pe­lor de pe lanţurile de aprovizio­na­re cauzate de pandemie. Spre exem­plu, pentru exportatori mai îndepăr­taţi din Asia costurile s-au mărit de patru ori, potrivit Maersk, care vede turbulenţele persistând cel puţin câteva luni. Qatarul şi-a suspendat o vreme exporturile de gaze naturale lichefiate către UE. Există mai multe motive pentru care impactul asupra economiei europene s-ar putea să fie mai puţin sever decât cel al episoadelor anterioare de scumpire a transportului de mărfuri.

Unul, şi poate cel mai important, este că afacerile sunt călite de crizele anterioare şi sunt în prezent mai bine pregătite. Criza este însă abia la început. Tendinţa de extindere şi degenerare a tensiunilor există. De cealaltă parte, exporturile SUA către Europa sunt perturbate doar de vreme. SUA au înlocuit Rusia şi au devenit cel mai mare furnizor de petrol pentru UE.

Exportă masiv şi gaze. Totodată, economia americană continuă să sfi­deze o recesiune aşteptată de mult timp de unii analişti. Biroul pentru buget al Congresului SUA estimează pentru acest an o creştere economică de 1,5%. Este una dublă faţă de cea proiectată pentru zona euro de către economiştii Băncii Centrale Euro­pene. Iar estimarea a fost făcută înainte de apariţia tensiunilor în Orientul Mijlociu.

Şi pentru China, care şi ea are probleme economice, mizele sunt mari. Rebelii houthi din Yemen, susţinuţi de Iran, testează capacitatea celei mai mari naţiuni comerciale din lume de a apăra miliarde în investiţii strategice în Egipt.

De când preşedintele Abdel-Fattah el-Sisi a venit la putere în 2014, China şi-a intensificat investiţiile şi activităţile comerciale de-a lungul Canalului Suez al Egiptului prin care circulă o cantitate semnificativă din mărfurile gigantului asiatic către Europa, scrie Reuters.

Beijingul a încurajat companiile de stat să investească zeci de miliarde de dolari în sectoarele de logistică, transport şi energie din Egipt şi a acordat împrumuturi de 3,1 miliarde de dolari, potrivit Băncii Mondiale. În lunile care au precedat atacul Hamas din 7 octombrie asupra Israelului, firmele din China şi Hong Kong au promis investiţii de cel puţin 20 de miliarde de dolari în diferite proiecte de-a lungul căii navigabile din Egipt.

Atacurile care descurajează transportul comercial prin Marea Roşie şi Canalul Suez i-ar putea frustra pe investitorii chinezi care au angajat sume uriaşe în dezvoltarea căii navigabile pentru a profita de tranzit rapid şi în siguranţă.

Gigantul de transport de stat COSCO, care pe 7 ianuarie s-a alăturat Maersk, Hapag-Lloyd, Evergreen şi altor transportatori maritimi mari în a suspenda serviciile către Israel, în martie trecut a investit un miliard de dolari în infrastructura portuară a Egiptului.

Lui COSCO i s-a alăturat CK Hutchison Holdings, un congolomerat proeminent din Hong Kong, care în primăvară a anunţat că intenţionează să investească încă 700 de milioane de dolari pentru a dezvolta un nou terminal de containere în portul Ain Sokhna de la Marea Roşie şi în B100, un nou terminal de containere în portul mediteranean Alexandria.

În aceeaşi lună, demonstrând interesele comerciale mai largi ale Chinei în Egipt, ţară văzută ca o legătură între Asia şi pieţele mediteraneene şi europene, Xinxing Ductile Iron Pipes a anunţat planuri de a investi două miliarde de dolari în fabrici siderurgice tot în Ain Sokhna. Miza este şi iniţiativa emblematică a preşedintelui Xi Jinping, Belt and Road, la care participă Egipt, Yemen şi Iran.