Te-ai confruntat cu stres şi epuizare fizică?

1. Care sunt actele normative relevante?

Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare este legea generală care reglementează hărţuirea morală, în timp ce Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi reglementează hărţuirea psihologică, aceasta din urmă având ca scop eliminarea tuturor formelor de discriminare bazată pe criteriul sexului, în toate sferele vieţii publice din România.

2. Ce înseamnă hărţuire morală şi hărţuire psihologică?

Hărţuirea morală reprezintă orice comportament exercitat cu privire la un angajat de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern şi/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condiţiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnităţii angajatului, prin afectarea sănătăţii sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme:

 conduită ostilă sau nedorită;

 comentarii verbale;

 acţiuni sau gesturi.

Hărţuirea psihologică reprezintă orice comportament necorespunzător care are loc într-o perioadă, este repetitiv sau sistematic şi implică un comportament fizic, limbaj oral sau scris, gesturi sau alte acte intenţionate şi care ar putea afecta personalitatea, demnitatea sau integritatea fizică ori psihologică a unei persoane.

3. Prin ce se deosebesc cele două noţiuni?

Spre deosebire de hărţuirea morală, cea psihologică poate fi sancţionată şi în afara relaţiilor de muncă,  dacă se încalcă egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi fiind o reglementare specială, determinată de anumite categorii de situaţii.

Cu toate acestea, hărţuirea psihologică îşi gaseşte încadrarea, de multe ori,   în rândurile celor angajaţi, prin ceea ce se numeşte mobbing. Mobbingul este o formă de hărţuire psihologică, care se manifestă mai ales pe fondul unui raport de muncă şi care presupune o serie de acţiuni sau inacţiuni repetate ale unui grup, îndreptate sistematic, de regulă, asupra unei singure persoane. Mobbing-ul, ca formă a hărţuirii psihologice, presupune comportamente subtile, aparent normale, care pot duce însă la discreditarea persoanei în cauză.

Hărţuirea morală, la locul de muncă este cea care se aplică exclusiv în domeniul raporturilor de muncă. În cazul hărţuirii morale, intenţia de a prejudicia prin acte, sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă nu trebuie să fie dovedită.

În cazul hărţuirii psihologice intenţia trebuie demonstrată pentru că în acest caz legiuitorul se referă, în mod concret, la acte intenţionate. Dacă există o plângere privitoare la mobbing, angajatul trebuie să facă dovada că există elemente constitutive ale hărţuirii psihologice, iar angajatorul trebuie să demonstreze în mod obiectiv că atitudinea care face obiectul plângerii nu constituie mobbing.

4. Prin ce se aseamănă cele două noţiuni?

Se poate conchide faptul că cele două noţiunii au în vedere pe de-o parte, valori identice care necesită a fi protejate, respectiv demnitatea, integritatea fizică şi mentală, personalitatea care poate fi afectată de stres sau epuizare fizică, iar, pe de altă parte, comportamente în cauză care se fundamentează pe atitudini fizice, limbaj oral sau scris.

Mai mult decât atât,  atunci când ambele  noţiuni se întâlnesc pe tărâmul dreptului muncii, angajatorii sunt obligaţi în temeiul normelor şi principiilor contractuale să-l despăgubească pe salariat, în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral, din culpa angajatorului.

Cititi mai multe pe www.mediafax.ro