Când, la sfârşitul anilor ’50, la Verona, în Italia, specialiştii vremii în frumuseţe introduceau vitamina H3 ca ingredient-cheie în cosmetice pentru a preveni îmbătrânirea pielii, lumea a perceput noul element-minune ca pe o adevărată revoluţie în industria trucurilor estetice. Zeci de ani mai târziu, revoluţia vine sub formă de oud, orris, ambergris sau reishi. Dacă toate aceste cuvinte vă sună a denumiri savante sau dintr-o altă lume, aflaţi că e foarte probabil ca ingredientele pe care le desemnează să se găsească exact în cosmeticele pe care le folosiţi zi de zi.

Încă din vremea Egiptului antic oamenii acordau o atenţie deosebită ritualurilor de înfrumuseţare, de parfumare şi de tratare a pielii cu diferite amestecuri olfactive, cu rol nu doar cosmetic, ci şi medicinal. De altfel, în timpul reginei Cleopatra (69-30 î. Hr.), a fost scrisă prima carte de cosmetică din istorie, transmisă ulterior generaţiilor viitoare.

Preocupările pentru identificarea secretelor care să camufleze ani şi transformări în spatele unui ten mereu proaspăt au existat dintotdeauna. Culmea este că unele astfel de trucuri au supravieţuit până astăzi. Lanolina este unul dintre exemple. Practic, este un tip de grăsime provenită de la oaie, care se procesează din lână. Folosită încă din Antichitate, lanolina se mai găseşte şi astăzi în produsele cosmetice, cum sunt cele faciale sau balsamurile de buze.

Un alt tip de grăsime frecvent regăsit în cosmetice este cea de la caşalot, un mamifer asemănător cu balena, căruia îi este specifică dezvoltarea mare a capului. Uleiul de caşalot se găseşte de altfel tocmai în capul animalului şi este un ingredient preţios, care hidratează pielea şi se topeşte în contact cu căldura acesteia.

Cititi mai multe pe www.zf.ro