Aceste investiţii sunt în final cele mai scumpe din punct de vedere al costurilor de realizare şi finanţare, dar şi cele mai coruptibile.

În general, proiectele PPP apar atunci când guvernele nu sunt în stare să facă aceste investiţii pe cont propriu fie din lipsă de bani, fie de competenţe şi dorinţă de a fi coruptibili.

România se află în situaţia a doua.

Pentru că pe piaţă nu au fost proiecte publice majore de investiţii din 2012 încoace (nu că înainte ar fi fost), 14 miliarde de euro din finanţarea externă a grupurilor bancare care au bănci în România s-au întors acasă.

În 2009, la începutul crizei, finanţarea acordată de la Viena, Paris, Amsterdam, Londra, Atena etc. băncilor din România ajunsese la 20,5 miliarde de euro, bani care asigurau jumătate din creditarea locală.

Conform ultimului raport BNR, această finanţare a scăzut până la 5,85 de miliarde de euro la sfârşitul trimestrului întâi 2018, ceea ce arată efectiv cum au plecat cei mai buni bani din România.

14 miliarde de euro înseamnă foarte mult pentru România. Gândiţi-vă că România, prin toate guvernele, s-a deschis de tot investitţiilor străine şi şi-a vândut majoritatea activelor pentru a intra în Uniunea Europeană şi NATO, dar şi pentru a avea acces la finanţarea externă.

Dincolo de o politică de reducere a risuclui pe România din cauza crizei, băncile străine şi-au retras liniile de finanţare şi din lipsa proiectelor de investiţii, atât cele publice cât şi cele private. Pur şi simplu banii stăteau degeaba în băncile din România şi expirarea acordului de la Viena, încheiat în 2009 pentru menţinerea în criză a liniilor de finanţare, le-a dat motivul băncilor mamă să-şi retragă finanţările.

Pentru că nu au fost investiţii publice majore- nu achiziţia de consumabile sau de panseluţe -, acest lucru a afectat şi piaţa proiectelor private interne.

Pentru căî nu au fost lucrări de infrastructură, pentru că nu au fost construcţii, companiile private nu au avut de lucru şi nu au avut de ce să mai facă investiţii.

Pur şi simplu 14 miliarde de euro au plecat din România în câţiva ani, iar aceştia erau cei mai buni bani pentru că erau ţunuţi “prizonieri” şi nu puteau să fie retraşi aşa de uşor.

Cititi mai multe pe www.zf.ro