♦ La finalul săptămânii trecute, preţul spot la care se tranzaţiona energia în România a ajuns la un nivel imposibil de imaginat, 709 euro/MWh. Acesta reprezintă un record istoric, care cel mai probabil va fi depăşit în curând, preţul fiind de asemenea cel mai mare înregistrat în Europa pentru ziua de vineri, 26 august. Recordul vine în contextul în care România este unul dintre cele mai bogate state europene din punctul de vedere al resurselor energetice, dar este complet lipsită de o politică orientată spre ţintirea scumpirii galopante a energiei.

Doar Ungaria şi Croaţia mai aveau la finalul săptămânii trecute un preţ spot al energiei de 709 euro/MWh, dar spre comparaţie cu România aceste două state sunt complet lipsite de resurse interne. Nivelul de preţ de 709 euro pe MWh nu are termen de comparaţie cu media de 39 de euro pe MWh din 2020 sau cu cea de 111 euro/MWh din 2021, ambele părând acum un vis frumos.

Partea cea mai rea este că cel mai probabil acest record istoric va fi doborât în curând. În timp ce România, cu toate resursele ei, defilează cu cel mai mare preţ la energie din Europa, Spania avea un preţ, la finalul săptămânii trecute, de 175 de euro/MWh. Ceea ce se vede acum în Spania este efectul presiunii pe care guvernul de la Madrid a făcut-o în sensul decuplării pieţei iberice de restul continentului, astfel încât timp de un an preţul energiei să scadă. Acest lucru a fost posibil după negocieri de un an de zile pe care spaniolii şi portughezii le-au purtat cu liderii UE insistând pe câţiva diferenţiatori. Ambele state au o pondere foarte mare a energiei verzi, sistemele sunt slab interconectate cu restul blocului, iar dependenţa de gazul rusesc nu este pronunţată, Algeria fiind principala sursă de alimentare cu gaze. Ce au obţinut concret spaniolii a fost introducerea unui plafon de 50 de euro/MWh pentru gazul pe care ţara îl foloseşte în producerea de energie electrică. Negocierile au început de la un preţ de 30 de euro/MWh. Practic, dacă înainte de introducerea acestui plafon, energia spaniolă se ducea spre cel mai înalt semnal de preţ stabilit de centralele pe gaze (piaţa urmăreşte cel mai mare preţ), acum acel semnal a scăzut, ducând toată piaţa în jos. Dar ce este cu adevărat interesant în ceea ce a reuşit Spania să facă este că a pus un plafon pe un gaz pe care nici măcar nu îl produce.

În acest timp, România, ţară care îşi asigură în proporţie de 70% necesarul de gaze, a plafonat preţul final al gazului pentru consumatorii casnici, în timp ce gazul folosit pentru energie intră în centrale la preţul pieţei. Marii consumatori deja sunt închişi, ultimii pe listă fiind Azomureş şi Alum, asta în contextul în care România este la nivel european una dintre cele mai puţin dependente ţări de importurile de gaze.

La nivel european, inclusiv în România, pieţele de energie funcţionează după modelul preţului marginal pentru electricitate. Ce înseamnă acest lucru? „Pieţele interne sunt organizate astfel încât energia cea mai ieftină intră prima în sistem, sursele mai scumpe fiind adăugate în funcţie de cerere. Acest model asigură eficienţă, transparenţă şi îi motivează pe producători să tindă spre costuri cât mai mici. Există un consens general că modelul marginal este cel mai bun pentru funcţionarea pieţelor de electricitate liberalizate. Atunci când există suficientă producţie de energie verde pentru a acoperi cererea, atunci preţurile sunt la cel mai scăzut nivel pentru că producătorii scumpi nu trebuie porniţi. Când este necesară mai multă energie, atunci intră în funcţiune centralele mai scumpe, ele fiind cele care dar preţul de închidere al pieţei“, este explicaţia de pe site-ul Comisiei Europene.

Modelul funcţionează foarte bine în teorie pentru statele care au producţii generoase de energie verde. Pentru cele mai multe însă, în acest moment, este un model care ţine preţul energiei sus pentru că aliniază piaţa la cea mai scumpă resursă, gazul.