Compania Eurotex din Iaşi, cândva unul dintre cei mai mai producători de haine din România, a închis operaţiu­nile, iar Marius Şandru, fon­da­torul businessului, spune că motivul e simplu, industria de confecţii nu mai funcţio­nează în România.

♦ Cel mai bun an pentru companie în termeni de cifră de afaceri a fost 2021, cu un nivel al încasărilor de 127 mil. lei ♦ Între 2016 şi 2019, Eurotex raporta an de an afaceri de peste 100 mil. euro ♦ Tot pe atunci avea şi 300 sau chiar peste 300 de salariaţi.

Compania Eurotex din Iaşi, cândva unul dintre cei mai mai producători de haine din România, a închis operaţiu­nile, iar Marius Şandru, fon­da­torul businessului, spune că motivul e simplu, industria de confecţii nu mai funcţio­nează în România.

„Noi nu am făcut niciodată lohn, de peste 20 de ani am realizat propriul nostru produs pe care îl vindeam afară. Doar că, de la o vreme, nu mai reuşeam să îl vin­dem“, explică el.

În lohn, retailerii oferă totul fabricilor care doar cos şi croiesc. Ele primesc aşadar tipare, materiale, indicaţii, iar valoarea lor adăugată e minimă. Şi preţurile plătite de retaileri sunt pe măsură. Şi sala­riile primite de oamenii care lucrează în fabrici sunt de cele mai multe ori minimul pe economie.

În ceea ce priveşte mo­delul Eurotex, care se cheamă full price pro­duct, după cum spune Marius Şandru, compania realiza totul in-house, inclusiv de­cidea şi cumpăra singură mate­ria­lele. Avea totodată designuri proprii. Aşa­dar, preţurile plătite de marii retaileri erau mai mari, şi implicit şi salariile oame­ni­lor, deşi industria textilă, de îmbrăcă­minte şi încălţă­minte a fost şi rămâne una dintre cel mai prost plătite din economie.

„Am lucrat cu multe branduri simultan, dar nu reuşeam să vindem suficient. Am lu­crat cu Inditex (proprietarul Zara), Mango, H&M, cu alte nume mari din Germania şi din ţările nordice.“

Avantaje vs. dezavantaje

De altfel, în anii buni Eurotex era unul dintre cei mai mari jucători din industria sa. Cel mai bun an pentru companie în termeni de cifră de afaceri a fost 2021, cu un nivel al încasărilor de 127 mil. lei. Mai mult, înainte de pandemie, deci între 2016 şi 2019, Eurotex raporta an de an afaceri de peste 100 mil. euro.

Tot pe atunci avea şi 300 sau chiar peste 300 de salariaţi.

Ce s-a schimbat?

„România era şi este cunoscută pentru că livrează produse de foarte bună calitate. E o piaţă cu care se poate comunica bine – mă refer la comunicarea dintre retaileri şi producători. Fabricile locale sunt apreciate pentru modul în care colaborează. Dar, am devenit tot mai scumpi.“

Antreprenorul spune că în Asia sunt ţări unde, doar datorită unor mişcări sindi­cale, salariile din acest sector au crescut de la 50 la 120 de dolari pe lună. Iar unii oameni lucrează inclusiv sâmbăta pentru a ajunge la acest nivel.

Paradoxul salariilor

Este paradoxal faptul că salariul din acest domeniu din România este considerat prea mare de clienţii fabricilor autohtone şi prea mic de salariaţi.

La jumătatea lui 2024, salariul mediu net pe economie era de 5.176 de lei, potrivit datelor de la INS. Un angajat din producţia de îmbrăcăminte câştiga în aceeaşi lună doar 2.798 de lei, adică cu peste 45% mai puţin, iar asta pentru că multe fabrici – mai ales cele mici, care lucrează în lohn – îşi plătesc oamenii mai degrabă cu minimul pe economie.

În industria de încălţăminte salariul era atunci de 3.258 de lei, arată aceeaşi sursă.

„Noi nu ne băteam cu ţările din Asia, ci poate cu Turcia, Bulgaria, Maroc sau Tunisia. În condiţiile în care în România salariul ajunge la 800 de euro (4.000 de lei), iar în Turcia chiar la 1.000 de euro, cum se te baţi cu marocanii care sunt la jumătate sau chiar sub acest prag? Şi e vorba de acelaşi produs, de aceeaşi calitate. E logic ca brandurile să migreze.“

Fast fashion faţă în faţă cu sustenabilitatea

Marius Şandru povesteşte că în ultimii 10-15 ani, odată cu ridicarea în prim-plan a pieţelor din Asia, România a fost salvată de un val de fast-fashion. E vorba de marfă care ajunge foarte repede în magazine. Iar cei care au dat tonul au fost cei de la Inditex, care au mizat că în doar câteva săptămâni pot aduce orice tendinţă în magazine. Iar la scurtă vreme, mulţi retaileri i-au urmat. România a fost bine poziţionată geografic pentru acest tip de comenzi şi livrări rapide.

„În ultimii 4-5 ani însă, segmentul fast-fashion a intrat într-un declin accentuat din mai multe motive. Principalul însă e faptul că oamenii au început să se orienteze către produse sustenabile, din fibre ecologice, reciclate. Tot mai multe campanii din Occident au început să aibă în centru sustenabilitatea. Iar fast-fashion e duşmanul sustenabilităţii. Aşadar, noi am intrat în declin.“

Apoi a venit pandemia, care a fost un dezastru pentru modă. Magazinele s-au închis, iar oamenii au stat o vreme acasă. A urmat munca la domiciliu, aşa că s-au cumpărat mai ales pijamale şi haine pentru casă. „Iar de aici încolo, declinul s-a accentuat foarte mult.“

O altă perspectivă

În 2023, Eurotex a raportat venituri de sub 59 mil. lei, în scădere puternică de la 88 mil. lei în anul anterior. Numărul de salariaţi a coborât la 45.

„E o decizie grea pentru mine, dar un semnal bun pentru România. E un semnal că ţara asta merge în direcţia bună.“

Marius Şandru recunoaşte că decizia nu a fost una uşoară, mai ales că e în business din 1991, iar din 1996 face activitatea aceasta în mod susţinut.

„Totuşi, trebuie să privim lucrurile în perspectivă. Dacă România are salarii mari (pentru retailerii de modă - n.red.), e pentru că economia a mers bine. Industria noastră nu a supravieţuit în niciuna din ţările dezvoltate, ea funcţionează doar acolo unde salariile sunt mici. Producţia de haine e o industrie a ţărilor sărace, iar dacă se închide, înseamnă că România nu mai e săracă.“

Antreprenorul îşi aminteşte că acum mai mulţi ani, doar în judeţul Iaşi, industria de textile, îmbrăcăminte şi încălţăminte avea exporturi de 90 mil. dolari, o valoare semnificativă pentru judeţ. În 2019, cifra de afaceri a HoReCa depăşea 200 mil. euro.

„E o reaşezare economică. E dureroasă pentru mine şi pentru alţii, dar trebuie să facem un efort să ne reorietăm.“

Un declin accentuat

El afirmă că are ceva investiţii imobiliare şi alte iniţiative, dar nu la nivelul Eurotex.

„O să vedem.“

A existat un moment în care antreprenorul a vrut să meargă în direcţia sustenabilităţii, dar certificările pentru materii prime reciclabile sau pentru materiale eco sunt foarte scumpe. Iar Turcia, sursa primară pe materii prime – din motive locale – nu a făcut investiţii în acest domeniu.

„Să aduci materiile prime din Asia era scump. Iar cu un consum în scădere, nu mai exista justificare să continuăm“, conchide el.

Şi nu e singurul care a gândit aşa. În ultimii 15 ani aproape 200.000 de oameni au plecat din domeniu şi una din şase firme s-a închis. În 2023, România a produs textile, îmbrăcăminte şi încălţăminte în valoare de puţin sub 23 de miliarde de lei, cu circa 125.000 de salariaţi, în domeniu activând 9.400 de companii. E vorba de firmele care şi-au depus rezultatele pe anul trecut şi care şi-au declarat unul dintre următoarele trei CAEN-uri – 13 - Fabricarea produselor textile, 14 - Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte şi 15 - Fabricarea articolelor de voiaj, marochinărie şi încălţăminte.