Actul în cauză, „Statement on the Purpose of a Corporation”, este semnat de o bună parte a membrilor Business Roundtable (BRT), clubul directorilor excutivi ai unora dintre cele mai mari corporaţii americane, şi afirmă că firmele nu ar trebui să servească doar acţionarilor, ci şi să aducă valoare clienţilor, să investească în angajaţi, să-şi trateze corect furnizorii şi să sprijine comunităţile locale din care fac parte. BRT, reprezentată de personaje epice ale lumii de business precum Jeff Bezos, fondatorul Amazon, Tim Cook, CEO-ul Apple, şi Jamie Dimon, preşedintele JPMorgan, vrea astfel să transforme după zeci de ani de existenţă capitalismul acţionarilor în „stakeholder capitalism”.  

Cine citeşte Wall Street Journal, principalul ziar de business din America, află că „a fost un an bun pentru capitalismul stakeholderilor”, că executivii din BRT s-au ridicat la nivelul angajamentelor asumate, dar şi că noul tip de capitalism „este doar pentru văzul lumii” deoarece dacă executivii chiar ar fi intenţionat să schimbe scopul companiilor lor, ar fi trebuit cel puţin să se consulte cu boardurile lor. WSJ a avut iniţial o poziţie „antirevoluţionară”. Financial Times, farul lumii de business din Europa, dă un răspuns mai nuanţat.  

În WSJ, Joshua Bolten, preşedinte şi CEO al BRT, scrie că firmele şi-au respectat angajamentele. Chiar şi înainte ca pandemia de COVID-19 să lovească, multe companii din organizaţie făceau investiţii substanţiale în formarea profesională a lucrătorilor, în salarii şi beneficii mai bune şi pentru sprijinirea comunităţilor cu probleme. Ei au solicitat creşterea salariului minim federal şi concediu medical plătit pentru îngrijirea membrilor familiei, continuă Bolten. Răspunzând pandemiei, companiile au oferit bonusuri şi majorări de salarii lucrătorilor din prima linie. Câteva şi-au adaptat operaţiunile pentru a acoperi penuriile de echipamente din sistemul medical. Multe îşi susţin cu generozitate comunităţile. În timpul pandemiei, companiile au prioritizat sănătatea şi siguranţa angajaţilor şi clienţilor. Companiile de energie au promis că nu vor tăia curentul clienţilor care nu pot plăti.

Unele sunt în fruntea eforturilor de a dezvolta un vaccin. Executivii au făcut presiuni asupra factorilor de decizie pentru ca aceştia să ajute persoanele şi întreprinderile mici afectate de criză. În ultimele săptămâni, ei şi-au asumat noi angajamente pentru promovarea egalităţii rasiale şi a diversităţii în propriile companii, mai spune Bolten. De cealaltă parte, Lucian Bebchuk şi Roberto Tallarita, directorul şi, respectiv, directorul asociat al Programului Harvard Law School de guvernanţă corporativă, au publicat un articol în care fac un rezumat al studiului lor „Promisiunea iluzorie a guvernanţei stakeholderilor” ce va fi publicat în toamnă. 

Declaraţia prin care peste 180 de CEO ai unor companii majore s-au angajat acum un an „să ofere valoare tuturor actorilor” a fost considerată pe larg ca semnalând o schimbare viitoare în modul în care vor opera companiile, scriu cei doi autori. „Articolul semnat de noi prezintă dovezi că declaraţia a fost în mare parte o manevră de PR” continuă ei.

Pe baza întrebărilor trimise companiilor ai căror executivi au semnat declaraţia din august 2019, Bebchuk şi Tallarita au găsit că deciziile de punere în aplicare a angajamentelor au fost luate în general de către executivi fără aprobare din partea consiliilor de administraţie. Deoarece deciziile corporative cu importanţă semnificativă sunt supuse în general aprobării consiliului de administraţie, acest lucru reflectă percepţiile executivilor că angajamentele lor nu ar duce la schimbări semnificative în tratamentul părţilor interesate - stakeholderii.

Concluzii similare rezultă din analizarea tuturor ghidurilor de guvernanţă corporativă aprobate de consiliile companiilor care sprijină declaraţia. Cei doi cercetători au constatat că noile linii directoare, multe actualizate după emiterea declaraţiei, arată în cea mai mare parte că acţionarii au clar prioritate. „Analiza indică faptul că liderii corporativi au stimulente puternice să aducă beneficii stakeholderilor doar în măsura în care acest lucru nu ar afecta valoarea acţiunilor. Această concluzie va fi foarte dezamăgitoare pentru unii şi binevenită pentru alţii. Dar trebuie să fie clar pe ce se concentrează liderii din companii şi ce intenţionează ei să ofere. Josh Bolten, directorul executiv al BRT, a respins ca fiind „lipsite de profunzime” astfel de critici. „Majoritatea executivilor care au semnat acea declaraţie consideră că acesta este modul în care trebuie să îşi conducă acum compania, deci de ce ar trebui să obţină aprobarea consiliului de administraţie?” a spus Bolten. Chiar dacă mulţi executivi au considerat-o ca fiind o afirmare a priorităţilor lor deja existente, declaraţia a fost încă un angajament „aspiraţional” de a face mai mult, a spus el. „Dacă aruncaţi o privire asupra a ceea ce au făcut marile corporaţii din America în timpul pandemiei, rezultatele sunt puternice.”

Financial Times are o poveste mai aromată despre primul an de viaţă al capitalismului stakeholderilor. În SUA, când lumea a fost obligată să stea în casă, în martie, gunoiul a încetat să se mai acumuleze lângă magazine, şcoli şi stadioane, ceea ce a făcut să dispară 40 milioane de dolari din veniturile societăţii de administrare a deşeurilor (Waste Management) în doar două săptămâni. Jim Fish, directorul executiv al companiei, a răspuns nu prin reducerea costurilor, ci prin garanţii către personal că vor primi salariul întreg pe durata pandemiei şi oferind întreprinderilor mici servicii gratuite timp de o lună după ce acestea s-au redeschis.„Acţionarii erau oarecum ceva secundar sau chiar mai departe în mintea mea”, îşi aminteşte el. „Ştiam eu în adâncul minţii mele că va fi un cost pentru acţionari? Bineînţeles că ştiam, dar mă gândeam mai mult la ce vor face familiile oamenilor pe care i-aş fi putut concedia.” Afacerea de colectare şi procesare a deşeurilor nu este ceva care să trezească simpatie, iar acţionarii sunt obişnuiţi să fie prima prioritate a conducerii, aşa cum a fost în ultima jumătate de secol. Însă acţiunile lui Fish au reflectat o schimbare de dispoziţie în America corporativă de la criza financiară globală, reflectată cel mai bine în declaraţia executivilor din BRT de anul trecut. Acum, criza COVID-19 pune presiuni fără precedent asupra corporaţiilor şi o serie de investitori, academicieni şi activişti susţin că este nevoie de schimbări mai precise pentru ca noul capitalism să se ridice la nivelul promisiunilor făcute de creatorii săi.

Membrii Business Roundtable s-au confruntat cu acuzaţii de ipocrizie în timpul pandemiei, cu, spre exemplu, angajaţii acuzând McDonald de acordarea unui concediu medical plătit insuficient şi Walmart că nu a ascultat problemele privind siguranţa la locul de muncă sau criticând Amazon pentru retragerea bonusului de risc oferit iniţial. Just Capital, care urmăreşte impactul companiilor asupra societăţii, a constatat că BRT a livrat rezultate mixte. Companiile ai căror directorii generali au semnat celebra declaraţie s-au comportat mai bine decât alţii în a  oferi totul, de la concedii medicale plătite la asistenţă financiară în timpul crizei.

Totuşi, studiul Just Capital a constatat că americanii consideră că firmele mari nu respectă în totalitate responsabilităţile pe care le au faţă de angajaţi, clienţi, comunitate şi mediu. BRT se confrunta cu critici gălăgioşi şi înainte ca pandemia să lovească. Într-o tabără au fost adepţii radicali ai economistului Milton Friedman, înaltul preot al capitalismului acţionarilor, care  insistau că companiile ar trebui să se concentreze pe a face bani şi că acest principiu nu trebuie schimbat. În cealaltă tabără au stat susţinătorii investiţiilor pe teme de mediu, societate şi guvernanţă, care erau îngrijoraţi că membrii BRT proiectau doar o imagine bună de luat ochii lumii în loc să-şi schimbe modul sălbatic de a gândi. Oricum, acţionarii păreau să nu creadă că vor fi aşezaţi pe locul în spate, spune Shiva Rajgopal, profesor de Columbia Business School. „Când aceşti tipi au semnat declaraţia BRT, preţurile acţiunilor acestor firme nu s-au mişcat... Nu a fost niciun tremur”, a remarcat el. Acest scepticism a fost justificat, consideră el, prin modul în care stakeholderii au fost trataţi în trecut de către companii.

Într-un studiu realizat alături de Aneesh Raghunandan de la London School of Economics, Rajgopal a descoperit că membrii BRT au fost indicaţi pentru mult mai multe abateri privind mediul şi condiţiile de muncă decât executivii altor companii. Un apărător al BRT a menţionat, totuşi, că majoritatea celorlalte corporaţii erau mult mai mici decât membrii organizaţiei sale. Apple are totuşi o capitalizare cât PIB-ul unei ţări. Anne Simpson, care conduce activitatea de guvernanţă la Calpers, cel mai mare fond de pensii din America, împărtăşeşte o altă critică a lui Rajgopal: aceea că companiile americane au încurajat un regim al drepturilor acţionarilor „fără dinţi”, ceea ce a făcut greu ca

board-urile să poată fi trase la răspundere pentru angajamentele asumate faţă de stakeholderi. Spre exemplu, Darren Woods, directorul general al ExxonMobil, a semnat declaraţia BRT pentru ca apoi grupul său să ceară jandarmului pieţelor financiare americane, Securities and Exchange Commission, să îl protejeze de votul acţionarilor privind emisiile de gaze cu efect de seră.

Directorii şi executivii americani sunt încă în urma colegilor internaţionali în ceea ce priveşte convingerea că capitalismul se schimbă fundamental, potrivit unui sondaj realizat de Diligent la care au participat 400 de lideri de afaceri. Există însă un consens din ce în ce mai mare că este nevoie de mai multă muncă pentru a integra capitalismul stakeholderilor în luarea deciziilor consiliilor de administraţie - şi pentru a măsura impactul acestuia. Un grup de la şcoala de afaceri Saïd din Oxford susţinut de investitori a publicat un cadru pentru a încuraja consiliile să îşi transforme discuţiile despre scop în acţiune. „Scopul trebuie să fie mai mult decât un slogan de marketing”, au spus autorii.

Presiunile investitorilor au făcut mai mult decât BRT pentru a concentra consiliile de administraţie pe un scop mai larg, a declarat Rebecca Henderson de la Harvard Business School, autoarea cărţii „Regândirea capitalismului”. Ea argumentează însă că declaraţia BRT are importanţă. „Se pare că mulţi lideri de afaceri chiar credeau că misiunea lor era doar maximizarea valorii pentru acţionari”, a spus ea. „Este un dezastru, aşa că un lucru simplu precum schimbarea limbajului este un lucru bun.” În ceea ce-l priveşte pe domnul Fish de la societatea de gestionare a deşeurilor, o atenţie mai mare dată stakeholderilor poate totuşi aduce în timp beneficii acţionarilor. De când compania a luat măsuri pentru a ajuta întreprinderile mici cu probleme, a povestit el, loialitatea clienţilor a crescut şi ponderea celor care-şi anulează contractele a scăzut la valori minime record.