„Sunt absolvent al Facultăţii de Inginerie de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, însă viaţa m-a învăţat să fac de toate, de la sală de gaming, la service auto şi construcţii de case”, spune „boierul”.

În urmă cu mai bine de 20 de ani, pe vremea când era student, a devenit manager a unei săli de jocuri pe calculator.

„Eram înnebunit după „Age of empires” şi am ajuns să-l joc zi şi noapte. Pasiunea a devenit afacere în clipa în care am preluat conducerea unei săli de gaming de pe bulevardul Milea din Sibiu. Ţin minte că, pe atunci, mama îmi dădea 50 de lei pe săptămână, bani de buzunar. În scurt timp am ajuns să câştig din gaming câte 1.000 de dolari americani pe lună. Stăteam la cămin şi de multe ori dormeam cu banii în buzunar. Nu ştiam unde să-i ţin”, spune el.

După terminarea facultăţii a ajuns la Cluj, unde a avut un service auto în Floreşti.

„Aici am stat aproape doi ani, apoi m-am întors la Sibiu. Visul meu era să-mi construiesc o casă sub pământ, despre care citeşti doar în poveşti sau le vezi în filme”, spune „boierul Ilie”.

A urmat o perioadă de 7 ani în care a căutat teren pentru a-şi clădi casa visurilor. Care casă avea să devină un „hotel altfel”. Norocul i-a surâs şi a reuşit să cumpere un teren în Cisnădioara, la 12 kilometri de Sibiu. „Era o fostă livadă de pruni. Mai sunt câţiva bătrâni, pe lângă gard, dar sunt sălbăticiţi.”

A urmat o muncă grea. „Sunt peste 600 de metri pătraţi construiţi sub pământ. Practic, peste casă am adus vreo 700 de camioane cu pământ. Structura este rezistentă şi poate susţine încă 10 etaje, fără nici o problemă. A trebuit amenajat tot terenul, care însumează aproape 6.000 de metri pătraţi. Am construit împrejmuirea, calea de acces şi aleile în jurul casei. În toţi aceşti ani am locuit într-o cameră amenajată sub pământ, la care ajungeam călcând pe o potecă din scânduri, să nu merg prin noroi”.

Titlul de „boier” este moştenire de familie: „Bunicul meu a fost om înstărit, până când au venit comuniştii şi i-au confiscat totul. Locuia în satul Fişcălia, judeţul Vâlcea, la 20 de kilometri de Drăgăşani. Îl chema Ilie, iar toţi sătenii îi spuneau „Boieru Ilie”. Pe mine mă cheamă Ilie, aşa că am decis ca această afacere să poarte denumirea de „Boierul Ilie”, în amintirea lui. A fost un om deosebit, pe care l-am iubit şi respectat”.

Din „vistieria” proprie, actualul boier a investit peste 500.000 de euro. O sumă similară îi este necesară pentru a finisa camerele viitorului hotel.

„Am devenit asociat cu un fost coleg de liceu, din Vâlcea. A crezut în visul meu şi am devenit parteneri. Ne-am propus ca în trei ani să finalizăm lucrările la interior şi să putem deschide partea de cazare. Mobilierul va fi din lemn masiv, accesul se va face printr-o reţea de tunele care va lega recepţia de restaurant, bar şi fiecare cameră. Pentru turişti va fi o veritabilă călătorie în timp”.

La „Boierul Ilie” ajung numeroşi turişti din judeţul Sibiu şi, în special, din zona Transilvaniei.

„Cei mai mulţi sunt din Timişoara şi Cluj. Au un apetit special pentru destinaţii aparte. Au fost zile în care am avut peste 500 de vizitatori”.

Recent, hotelul de sub pământ de la ieşirea din Cisnădioara, în direcţia Cisnădie, a intrat în circuitele ghizilor Programului Anii Drumeţiei.

„În apropiere este traseul dinspre Vârful Măgura. Drumeţii coboară din munţi şi fac o popas la noi. Practic, după ce s-au minunat de frumuseţea celui mai înalt pisc montan din zonă, ajung să se minuneze şi de ceea ce este sub pământ”.

Neobişnuitul hotel al inginerului vâlcean devenit „boier” este încă un motiv în plus pentru ca Cisnădioara să fie aleasă ca destinaţie de călătorie. Atestat documentar încă de la 1223, micul sat adăposteşte o frumoasă biserică fortificată care poartă hramul Sfântului Mihai, care a şi dat denumirea germană a localităţii - Michelsberg. Biserica evanghelică din localitate adăposteşte cea mai veche orgă cu tuburi funcţională din Transilvania (1723), iar în fiecare toamnă se organizează singurul campionat naţional de canari cântători. În 2007, la Cisnădioara a avut loc cantonamentul pentru cel mai lung joc de baschet, care a durat 80 de ore, desfăşurat la Sala Transilvania Sibiu, consemnat în World Records Academy, mulţumită implicării jucătorilor şi fanilor CSU Sibiu, potrivit postării pe pagina de Facebook a Consiliului Judeţean Sibiu.