Din ce în ce mai mulţi americani îşi „sărbătoresc” logodna asigurându-şi un act prenupţial, un document legal care stabileşte cum vor fi împărţite bunurile unui cuplu logodit în cazul unui divorţ. Iar avocaţii de divorţ observă o creştere a includerii clauzelor pentru animale de companie în aceste acorduri, după cum reiese dintr-un articol amplu publicat de Business Insider.

„Foarte des, constat că oamenii se ceartă mai mult pentru un animal de companie decât pentru bani“, a spus Jacqueline Newman, avocat de divorţuri din New York. Prenupţialele pentru animale de companie reprezintă un fenomen relativ nou în lumea căsătoriilor şi a divorţurilor, dar, de când oamenii se căsătoresc şi se despart, ei au început să fie tot mai preocupaţi de „bebeluşii lor blănoşi“, a declarat Newman pentru Business Insider.

Unele cupluri au inclus clauze pentru animale de companie în prenupţiale încă de la mijlocul anilor 2000, dar acele acorduri timpurii erau rareori aplicabile şi adesea nu erau practice din punct de vedere legal, potrivit lui Erin Levine, fost avocat de divorţ şi fondator al platformei online de divorţuri Hello Divorce, citat de aceeaşi publicaţie. 

Instanţele au fost de mult timp obişnuite să trateze animalele de companie ca proprietate în caz de divorţ, hotărând soarta unui animal alături de alte bunuri, cum ar fi casele şi veniturile.

În zilele noastre, însă, schimbarea legislaţiei statelor americane, evoluţia atitudinilor privind etica animalelor şi o creştere a adopţiilor în timpul pandemiei au dus la o creştere a aşa-numitelor prenupţiale pentru animale de companie, au declarat pentru Business Insider mai mulţi avocaţi şi mediatori de divorţ.

Unele cupluri au inclus clauze pentru animale de companie în prenupţiale încă de la mijlocul anilor 2000, dar acele acorduri timpurii erau rareori aplicabile şi adesea nu erau practice din punct de vedere legal.

Istoria prenupţialelor pentru animale de companie. Termenul „prenupţial pentru animale de companie“ (pet prenup în engleză - n.red.) se referă la orice acord prenupţial care include o clauză referitoare la animale de companie, au explicat experţii legali. Cu toate acestea, aceste prenupţiale există astăzi doar datorită anilor de dispute dintre cuplurile divorţate care se luptau pentru custodia animalelor de companie. În primele zile ale practicii sale în dreptul familiei, Newman lucra uneori cu cupluri divorţate care doreau să includă animalele de companie în acordurile lor de custodie, în timp ce încercau să stabilească unde ar urma să locuiască „copiii” după despărţire.

Pe măsură ce oamenii au început să se căsătorească mai târziu în viaţă, adesea renunţând complet la ideea de a avea copii, Newman a observat o creştere a aranjamentelor de divorţ exclusiv pentru animale de companie, în care cuplurile se certau doar pentru animalele pe care le împărţeau. Levine a întâlnit primul său „prenupţial pentru animale de companie" în urmă cu aproximativ un deceniu. Cuplul de mileniali cu care lucra intenţiona să îşi unească bunurile şi avea un câine comun despre care erau convinşi că va deveni faimos într-o zi. Drept urmare, „părinţii” căţelului au dorit să se asigure că există prevederi legale pentru câştigurile viitoare ale animalului şi pentru controlul carierei acestuia în cazul în care se vor despărţi. Kristyn Carmichael, avocat de dreptul familiei şi mediator din Arizona, a declarat pentru Business Insider că prenupţialele pentru animale de companie desemnează adesea dreptul de proprietate exclusivă, adică, de exemplu, Fido (să numim generic un câine) a aparţinut partenerului A înainte de căsătorie, aşa că va rămâne cu partenerul A după divorţ. Cu toate acestea, multe aranjamente permit şi un plan de „parenting” structurat pentru animale de companie, similar cu un acord de custodie pentru copii — cunoscut în industrie sub numele de „copărinte de animal", potrivit lui Levine.

Conform unui sondaj realizat în 2024 de Rover, la care au participat 1.000 de proprietari de animale de companie, peste 80% dintre aceştia sunt în favoarea organizării proactive a viitorului animalelor lor în cazul unei eventuale despărţiri.

Cuplul divorţat poate împărţi timpul petrecut cu animalul în mod egal sau un acord poate desemna un partener ca proprietar principal al animalului, oferind în acelaşi timp celuilalt partener „dreptul de prim refuz" în cazul în care primul partener nu mai poate avea grijă de animal, a explicat Carmichael.

Multe clauze pentru animale de companie includ şi detalii financiare pentru îngrijirea acestora — cunoscute sub numele de „petimony" — cum ar fi facturile pentru veterinar, costurile pentru hrană şi nisip, şi serviciile de îngrijire, au spus experţii în divorţ.

Fără o clauză specifică pentru animale de companie inclusă în prenupţialul unui cuplu, disputa privind animalele împărţite poate deveni urâtă, a spus Newman. În majoritatea statelor, animalele de companie sunt încă considerate bunuri mobile sau proprietate personală, astfel încât, dacă cuplul nu ajunge la un acord, un judecător va decide de obicei unde va merge animalul după divorţ, au explicat avocaţii de divorţ. Similar modului în care un judecător ar decide custodia copiilor, instanţa acordă cel mai adesea dreptul de proprietate principalului îngrijitor al animalului. „Totuşi, ultimul lucru pe care un judecător şi-l doreşte este să se ocupe de probleme de custodie pentru animale“, a spus Levine. „Şi ultimul lucru pe care şi-l doresc părinţii de animale este să cheltuiască mii de dolari pe taxe legale pentru a ajunge în instanţă.“

De ce a crescut popularitatea prenupţialelor pentru animalele de companie?

Avocaţii de divorţuri care au vorbit cu Business Insider au fost de acord că prenupţialele pentru animale de companie au devenit din ce în ce mai populare în ultimii ani. Dintre cei nouă avocaţi şi mediatori de divorţ care au discutat despre clauzele pentru animale de companie opt au spus că au avut experienţe directe cu acestea.

Meg McKinney, avocat de dreptul familiei din Maryland, a estimat că aproximativ un sfert dintre acordurile prenupţiale din prezent includ o clauză referitoare la animale de companie, în timp ce avocatul de dreptul familiei din New York, Yonatan Levoritz, a aproximat procentul la aproximativ 20%. Conform unui sondaj realizat în 2024 de Rover, la care au participat 1.000 de proprietari de animale de companie, peste 80% dintre aceştia sunt în favoarea organizării proactive a viitorului animalelor lor în cazul unei eventuale despărţiri. Acest lucru nu este surprinzător pentru o populaţie care îşi consideră animalele de companie la fel de importante pentru familie ca şi membrii umani, conform unui sondaj Pew Research din 2023.

Animalele nu apar doar în actele prenupţiale. The Wall Street Journal a scris recent că tot mai multe persoane îşi includ animalele de companie în testamentul lor. Creşterea legilor mai prietenoase cu animalele se aliniază cu obsesia tot mai mare a Americii pentru animalele de companie.

Cu toate acestea, doar aproximativ 28% dintre proprietarii de animale de companie au de fapt un acord oficial pentru animale, conform aceluiaşi sondaj Rover, iar experţii în divorţ au spus că astfel de clauze pentru animale sunt încă destul de rare. Din acest motiv, unii mediatori de divorţ îi încurajează pe cei fără un prenupţial pentru animale să ia în considerare acest aspect din timp, pe măsură ce se apropie de procesul de despărţire. Platforma lui Levine, Hello Divorce, are ca scop automatizarea multor aspecte legale şi financiare asociate cu divorţul. În ultimii ani, Levine a declarat că a implementat întrebări specifice despre animale în chestionarul de bun venit al site-ului. Ca urmare, Levine a observat câteva evoluţii neortodoxe ale prevederilor tipice pentru animale de companie, inclusiv dispute privind conturile de Instagram ale animalelor, negocieri pentru „petcations" (vacanţe pentru animale) şi detalii privind aranjamentele pentru înmormântarea unui animal.

Schimbările în atitudinile legale şi culturale faţă de animale ar putea contribui la creşterea numărului de prenupţiale pentru animale de companie, au spus experţii în divorţ. Deşi animalele sunt considerate proprietate personală în majoritatea statelor, unele state au început să ia în considerare „interesul superior" al acestora, aplicând acelaşi standard folosit în cazurile de custodie a copiilor, a explicat Atty Bruggemann, avocat de dreptul familiei din New York. Alaska, California, Illinois, Maine, New Hampshire, New York şi Washington, DC, au astfel de legi în vigoare, conform Hello Divorce.

Pe de o parte, aceste legi favorabile animalelor ar putea încuraja oamenii să adopte o abordare mai proactivă în privinţa tratării animalelor de companie într-un mod similar cu custodia copiilor, au spus avocaţii de divorţ. Totuşi, prevederile legate de „interesul superior" fac ca clauzele pentru animale din prenupţiale să fie uşor mai complexe, deoarece un judecător trebuie să ia în considerare care dintre parteneri este mai bine echipat să ofere animalului o viaţă bună, a menţionat Leigh Kahn, un avocat din New York care întocmeşte în mod regulat prenupţiale. „Instanţele încep să ia acest lucru foarte în serios. Nu mai tratează animalele doar ca obiecte”, a spus Newman. „Sunt fiinţe vii, cu sentimente şi nevoi.”

Animalele nu apar doar în prenupţiale. The Wall Street Journal a scris recent că tot mai multe persoane îşi includ animalele de companie în testamentele lor. Creşterea legilor mai prietenoase cu animalele se aliniază cu obsesia tot mai mare a Americii pentru animalele de companie. Proprietatea asupra animalelor este în creştere, mai ales în urma pandemiei, în timpul căreia milioane de gospodării au adoptat un nou animal de companie în timpul distanţării sociale. Joe şi Cheryl Dillon, mediatori de divorţ la Equitable Mediation, au declarat pentru BI că boomul animalelor de companie din pandemie a fost un factor care a contribuit la creşterea numărului de prenupţiale pentru animale.   

Traducere şi adaptare: Ioana Matei