Totul a pornit de la o discuţie pe care am avut-o săptămâna trecută cu cineva care avea un credit ipotecar luat anul trecut în septembrie şi care a pornit cu o rată de 1.450 de lei pe lună, iar acum plăteşte 1.700 de lei. De la 1 octombrie va plăti mai mult (banca încă nu i-a comunicat noua rată), iar de la 1 ianuarie va plăti şi mai mult. Întrebarea a fost ce să facă, cum poate plăti această creştere, dacă băncile au soluţii şi care ar fi ele. Greu de răspuns, mai ales că nu poate jongla din scadenţă, pentru că nu are suficienţi ani de plată pentru ca banca să-i poată majora scadenţa cu anii pe care i-a plătit deja, astfel încât rata să-i rămână aproape la fel şi să nu fie lovit atâ de mult de creşterea IRCC.

Nu ştiu dacă multă lume este pregătită pentru şocul creşterii IRCC din trimestrul al IV-lea şi trimestrul I al anului viitor, care implică o majorare substanţială a ratei de plată la bancă.

Acum IRCC este 2,56%, de la 1 octombrie creşte la 3,9%, iar la de 1 ianuarie se va duce la 5,7%, pe baza calculelor de până acum privind dobânzile tranzacţionate pe piaţa interbancară (în iulie dobânda medie a fost de 4,72%, în august a fost de 6,21%, iar până pe 15 septembrie dobânda medie de tranzacţionare a fost de 6,05%).

Pentru cineva care a luat un credit ipotecar anul trecut în perioada octombrie-noiembrie-decembrie, când a fost cel mai mic IRCC, de 1,08%, creşterea de acum şi mai ales ce va urma este ucigătoare.

Ca un exemplu: pentru un credit de 60.000 de euro cu un IRCC, 1,08% în momentul acordării creditului, plus marja băncii de 2%, plus taxele şi asigurările aferente de 0,3%, a rezultat un DAE de 3,38%, cu o rată lunară de 1.678 de lei.

Acum, IRCC este de 2,56% plus marja băncii de 2%, plus 0,3% taxele, rezultă DAE de 4,86%, care implică o rată de 2.048 lei pe lună.

De la 1 octombrie, odată cu noul IRCC de 3,9%, cu marja băncii şi taxele, rezultă DAE de 6,2%, care implică o rată lunară de plată de 2.383 de lei.

De la 1 ianuarie, cu noul IRCC de 5,7%, plus marja băncii, plus taxele, rezultă DAE de 8%, ceea ce implică o rată de 2.833 de lei pe lună.

Este foarte greu de acomodat o asemenea creştere în numai un an, mai ales în condiţiile actuale, cu explozia inflaţiei, creşterile generalizate de preţuri şi facturile la energie.

În momentul în care a fost luat creditul de 60.000 de euro, salariul net era de 5.600 de lei pe lună, un salariu destul de bun. Rata reprezenta 30% din salariu, rămânând disponibili 3.900 de lei.

De la 1 ianuarie, care este numai peste trei luni şi două săptămâni, noua rată de 2.833 de lei înseamnă 50% din salariu, rămânând disponibili 2.760 de lei. O bună parte din bani sunt deja mâncaţi de creşterea preţurilor, aşa că ceea ce va rămâne disponibil este mult mai puţin.

Va fi un şoc pentru mulţi corporatişti care anul trecut, când au luat creditul la cea mai mică dobândă, nu puteau să-şi închipuie ce va fi în doar un an. Foarte mulţi îşi calculau că după plata ratei rămân cu 3.900 de lei, bani care puteau acoperi utilităţile, benzina, şi mai rămâneau bani pentru city-break, ieşit la restaurant şi achiziţia de haine.

După cele două majorări de IRCC, de la 1 octombrie şi de la 1 ianuarie, suma care ar rămâne disponibilă va fi mult mai mică şi va implica o reducere dramatică a city-break-urilor, ieşirilor la restaurant/terase şi a schimbării hainelor.

Nimeni nu este pregătit pentru acest lucru.

Ceea ce va urma va fi o frustrare extraordinară, care se va îndrepta către bănci (deja profiturile pe care le obţin băncile încep să atârne greu, într-un sens negativ), împotriva guvernului şi a partidelor, iar politicienii vor da vina pe Banca Naţională pentru modul în care a gestionat inflaţia şi politica de dobânzi. Explicaţiile logice legate de evoluţiile economice şi financiare din lume şi de la noi nu vor mai ţine.

În urmă cu un an, când a fost cea mai bună perioadă de IRCC, băncile au dat credite ipotecare/imobiliare cu toate mâinile. Nimeni nu lua în considerare această creştere de dobândă, care va da toate bugetele celor care au luat împrumuturi peste cap.

Problema corporatiştilor cu credite ipotecare/imobiliare este că nici nu prea au marjă de manevră, pentru că au numai un an de plată la credit, care nici nu s-ar vedea dacă banca ar prelungi scadenţa în încercarea de a menţine rata la fel.

Pentru cei care au luat credite în urmă cu mai mulţi ani, o soluţie ar fi majorarea scadenţei cu anii care s-au plătit deja, astfel încât să se păstreze rata, iar creşterea care va urma în T4 şi T1 să fie mai uşor de suportat.

Pentru exemplul de mai sus soluţia ideală ar fi ca angajatorul celui care a luat creditul să-i majoreze salariul cu 20% numai pentru a-i acoperi creşterea ratei. Dar este greu de crezut că sunt companii care pot majora salariile de la anul cu 20% în condiţiile actuale. Iar acest lucru nu implică şi o majorare care să acopere creşterea preţurilor, adică a inflaţiei.

Aşa că vor urma două trimestre de şoc pentru care lumea nu este pregătită, dar care vor aduce o nemulţumire generală, mai ales în rândul corporatiştilor.