"Aici (despre creditele în franci elveţieni - n.r.) vorbim de politica monetară, pe care o face Banca Naţională a României. Guvernul se ocupă de politica fiscal-bugetară. Cred şi mi-aş dori să văd Banca Naţională implicându-se mult mai mult în această problemă, mai ales că, din punctul meu de vedere, au şi mijloacele prin care pot să se impună. Băncile comerciale trebuie să îndeplinească destul de multe criterii impuse de Banca Naţională şi cred că pentru această situaţie Banca Naţională a României ar putea să aibă o discuţie mult mai aplicată cu aceste bănci astfel încât dumnealor să-şi dorească cât mai mult să reducă aceste credite", a declarat Vâlcov duminică într-o emisiune la Realitatea TV.

El a arătat că statul poate oferi o parte a soluţiei de împărţire a poverii pentru debitorii cu credite în valută, referindu-se la măsura de rescadenţare cu facilităţi fiscale, urmând ca celelalte două părţi să fie asumate de bănci şi clienţi.

"Trebuie să se ajungă la următoarea idee, aceast risc trebuie împărţit. Şi noi propunem în felul următor: o parte o preia statul român şi mai rămân două părţi pe care trebuie să le preia altcineva. Cine altcineva decât clienţii şi băncile?", a afirmat Vâlcov.

Ministrul şi-a exprimat speranţa ca parlamentarii să adopte în această lună sau cel mai târziu în martie "Electorata" îmbunătăţită, măsură redenumită "Scade rata".

Programul se adresează debitorilor cu venituri de cel mult 3.000 de lei brut. După primii doi ani, în care rata scade cu până la 35%, în următorii ani ai rescadenţării debitorul beneficiază de o deducere a impozitului de venit de maxim 240 de lei lunar.

"Pe cei cu venituri mici şi împrumuturi mici această măsură îi ajută 100%. (...) Bineînţeles că cei care au venituri mai mari de 3.000 de lei nu se încadrează în această soluţie. De aceea credem că trebuie să fie acest efort al Guvernului dublat de o implicare mult mai accentuată a Băncii Naţionale a României. (...) Banca Naţională trebuie să vină cu soluţii suplimentare, care să reiasă din discuţiile cu băncile comerciale", a punctat ministrul Finanţelor.

Întrebat dacă este dispus să-şi dea demisia în cazul în care soluţia propusă de Guvern nu va reprezenta un ajutor real pentru clienţii băncilor cu probleme, Vâlov a spus că nu vede de ce trebuie să părăsească postul de ministrul al Finanţelor dacă nu se rezolvă o problemă monetară a României, în condiţiile în care el se ocupă de politica fiscal-bugetară.

"Aici răspunde guvernatorul Băncii Naţionale, este politica monetară a României, să nu confundăm politica monetară cu cea fiscal-bugetară", a afirmat reprezentantul Guvernului.

Pe de altă parte, el a reiterat ideea că nu vede viabilă o măsură pentru rezolvarea problemei pe cale legislativă în ceea ce priveşte conversia creditelor la alt curs decât cel din ziua operaţiunii.

"Nu cred într-o soluţie de stabilire a cursului la un nivel istoric printr-o hotărâre de Guvern sau printr-o lege în Parlamentul României pentru că orice om care ştie cât de cât economie înţelege riscul la care ar fi supusă România dacă acest lucru s-ar întâmpla printr-o soluţie legislativă. Riscul sau pierderile ar putea fi mult mai mari", a menţionat Vâlcov.

Aproximativ1.500 de persoane care au împrumuturi în franci elveţieni au ieşit din nou duminică în Piaţa Constituţiei, la două săptămâni după protestul anterior, acţiuni similare având loc simultan la Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Craiova, pentru a cere conversia creditelor la cursul istoric plus maxim 20%.

"Nu putem să mergem la bancă să negociem individual, ne trebuie o soluţie legislativă. Vom pune la dispoziţia Comisiei de buget-finanţe documente care arată că nu se poate negocia cu băncile. N-au negociat nici când am semnat contractele, nici acum", a afirmat Cătălin Voivozeanu, unul dintre reprezentanţii Grupului Clienţilor cu Credite în CHF şi iniţiator al mitingului.

Părţile implicate în "criza francului" au poziţii diferite privind soluţiile la problemele clienţilor cu astfel de credite accentuate după aprecierea puternică a francului de la mijlocul lunii ianuarie.

Clienţii doresc un act normativ prin care să aibă posibilitatea de a converti în lei creditele în valută la cursul de la momentul acordării împrumutului apreciat cu maxim 20%.

Pe de altă parte, băncile şi BNR invocă neconstituţionalitatea unei astfel de măsuri, precum şi pierderile mari cauzate instituţiilor de credit, pe care unele dintre ele nu ar putea să le suporte şi ar ajunge chiar în situaţia falimentului.

Astfel, banca centrală împreună cu băncile care au în portofolii credite în franci elveţieni şi cu Asociaţia Română a Băncilor pledează pentru soluţii individuale, aplicate de la caz la caz, întrucât portofoliul în franci este foarte diversificat şi nu se pot aplica soluţii generale.

Până în prezent, opt instituţii de credit au anunţat măsuri temporare de atenuare a efectelor aprecierii francului în raport cu leul.

La rândul lor, clienţii spun că soluţiile oferite de bănci pe termen lung există doar la nivel declarativ, întrucât în realitate băncile nu negociază soluţiile cu clienţii, iar variantele pe care le înaintează debitorilor sunt în dezavantajul acestora din urmă, având costuri suplimentare pentru întreg serviciul datoriei.

Mai mult, unele instituţii de credit au cerut clienţilor garanţii suplimentare pentru conversia creditului în lei, însă la cursul zilei, având în vedere că valoarea imobilului adus ca garanţie s-a depreciat aproape la jumătate faţă de momentul contractării creditului.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului susţine, de asemenea, găsirea unei soluţii pe cale administrativă, prin care să se impună împărţirea riscurilor între clienţi şi bănci, dar şi soluţii concrete pe termen lung din partea băncilor, după ce a ajuns la concluzia că nu se poate discuta cu acestea pentru orice fel de negociere.

Parlamentarii au dezbătut problema creditelor în franci în mai multe şedinţe ale Comisiei Buget-Finanţe-Bănci împreună cu toate părţile implicate, fără a ajunge deocamdată la o concluzie. O poziţie a acestora s-ar putea contura în zilele următoare, după ce vor avea loc întâlniri luni cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional şi marţi cu conducerea BNR.

Peste 75.000 de persoane fizice au credite în franci elveţieni, iar 95% din împrumuturi sunt concentrate la şase bănci. În total, 14 instituţii de credit au acordat finanţări în franci elveţieni.

Cursul francului elveţian anunţat vineri de BNR a crescut cu 2,86 bani, la 4,1808 lei, dar per ansamblul săptămânii s-a aflat în scădere cu 6,3 bani.

Referinţa francului elveţian a urcat de la 4,1522 lei joi la 4,1808 lei. În urmă cu o săptămână, francul se afla la 4,2438 lei. Comparativ cu maximul istoric în registrat în urmă cu două săptămâni, francul se află în declin cu 40,1 bani.

Francul elveţian a atins pe 23 ianuarie un maxim istoric, de 4,5817 lei, după mai multe şedinţe în care a doborât record după record, ca urmare a eliminării a plafonului minim de 1,2 franci/euro impus de Banca Elveţiei.

La maximul de 4,5817 lei, francul era în urcare cu 22,5% faţă de cursul de 3,7415 lei înregistrat miercuri, 14 ianuarie, înainte de decizia Băncii Elveţiei de a renunţa la plafon.

În prezent, francul se plasează cu 8,75% sub recordul din 23 ianuarie, dar se află cu 11,74% peste referinţa BNR din 14 ianuarie, ultima înainte de anunţul Băncii Elveţiei.