În economie nu ne bazăm doar pe realitate, ci şi pe percepţie. Percepţia care vine din mediul de afaceri este că se întâmplă lucruri pe care nu le putem controla şi care erau mai bine aşezate acum 2-3 ani înainte de această creştere a ROBOR, a spus Vasilică Priceputu, Adminsitrator, SC Pricons SRL, în cadrul Conferinţei ZF Investiţi în România, organizată de Ziarul Financiar în parteneriat cu CEC Bank, la Brăila.

“Atunci când vii cu ceva care te dezavantajează trebuie să pui ceva în loc. Asta trebuie să facă Guvernul şi în cazul acesta a venit cu programele de genul IMM Inves pe care eu le-am accesat, chiar pe toate. Chiar am fost pionier la Rural Invest. Mi-au folosit 100% pentru că sunt garantate de stat, iar dobânda este subvenţionată, cel puţin o perioadă. O altă problemă în perioada aceasta este faptul că în Brăila, de un an de zile, nu a ajuns nici un euro din cei 36,5 mld. euro din noua perioadă programatică. Nu ştiu dacă au ajuns pe undeva. Suntem la jumătatea acestei perioade, 2021-2027 şi noi nu am accesat fonduri europene”, susţione Vasilică Priceputu.

Ce a mai spus Vasilică Priceputu:

Activez în construcţii, agricultură şi dezvoltare imobiliară şi ar fi prima dată în 23 de ani când aş vorbi despre mine şi companiile mele. În general, ţinând cont şi de implicarea mea antreprenorială şi patronală, fiind vicepreşedinte al Consiliului Naţional al IMM-urilor am discutat şi rezolvat problemele companiilor în general.

Trebuie să vedem contextul în care ne aflăm, un context care vine după o criză generată de virusul Sars-Cov2, o criză care a schimbat complet regulile de business din întreaga lume, o criză generată de războiul din Ucraina, pe care încă nu am reuşit să o transformăm în oportunitate şi o emoţie social economică generată de deciziile cel puţin inexplicabile ale Guvernului României din ultimii 2-3 ani. M-aş referi aici la cheltuielile exorbitante, gradul de îndatorare, dar şi liberalizarea peţei energiei. În contextul acesta putem să discutăm despre probleme, dar mă gândesc că nici termenul de problemă nu l-am folosit până acum. Am preferat să mă refer la stări de fapt, la provocări şi nu la probleme, dar mediul de business din Brăila şi România are aceeaşi problemă de 30 de ani, lipsa de predictibilitate şi de stabilitate a mediului de afaceri. Este o chestie care nu ştiu când se va rezolva, dar modificările legislative fiscale cel puţin anuale dacă nu de două ori pe an ne împiedică să ne dezvoltăm aşa cum ar trebui.

Eu vorbesc în primul rând în momentul de faţă în numele meu. Nu am cum să-mi reproşez că nu am accesat fonduri europene. În ultimii 5 ani cred că am 4-5 proiecte finalizate în acvacultură, în procesare, în recilarea deşeurilor inerte, în construcţii. Când vorbesc de noi vorbesc de acest parteneriat care trebuie să existe între firme şi statul român. Lipsa fondurilor europene în momentul de faţă nu mă dezavantajează doar ca şi beneficiar, ci şi ca şi constructor pentru că majoritatea licitaţiilor la care noi participăm pentru câştigarea lucrărilor sunt finanţate din bani europeni, ori nemaifiind bani europeni probabil că în perioada următoare se va vedea.

În momentul de faţă pe zona de construcţii lucrăm în momentul de faţă pe contracte finanţate din bani europeni. Există întârzieri la plată, dar nu cred că este cazul să discutăm despre lucrul acesta, contractele se derulează.

N-am contracte cu statul, beneficiarii mei sunt toţi beneficiari privaţi care accesează fonduri europene, iar din partea băncii am avut toată deschiderea.

Agricultura este un sector care deşi ar trebui să fie prioritar pentru economia României se pare că nu e totuşi chiar aşa, mai ales că au fost ridicate şi facilităţile care ne avantajau atunci când angajam personalul. Ţinând cont că suntem în zona aceasta, o zonă defavorizată în mod direct de ajutorul pe care România îl oferă Ucrainei, avem o concurenţă cu cereale ucrainene, nu ştiu dacă este aşa, dar aşa o percepem.

Deci suntem influenţaţi în mod negativ de Ucraina, suntem influenţaţi în mod negativ de preţurile pe care inputurile le au în momentul de faţă, dar şi de preţul cu care se cumpără produsele pe care le avem. Soluţia pe care am găsit-o eu înseamnă trei lucruri. Prima este reindustrializarea României, adică să nu mai vindem grâu şi să vindem pâine, să nu mai vindem floarea soarelui, ci să vindem ulei, să construim fabrici de procesare şi să exportăm produsele după ce au valoare adăugată.

Eu am finalizat investiţia în procesarea lucernei, cu ajutorul CEC şi cu ajutorul fondurilor europene şi cred că m-am detaşat un pic de această problemă reală a fermierilor şi a celor care investesc în agricultură şi care sunt strâns legaţi de corporaţiile care cumpără cerealele, cât şi de cei care vând inputurile.