Ştirea finalului de săptămână a fost că Dumitru Buzatu, preşedintele Consiliului Judeţean Vaslui şi unul dintre cei mai influenţi baroni ai PSD - nu de ieri, ci de 30 de ani – a fost prins de DNA în flagrant, cu o mită de 1.250.000 de lei, adică 250.000 de euro.

Când a fost prins, Dumitru Buzatu a spus iniţial că banii reprezintă economiile lui şi ale familiei.

Cel care l-a denunţat este Emil Savin, despre care presa locală spune că este regele asfaltului/drumurilor din judeţul Vaslui. Savin l-a denunţat pe Buzatu la DNA pentru că acesta nu îi plătea facturile pentru construcţia unor drumuri în judeţ – vreo 3 milioane de euro – şi până când nu s-au înţeles să-i dea 10% dintr-un contract, Buzatu nu dădea ordin la Consiliul Judeţean să se elibereze banii.  

Dumitru Buzatu este unul dintre vicepreşedinţii PSD, un om foarte influent politic la Bucureşti, şi controla judeţul Vaslui, poate cel mai sărac judeţ din România.

De 30 de ani, judeţul Vaslui era moşia proprie a lui Buzatu, însă el nu a făcut aproape nimic pentru Vaslui, pentru zona care îl vota an de an deşi îi ţinea pe toţi în sărăcie. El a avut la dispoziţie trei decenii să facă ceva pentru judeţ, pentru că de asta îi votau oamenii şi pe el, şi pe fosta lui soţie – senator de-o viaţă, şi pe băiatul lui, pe care l-a plantat la Bucureşti, la Secretariatul General al Guvernului.

Conform datelor statistice, judeţul Vaslui are un PIB/capita de 6.700 de euro, faţă de o medie naţională de 15.000 de euro. Produsul Intern Brut, adică valoarea adăugată realizată în judeţul Vaslui, a fost în 2022 de 12 miliarde de lei, mai puţin de 1% din PIB-ul naţional.

Cifra de afaceri a companiilor din judeţ era de 7,4 miliarde de lei, adică 0,37% din cifra de afaceri a tuturor companiilor din România. În 30 de ani, valoarea investiţiilor străine localizate în Vaslui a fost de numai 36 de milioane de euro, adică 0,045% din valoarea investiţiilor totale din România.

Numărul total de angajaţi din judeţul Vaslui este de numai 55.000, adică o rată de ocupare de 44%. În Bucureşti rata de ocupare este de 90%.

Din 2002, numărul de locuitori ai judeţului a scăzut cu 20%, de la 455.000 (recensamântul din acel an), la 374.000 (recensământul din 2021).

Exporturile din judeţ au ajuns la 180 de milioane de euro, iar importurile de 170 de milioane de euro.

Salariul mediu din judeţul Vaslui a ajuns la mijlocul acestui an la 3.800 de lei, faţă de o medie naţională de 4.600 de lei, Vasluiul având una dintre cele mai reduse puteri de cumpărare din România. În calitate de preşedinte al CJ Vaslui, dumitru Buzatu avea o indemnizaţie de 13.000 de lei pe lună şi se pare că tot nu-i ajungeau banii.

Când venea la Bucureşti, la şedinţele PSD, Dumitru Buzatu înfiera cu mânie proletară multinaţionalele care au venit în România să ne exploateze, să-i plătească prost pe români şi să ducă profitul în ţara lor.

Este plin PSD-ul de această retorică, iar toţi aplaudă acum impozitul pe care vrea să-l pună Marcel Ciolacu, de 1% pe cifra de afaceri, ca să compenseze profitul pe care nu-l raportează şi îl duc în afară.

Unui angajat din Vaslui, care are şansa unui salariu mediu de 3.800 de lei, un salariu considerat mare pentru acest judeţ, îi trebuie 27 de ani de muncă - fără să mânânce nimic, fără să cheltuiască nimic etc. - ca să strângă 1.250.000 de lei, cât a luat Dumitru Buzatu dintr-o simplă tranzacţie, pentru că era “pe drojdie”, adică era sărac.

Pentru cei care nu au un salariu mediu ci mai mic, nu ajung nici 35 de ani de muncă, adică o viaţă de muncă, pentru a strânge, pentru a face economii de 1.250.000 de lei, cât era în geanta primită de Dumitru Buzatu de la Emil Savin.

An de an, timp de trei decenii, cei din Vaslui i-au votat pe Dumitru Buzatu şi pe familia lui ca să le aducă o viaţă mai bună, iar ei în schimb i-au ţinut în săracie.  

Problema este că acest caz al lui Dumitru Buzatu este la fel în multe alte judeţe, în oraşe şi comune unde s-au instalat baronii locali atât ai PSD, cât şi ai PNL, coaliţia care conduce acum România din punct de vedere politic.

Vămuirea contractelor de construcţii nu se întâmplă numai la construcţiile de drumuri, nu se întâmplă numai la Vaslui, ci este peste tot - la spitale, la şcoli, la săli de sport, la schimbat de borduri, la reabilitarea blocurilor etc..

Toată lumea ştie că trebuie să dai şpagă ca să ţi se elibereze sumele, asta pe lângă şpaga pe care trebuie să o dai pentru a fi la masa contractelor publice. Toţi aceşti bani se plătesc ulterior din majorarea preţurilor şi din calitatea construcţiilor, din calitatea drumurilor făcute. Dacă vă întrebaţi de ce un drum se strică în câteva luni de la recepţie, să vă gândiţi la banii care s-au dat ca şpagă.

Când se face bugetul de stat, format din taxele şi impozitele pe care le plăteşte în cea mai mare parte sectorul privat, toţi baronii naţionali şi locali ai partidelor sunt cu ochii pe sumele aprobate. De acolo îşi iau ei banii. Gândiţi-vă la celebrul program al PDL - Programul Naţional de Dezvoltare Locală -, la celebrele programe de la Dezvoltare şi Transporturi de pe vremea lui Dragnea şi la Programul Anghel Saligny al PNL.

Dacă cei de la Bucureşti nu aprobă astfel de programe la nivel local, iese război politic şi nimeni nu riscă acest lucru.

La nivel local, banii se iau în primul rând ca să se asflatează drumurile pe care merg baronii locali împreună cu clientela lor la pescuit.  

Sunt miliarde şi miliarde de lei care se dau şi se aruncă pe geam în fiecare an. Aceşti bani nu au nicio utilitate economică decât aceea că asfaltează drumuri spre moşiile personale ale tartorilor dintr-un judeţ sau altul.

Gândiţi-vă cum sunt drumurile spre partidele de vânătoare unde PSD şi PNL îşi dau mâna.

În momentul în care Marcel Ciolacu, liderul PSD şi actualul premier, vine şi elimină facilităţile fiscale din IT (10% din impozitul pe venit), aceşti bani ai unui IT-ist se duc către Dumitru Buzatu, care contractează un drum spre o baltă de pescuit, din care el vămuieşte 10% sau chiar mai mult.

În ţară sunt mii de Dumitru Buzatu şi de aceea Ciolacu are nevoie de bani mai mulţi la buget.

Duminică tocmai s-a încheiat o nouă ediţie a Festivalului George Enescu, un festival care este în top 3 la nivel mondial. La Bucureşti au venit cele mai mari orchestre ale lumii pentru a cânta în Sala Palatului, o sală făcută pe vremea lui Ceauşescu.

În 30 de ani, cu Dumitru Buzatu la putere, niciun guvern nu a fost în stare să facă o sală mai bună, mai mare, mai modernă, care să fie un reper. În 30 de ani economia României a crescut de 10 ori, de la 30 de miliarde de dolari la 300 de miliarde de euro, şi niciun guvern, niciun partid nu a fost în stare să găsească 100 de milioane de euro să facă o sală nouă, unde şi aceste partide să-şi ţină congresele.

În weekend, când se închide centrul Bucureştiului şi toată lumea iese la plimbare, parcă eşti într-o altă ţară. Oraşele  mari, zonele urbane încearcă să se debaraseze de sărăcie, tocmai de aceea vin copiii la Bucureşti, tocmai de aceea şi-a trimis Dumitru Buzatu copilul să lucreze la Palatul Victoria. În schimb, la nivel local, toţi baronii îşi ţin judeţele, zonele în subdezvoltare, în sărăcie, şi de aceea oamenii fug de acolo.

Dacă am lua contractele de achiziţii de bunuri şi servicii şi contractele de investiţii publice, de 100 de miliarde de lei anual, adică 20 de miliarde de euro, şi am aplica numai 10%, cât lua Dumitru Buzatu, am vedea cum dispar 2 miliarde de euro pe an în buzunarele unora sau altora. Şi asta este o estimare mică.

Dar dincolo de cazul Buzatu, întrebarea este dacă fără aceşti baroni locali, care strâng şi au voturile, partidele pot să fie la putere şi să împartă banii în dreapta şi-n stânga. PSD l-a dat afară pe Dumitru Buzatu, dar dacă acesta s-ar duce şi ar candida în Vaslui pentru un alt partid, să fiţi siguri că ar câştiga.