„Reţeaua Soros din România va fi interzisă, cu siguranţă, pentru că a făcut mult rău ţării mele, poporului meu”, spunea recent Călin Georgescu într-un interviu cu Mario Nawfal, un tânăr conservator care realizează emisiuni pe reţeaua X (fostul Twitter) şi care este un apropiat al lui Elon Musk. A întărit aceste idei şi într-un interviu acordat lui Alex Jones, un realizator de podcasturi conspiraţionist, condamnat în SUA pentru că a răspândit ştiri false. „Reţeaua lui Soros este legată de funcţionarii publici, de forţele de ordine. Sunt profund dedicat să investighez şi să-i expun pe toţi cei responsabili, atât în România, cât şi în SUA, pentru gestionarea ilegală a acestor fonduri provenite de la USAID şi reţeaua Soros”, a declarat Georgescu.

Călin Georgescu a avut acelaşi discurs şi la Realitatea Plus, pe 16 februarie: „În prima zi oficială, toată reţeaua Soros va fi interzisă personal de către mine. Se cunosc, îi ştim deja. Lucrurile sunt foarte clare şi este important, însă, că acest cancel culture, doamna Alexandrescu, n-a venit pe un teren viran. În momentul în care distrugi educaţia unui popor, ai ţara în mână”.

Declaraţiile pe care le face astăzi Călin Georgescu sunt în contradicţie flagrantă cu biografia sa.

Vreme de 20 de ani, acesta a condus ONG-uri axate pe probleme de mediu şi de dezvoltare durabilă: Tineretul Ecologist din România (1990-1996) şi Centrul Naţional de Dezvoltare Durabilă (1997-2011). În anii tranziţiei, aceste organizaţii s-au hrănit aproape exclusiv din fonduri internaţionale: programe PHARE oferite de Uniunea Europeană, finanţări USAID (Agenţia pentru Dezvoltare Internaţională a SUA) sau sponsorizări din partea unor guverne occidentale. În plus, primul ONG al lui Călin Georgescu a avut şi parteneriate cu Fundaţia Soros.

În cazul fondurilor USAID de care a beneficiat, Georgescu a trecut inclusiv printr-un scandal cu iz de corupţie. A fost acuzat de angajaţii USAID că gestionează discreţionar fondurile americane trimise în România, care ajungeau cu precădere către primarii PSD.

Imediat după căderea comunismului, problemele de mediu au devenit, în România, un teren fertil pentru atragerea de fonduri internaţionale.

Ţara noastră rămăsese cu o moştenire sulfuroasă: cinci regiuni industriale erau grav afectate de poluarea aerului, 80% din râuri aveau apa contaminată, agricultura intensivă produsese o eroziune profundă a solului şi aveam un singur parc natural – Retezat. Acestea erau concluziile unui raport din 1991 al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii.

România a primit un sprijin extern considerabil pentru rezolvarea acestor probleme, iar responsabilitatea şi-au asumat-o atât autorităţile statului, cât şi societatea civilă. La începutul anilor ‘90 au apărut două partide verzi, precum şi mai multe ONG-uri care se preocupau de ecologism.

Călin Georgescu a făcut carieră ca lider al unei astfel de organizaţii: Tineretului Ecologist din România (TER), care în primii doi ani de după Revoluţie a fost aripa de tineret a partidului Mişcarea Ecologistă. În 1992, TER a devenit organizaţie non-guvernamentală (ONG), ceea ce i-a permis să aibă acces la fondurile de stat şi internaţionale. La acel moment, Georgescu era şi consilier al ministrului Mediului, Marcian Bleahu. Bifa, practic, ambele posturi pe care astăzi le critică vehement: era parte a sistemului politic care conducea România şi membru al mediului ONG care beneficia de fonduri externe.

În acei ani, Tineretul Ecologist din România (TER) s-a ocupat cu diverse acţiuni, de la activităţi educaţionale şi simpozioane, până la monitorizări de mediu şi scrierea de rapoarte înaintate autorităţilor.

În 1994, Uniunea Europeană a oferit, prin programul PHARE, 194.000 de dolari pentru „familiarizarea cu practicile democratice” şi pentru susţinerea societăţii civile din România. Printre proiectele câştigătoare s-a numărat şi cel propus de Tineretul Ecologist din România: „Promovarea implicării tineretului în luarea deciziilor la nivel comunitar“.

Tot în 1994, organizaţia lui Călin Georgescu a primit alte fonduri PHARE, pentru un proiect amplu ce viza ecologizarea Mării Negre.

„Marea Neagră nu mai suportă nimic. Multe specii de peşti au dispărut sau sunt în pericol. În urma unui genocid ecologic ordonat de Ceauşescu, delfinii au fost împuşcaţi mişeleşte”, declara într-o conferinţă de presă Călin Georgescu, citat de „România liberă”.

Nu există nicio dovadă a faptului că în perioada comunistă delfinii din Marea Neagră au fost împuşcaţi. Problemele din Marea Neagră în timpul lui Ceauşescu erau pescuitul intensiv şi poluarea, care au afectat, într-adevăr, viaţa marină şi unele specii de peşti.

De fonduri PHARE a beneficiat şi în 1996, prin nou înfiinţatul Centru de Demonstraţie, Instruire şi Cercetare pentru Agricultură Durabilă din Făgăraş. Activitatea instituţiei urma a fi coordonată de TER, prin preşedintele Călin Georgescu, informa „Cotidianul”. De altfel, primul loc de muncă al lui Georgescu, în perioada 1986-1990, a fost la Institutul de Îmbunătăţiri Funciare din Făgăraş.

În anii ‘90, Călin Georgescu nu rata nicio oportunitate de a colabora cu organizaţiile străine care derulau diverse programe pe teritoriul României. Printre aceste organizaţii se număra şi Fundaţia Soros, pe care Georgescu o blamează astăzi atât de categoric.

În 1995, publicaţia locală „Jurnal bihorean” consemna că Tineretul Ecologist al lui Călin Georgescu şi Fundaţia Soros pentru o Societate Deschisă desfăşurau, în patru licee din Oradea, „Săptămâna educaţiei ecologiste”. Parteneriatul dintre ONG-ul condus de Georgescu şi fundaţia lui George Soros se realiza cu ocazia Zilei Pământului.

În prezent, la 30 de ani distanţă, Călin Georgescu spune că „reţeaua Soros” a făcut mult rău României şi că o va eradica în prima zi după ce va deveni preşedinte. „Îi ştim!”, avertizează Georgescu, iar susţinătorii săi s-au apucat deja de întocmit liste.

Atât pe internet, cât şi la unele televiziuni, au fost publicate, în ultima vreme, liste cu „sorosisti”: artişti, activişti, jurnalişti, cercetători şi politicieni care au primit burse sau granturi de la diverse instituţii din străinătate, nu doar de la Fundaţia Soros pentru o Societate Deschisă, care de altfel şi-a încetat activitatea în România din 2017.

Mişcarea de demonizare a finanţărilor internaţionale a fost repornită de preşedintele american Donald Trump şi de Elon Musk, după ce au decis oprirea programului de ajutor internaţional al Statelor Unite (USAID). Dar mişcarea aceasta are o istorie mai veche. În Rusia, Vladimir Putin a promulgat încă din 2012 legea care defineşte ONG-urile finanţate din străinătate drept „agenţi străini” şi le restrânge drepturile.

Ne întoarcem în anii ‘90, când ecologiştii lui Călin Georgescu au primit finanţări şi din partea unor guverne occidentale – în special al Marii Britanii.

În 1995, TER a organizat două simpozioane de mediu la Buşteni şi Băile Herculane. Pentru ambele evenimente finanţarea a venit din Marea Britanie, iar Călin Georgescu lucra pentru a întări relaţiile cu alte ONG-uri din străinătate:

„A fost un succes pentru că am reuşit să sensibilizăm organizaţii de mediu din Occident. Astfel, nu peste mult timp, ONG-urile româneşti, şi nu numai ele, vor putea obţine sprijin din partea US National Park Service, Federaţia pentru Natură şi Parcurile Naţionale din Europa, International Ranger Federation etc. în special în vederea dezvoltării unei reţele a parcurilor naţionale în ţara noastră. (…) Guvernele din SUA şi Anglia au venit să sprijine această iniţiativă a noastră“, declara Georgescu după conferinţa din Băile Herculane, citat de „Cotidianul”.

În februarie 1996, Călin Georgescu anunţa deschiderea unui centru de educaţie ecologică la Buşteni. Investiţia se ridicase la 1 milion de dolari şi era oferită de guvernul britanic, relata „Cotidianul”.

Câteva luni mai târziu, ziarele scriau că TER a obţinut sponsorizări din partea Ambasadei Canadei, Ambasadei Marii Britanii şi a Băncii Comerciale Române pentru a organiza un seminar de mediu în Bucureşti.

În anii ‘90, Călin Georgescu a înţeles că instituţiile internaţionale şi statele partenere ale României sunt dispuse să pompeze sume considerabile în rezolvarea chestiunilor de mediu din ţară. O nouă etapă în cariera sa se deschide odată cu înfiinţarea Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă (CNDD), în anul 1997. Prin acest ONG ajunge să aibă acces, în mod constant, la fonduri venite în special de la parteneri străini, dar şi de la Guvernul României. În 1997, Georgescu este numit secretar general la Ministerul Mediului, unde a rămas mai puţin de un an.

CNDD a fost creat pentru a gestiona fondurile virate în România de către Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), o agenţie a ONU care ajută statele să combată sărăcia şi să implementeze politici pe termen lung.

„CNDD are ca obiectiv principal elaborarea de studii de specialitate în domeniul protecţiei mediului şi dezvoltării durabile”, explica „România liberă” în vara lui 1997.

Salariul lui Călin Georgescu, în calitate de director al CNDD, era de aproximativ 1.000 de dolari, scria tot „România liberă” în 1998. În acel moment, salariul mediu în România era de 120 de dolari.

Primul raport al CNDD a fost publicat în octombrie 1998: „România 2020”. Un an mai târziu, a fost lansată „Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă”, document care trasa direcţii de urmărit tot până în anul 2020 şi care a fost adoptat de autorităţile statului.

„Strategia” a fost reînnoită după aderarea României la Uniunea Europeană şi a fost tot în sarcina CNDD. Activiştii ecologişti chemaţi la consultări s-au arătat însă nemulţumiţi de colaborare.

„La întrunirile care au avut loc deja nu s-a prezentat mai nimic din textul strategiei. Noi avem propuneri, vrem să venim cu amendamente, cum putem face acest lucru dacă nu ştim ce s-a scris până acum, care este stadiul lucrării, ce doresc cei de la Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă să facă”, spuneau cei din societatea civilă, citaţi de „Jurnalul naţional”, în martie 2008.

Pentru acest proiect, Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă a primit 340.000 de dolari, bani transferaţi de Ministerul Mediului în contul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. Despre acest subiect a scris pe larg Libertatea.

Din anul 2000 până în 2006, CNDD şi Călin Georgescu s-au ocupat de implementarea Agendei Locale 21 – un concept ONU de dezvoltare durabilă a comunităţilor locale. Principalii investitori străini în acest proiect au fost PNUD, guvernul Marii Britanii şi guvernul Canadei.

În goana după fonduri internaţionale, Călin Georgescu a ajuns în mijlocul unui scandal legat de o finanţare din partea USAID (Agenţia pentru Dezvoltare Internaţională a SUA).

În vara lui 2003, România trebuia să primească o tranşă de 35 de milioane de dolari, ca parte a Strategiei de asistenţă pentru România 2002-2006. O parte din bani trebuiau să susţină Agenda Locală 21 şi urmau a fi gestionaţi prin CNDD şi Federaţia Autorităţilor Locale din România. Ultima era formată din reprezentanţi ai autorităţilor locale şi era descrisă de presă ca o jucărie a baronilor PSD – de la Nicolae Mischie la Marian Oprişan.

În iunie 2003, trei angajaţi USAID au reclamat către Inspectoratul General al USAID din SUA că „după ce ar fi primit banii, Călin Georgescu avea pretenţia să nu fie controlat asupra destinaţiei acestora” şi că ar fi „martori la extorcare de fonduri”, relata „România liberă”.

Călin Georgescu a insistat într-un mod agresiv ca programul său să fie finanţat cu 800.000 de dolari, fără a defini activităţi specifice, în afară de rapoarte de doi bani şi discuţii sterile. – „România liberă”, 2 septembrie 2003