Finlanda a fost încoronată pentru al şaptelea an consecutiv ca fiind cea mai fericită ţară din lume în clasamentul global al fericirii, însă o scădere a nivelului de trai în rândul tinerilor americani a făcut ca cea mai mare economie a lumii să iasă pentru prima dată din top 20, scrie Bloombrg.

Danemarca şi Islanda au rămas pe locul al doilea şi, respectiv, al treilea în topul mondial al fericirii, prezentat miercuri de Reţeaua Naţiunilor Unite pentru soluţii de dezvoltare durabilă. Statele Unite au coborât de pe locul 15 pe locul 23, „din cauza unei scăderi mari a bunăstării americanilor sub 30 de ani”, se arată în raport.

Lista se bazează pe factori cum ar fi produsul intern brut, speranţa de viaţă, , sentimentul de libertate, generozitatea şi percepţia asupra corupţiei. Însă, „clasamentul în sine se bazează doar pe răspunsurile pe care oamenii le dau atunci când sunt rugaţi să îşi evalueze propria viaţă”, potrivit studiului.

În ceea ce priveşte anumite grupe de vârstă, Lituania a ocupat primul loc în clasament pentru copii şi persoanele sub 30 de ani, în timp ce Danemarca este cea mai fericită naţiune din lume pentru persoanele de 60 de ani şi peste.

„Comparând generaţiile, cei născuţi înainte de 1965 sunt, în medie, mai fericiţi decât cei născuţi după 1980. În rândul milenialilor, evaluarea propriei vieţi scade cu fiecare an de vârstă, în timp ce în rândul celor din generaţia Boomers satisfacţia vieţii creşte odată cu vârsta.”, se arată în raport.

Milenialii sunt, în general, persoanele născute între 1981 şi 1996, în timp ce cei născuţi după al Doilea Război Mondial până în 1964 sunt supranumiţi baby-boomeri.

În general, cele mai mari creşteri ale scorurilor medii de evaluare a vieţii în ultimul deceniu se înregistrează în Serbia, care a urcat 69 de locuri, ajungând pe locul 37, şi în Bulgaria, care a crescut cu 63 de niveluri, ajungând pe locul 81. Letonia şi Republica Congo au avansat fiecare cu mai mult de 40 de trepte din 2013. Libanul şi Afganistanul au ocupat ultimele locuri, la fel ca anul trecut.

Rezultatele se bazează pe medii pe trei ani, ceea ce reduce impactul schimbărilor dintr-un singur an. Nu toate ţările sunt analizate în fiecare an.