Amidonul este noul El Dorado pentru valoarea adăugată în agricultură. Marile grupuri industriale devin tot mai interesate de porumbul românesc, iar prima oprire este transformarea acestuia în amidon. Astfel, Amidonul renaşte din cenuşa industriei pierdute, atrăgând privirile marilor investitori. După decenii de declin, lanţurile de valoare se refac, iar România devine un punct strategic pe harta acestui „aur alb”. Cine controlează amidonul, controlează mai mult decât pare la prima vedere.

Interesul pentru această industrie a crescut mult în ultimii ani, chiar dacă, după 1990, am asistat la un recul: din opt fabrici în 1990, doar una a rezistat. Acum, însă, se refac lanţuri de valoare în piaţa agricolă, iar România poate juca un rol major în furnizarea acestui produs de ajutor în multe industrii. În prezent, producţia românească de amidon este readusă la viaţă de investitori turci, americani şi austrieci cu o fabrică de la zero şi una ce se va extinde. Fabrica de amidon din Medgidia, construită de la zero de turcii de la Tosmur Grup, cu o investiţie de peste 68 de milioane de euro începută în 2019, şi fabrica AGFD Ţăndărei, care urmează să fie dezvoltată după ce a intrat în acţionariat grupul american Ingredion alături de austriecii de la Agrana, promit să relanseze producţia de amidon din România.

În 1990, România avea opt fabrici de amidon, însă doar una a supravieţuit – AGFD Ţăndărei, înfiinţată în anii ’80 şi preluată de Agrana în 2001, care a modernizat-o ulterior. Astăzi, industria amidonului ar putea cunoaşte o relansare, iar România are şansa de a deveni un jucător important pe această piaţă şi să ex-porte produse cu valoare adăugată obţinute din măcinarea porumbului – cea mai cultivată cereală din ţară, pe o suprafaţă de peste 2 milioane de hectare. Mai mult, producţia abundentă, de peste 15 mil-ioane de tone în anii agricoli normali, este peste capacitatea de consum a României şi astfel este expor-tată în stare pură, ieftin.

Amidonul are multiple utilizări în diverse industrii. În alimentaţie, se foloseşte pentru îngroşarea supelor, sosurilor, budincilor, îngheţatelor, dar şi în panificaţie pentru producerea pâinii cea de toate zilele, în patiserie şi cofetărie. În farmaceutică, este un ingredient pentru pastile şi siropuri. În industria textilă, amidonul apretază ţesăturile, iar în cosmetice, este folosit în şampoane, pudre şi creme. De asemenea, în fabricile de hârtie, ajută la legătura fibrelor de hârtie, iar în producţia de bioetanol, este folosit ca ma-terie primă pentru obţinerea combustibililor.

Semnalele actuale din piaţă sunt încurajatoare, iar datele statistice arată deja o îmbunătăţire. Agrana, împreună cu noul său partener, grupul american Ingredion – în care cei mai mari acţionari sunt fondurile de investiţii globale The Vanguard şi BlackRock –  a spus că intenţionează să stimuleze creşterea producţiei la fabrica din Ţăndărei. Acum a primit aprobarea Concurenţei din Europa pentru preluarea a 49% din acţiunile fabricii de către Ingredion, conform unui comunicat de presă al Agrana. În paralel, turcii de la Tosmur Grup au anunţat că în 2025, în T4, încep producţia în a doua fabrică, o investiţie de 75 de milioane de euro, care include şi un ajutor de stat, pentru a dubla capacitatea de producţie a fabricii din Medgidia. Ei au două fabrici în Adana şi au anunţat încă din 2016 o investiţie totală de 204 milioane de euro pentru con-struirea unei fabrici moderne de amidon, fructoză cristalină şi maltodextrină în Medgidia, în România, potrivit unui comunicat de presă al companiei. Construcţia a începutul în anul 2019, după un termen de aproximativ trei ani pentru obţinerea documentaţiei, aprobărilor necesare şi finalizarea lucrărilor de construcţie. Această perioadă arată ambiţia companiei de a investi pe piaţa locală.  

Mai mult, noua fabrică, denumită Omnia Europe, reprezintă primul proiect de investiţie al grupului în afara Turciei. În aceasta, investitori au anunţat că vor să producă maltodextrină, fructoză cristalină, pro-duse utilizate în industria alimentară, în special pentru fabricarea alimentelor destinate bebeluşilor, glu-coză, siropuri de fructoză, amidon de porumb şi dextroză monohidrat. Potrivit companiei, la final noua unitate de producţie va crea peste 1.000 de locuri de muncă în regiunea Dobrogei. Deşi Tosmur este o companie relativ mică în comparaţie cu giganţi din industrie precum Ingredion sau Agrana, decizia de a investi masiv într-o unitate de producţie modernă în România – accesând un credit de 15 milioane de euro pentru stocuri de porumb şi beneficiind de un ajutor de stat oferit de autorităţile române – arată atât dorinţa grupului de a deveni un jucător important în industrie, cât şi potenţialul României pentru dezvol-tarea acestui sector.

În prezent, Omnia Europe, parte a Tosmur Grup, procesează 400 de tone de porumb pe zi la Medgidia şi produce amidon natural, maltodextrină, tărâţe, germeni, adică circa 150.000 de tone/an. Fabrica de amidon de porumb a Agrana din Ţăndărei, construită în 1980, avea o capacitate de procesare de 80 de tone pe zi şi a fost extinsă la o capacitate de 100 de tone/zi după achiziţie. Astfel, pot fi procesate anual până la 36.000 de tone de porumb. Agrana are cinci fabrici de amidon în Europa, din care trei sunt în Austria (Aschach/Donau, Gmünd şi Pischelsdorf), una la Ţăndărei (România) şi una la Szabadegyhaza (Ungaria), iar în anul financiar 2023-2024, divizia de amidon a reprezentat aproape o treime din cifra de afaceri a grupului, cu 1,1 miliarde de euro, conform datelor de pe site-ul Agrana. 

Spre deosebire de România, capacităţile de producţie din Austria sunt exponenţial mai mari, iar fabricile sunt mult mai moderne. În raportul anual din 2017, Agrana a anunţat deschiderea unei noi fabrici de am-idon de porumb la Aschach/Donau, cu o investiţie de 80 de milioane de euro, extinzând capacitatea de procesare cu o treime, ajungând la 540.000 tone de porumb pe an. De asemenea, a aprobat dublarea capacităţii la fabrica de amidon de grâu din Pischelsdorf, cu o investiţie totală de 92 de milioane de euro, ajungând la o capacitate anuală de procesare de peste un milion de tone. În raportul anual din 2021, Agrana a menţionat o investiţie de 13 milioane de euro pentru extinderea capacităţii de procesare a unor varietăţi speciale de porumb la locaţia Aschach, care procesează în prezent aproximativ 500.000 de tone de porumb anual.  

Astfel, Agrana are o capacitate de procesare de aproximativ 2 milioane de tone de cereale în Austria, în timp ce în România aceasta este de puţin peste 30.000 de tone, de aproape 70 de ori mai mică. Para-doxal, Austria are doar 1,35 milioane de hectare de teren arabil, în timp ce România dispune de o suprafaţă de zece ori mai mare. Apoi, în Austria, se cultivă cereale pe aproximativ 780.000 de hectare, incluzând şi porumbul, care este a doua cultură ca importanţă după grâu. Anual, porumbul este cultivat pe aproximativ 300.000 de hectare. În schimb, România cultivă cereale pe o suprafaţă de peste 5 milioane de hectare. Chiar şi în 2024, considerat cel mai slab an agricol din ultimii 15 ani, România a produs aproximativ 7 milioane de tone de porumb şi 10 milioane de tone de grâu. În acest caz are un avantaj mare în ceea ce priveşte ma-teria primă – fiind din abundenţă şi mai ieftină – şi dispune de forţă de muncă încă accesibilă ca preţ, dar Austria a fost favorizată pentru dezvoltarea capacităţilor de procesare şi a produselor cu valoare adău-gată ridicată.

Chiar şi aşa, AGFD Ţăndărei, care era aproape să aibă soarta celorlalte fabrici de amidon din ţară, a fost salvată şi menţinută în funcţiune de Agrana, iar prin anunţul recent compania se concentrează mai mult pe producţia de amidon, nu doar pe cea de zahăr, având în vedere că are cea mai mare fabrică de zahăr din România, la Roman.

O istorie întortocheată. În 1990, România avea opt fabrici de amidon, iar AGFD Ţăndărei este singura su-pravieţuitoare. Înainte ca fabrica să fie preluată de Agrana, în 1998, un român a cumpărat-o, a identificat punctele slabe şi a schimbat tehnologia. Transformarea a fost atât de reuşită încât fabrica a trecut de inspecţia lui Johan Marihart, fostul preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director general al AGRANA Beteiligungs-AG, compania austriacă specializată în procesarea zahărului, amidonului şi fructelor. Acesta a venit personal în România pentru a analiza fabrica înainte de achiziţia din 2001. Un alt avantaj al fabricii este poziţia sa strategică în Bărăgan, o zonă cu acces rapid la materia primă, având în vedere că acolo se produc majoritatea cerealelor României - grâu şi porumb, dar şi la portul Constanţa, iar astfel produsul finit poate fi uşor exportat.

Cea mai veche fabrică de amidon, spirt şi bere din România a fost SAB Rădăuţi, devenită ulterior Distil-eriile Saber 1789, care a fost şi singura de acest fel din judeţul Suceava până în 1990. Fabrica a funcţionat în Rădăuţi încă din anul 1789, având o tradiţie de peste 200 de ani în domeniu. După 1990, SAB a fost privatizată prin metoda MEBO (cumpărarea acţiunilor de către angajaţi şi conducere). În peri-oada 1998-1999, printr-un program de investiţii, s-a achiziţionat o linie de îmbuteliere, transformând SAB dintr-un simplu producător de alcool într-un producător de băuturi alcoolice. Ulterior, producţia a fost mutată din Suceava în judeţul Prahova, iar fabrica a devenit parte din actualul Alexandrion Group, care deţine astăzi distileria. Mutarea s-a făcut deoarece echipamentele utilizate pentru producţia de amidon sau glucoză au fost adaptate uşor pentru procesul de distilare şi producţie de băuturi alcoolice.

Pe de altă parte, fabrica Amidex din Târgu Secuiesc, judeţul Covasna, a fost prima fabrică de amidon construită la sfârşitul anilor ‘70, folosind utilaje moderne de la Dorr Oliver, una dintre cele mai prestigi-oase companii de inginerie din domeniu (considerată un fel de Mercedes, pentru că oferea atât calitate, cât şi volum). Fabrica a fost cumpărată ulterior de Amylum, dar a fost închisă în 2017.

Amidex din Târgu Secuiesc avea o capacitate de prelucrare de 300 de tone de cartofi în 24 de ore, ceea ce însemna 40.000 de tone în 120 de zile sau maxim 70.000 de tone în 235 de zile, conform informaţiilor din presa locală. Fabricile mai vechi de amidon, prelucrau cartoful în amidon, cât şi în spirt, şi erau am-plasate în zonele mari de cultivare a cartofului, precum Sântsimion (Harghita), Târgu Secuiesc (Co-vasna), Piatra Neamţ (Neamţ), Fălticeni (Suceava), Hârşeni (Botoşani) şi Sibiu. Acum, amidonul din România se produce din porumb. 

Cea mai veche fabrică de amidon, spirt şi bere din România a fost SAB Rădăuţi, devenită ulterior Distil-eriile Saber 1789, care a fost şi singura de acest fel din judeţul Suceava până în 1990. Fabrica a funcţionat în Rădăuţi încă din anul 1789, având o tradiţie de peste 200 de ani în domeniu.

Amylum, un gigant în industria amidonului, deţine în parteneriat cu Agrana o fabrică în Ungaria şi ope-rează alte unităţi în Europa, precum fabrica din Razgrad, Bulgaria, specializată în amidon din porumb, şi cea din Boleráz, Slovacia, axată pe amidon şi glucoză, deşi aceste ţări nu sunt mari producătoare de ce-reale, potrivit datelor de pe propriul site. Fabrica din Târgu Secuiesc a fost considerată dificil de operat din cauza poziţiei sale izolate în zona montană, potrivit surselor Ziarului Financiar.

Fabrica Amidon Glucoză Calafat, construită după anii ‘60 cu un mix de utilaje străine şi româneşti, a fost considerată una dintre noile unităţi de producţie ale vremii. După 1989, fabrica a fost cumpărată de gru-pul Roquette Frères, un nume important în domeniul producţiei de amidon în Europa. Roquette a operat fabrica până în 2017, când aceasta a fost închisă, iar compania s-a retras de pe piaţa din România. În prezent, Roquette are fabrici în mai multe ţări europene, precum Franţa, Italia, Germania, Danemarca şi Finlanda, conform datelor de pe site-ul firmei. Roquette Frères a motivat la acel moment închiderea fab-ricii din Calafat din cauza conjuncturii economice europene şi a intereselor grupului să-şi concentreze activitatea în alte locaţii din Europa.

Apoi, Amylon, care producea amidon la Sibiu, a ajuns la Boromir, acum produce dulciuri. Înfiinţată în 1920, a fost naţionalizată în 1948 şi integrată în Combinatul de Industrie Alimentară din Sibiu în 1957. După dizolvarea combinatului, Amylon a devenit parte a Întreprinderii de Bere Amidon Sibiu. În 1990, s-a reorganizat în forma actuală, iar în 1996 a fost privatizată. În 2002, a fost preluată de Moara Cibin şi, îm-preună cu aceasta, face parte din grupul Boromir. Însă, deşi compania şi-a schimbat obiectul de activi-tate, în locul fabricii de amidon a fost dezvoltat un proiect imobiliar. 

Fabrica de amidon de la Ozun (jud. Covasna) producea spirt, amidon, glucoză şi băuturi şi a supravieţuit o perioadă destul de lungă, dar după 1990 a ajuns pe mâna unor oameni de afaceri controversaţi din România, care au dus-o la faliment. 

În ceea ce priveşte fabrica de Spirt-Amidon de la Sântsimion, aceasta a fost preluată de compania C&F Impex 2000 S.R.L. din Harghita şi, din motive economice şi de sustenabilitate, a fost închisă, deoarece nu mai putea supravieţui în condiţiile actuale de piaţă.

Alţii au fost primii. Corn wet milling, adică măcinarea umedă a porumbului, a apărut la începutul anilor 1900 în SUA, din dorinţa de a obţine produse cu valoare aduăgată din porumb. Porumbul este cultura cea mai cultivată, încă, în SUA şi este cea mai versatilă cereală, iar americanii au considerat că măcinarea joacă un rol major în transformarea porumbului în carne de vită, de porc, ouă sau peşte, alimente ce ajungeau pe mesele lor. 

În 1844, Thomas Kingsford de la compania William Colgate and Company, aflată în Jersey City, a înfiinţat tehnica corn wet milling. Prin aceasta, în medie, din 100 kg de porumb se pot obţine 67 kg de amidon, pentru că 80% din bobul de porumb este alcătuit 90% din amidon. 

Mai târziu, în 1913 a fost înfiinţată Asociaţia Producătorilor de Produse din Porumb şi au început să obţină prin măcinare atât produse primare – amidon, germeni, fibre, gluten, cât şi produse secundare – ulei, făină, tărâţe, îndulcitori şi chiar etanol pentru combustibil. 

Măcinarea umedă este în prezent o tehnică larg răspândită pentru producţia de amidon, iar materiile prime ce pot fi folosite sunt: porumb, grâu, tapioca, cartof şi orez. Tehnica a ajuns din SUA în toată lu-mea, inclusiv în România, care mai întâi a făcut amidon din cartofi şi apoi din porumb.

Porumbul este a treia cea mai importantă cultură din lume, după orez şi grâu, producţia mondială fiind de 1,1 miliarde de tone. În România, porumbul este cea mai importantă cultură şi acest lucru a fost unul dintre motivele care i-au convins pe turcii de la Tosmur Grup să-şi facă fabrică la Medgidia. 

În 2024, amidonul s-a numărat printre primele zece produse care au generat excedent comercial pentru România, cu un plus de 58 de milioane w euro în perioada ianuarie-noiembrie, conform datelor de la In-stitutul Naţional de Statistică. Tot anul trecut, Tosmur Grup a spus că aproximativ 95% din producţia sa este destinată exportului, având ca principali clienţi companii din industria alimentară, sectorul indus-trial şi domeniul ambalajelor. Mai mult, Ingredion are know-how şi capacitatea financiară de a deveni un exportator important pentru vestul Europei, unde există o industrie alimentară puternică. În acest con-text, există un potenţial ridicat de creştere a pieţei amidonului din România, susţinut de cererea externă ridicată şi de disponibilitatea materiei prime - porumbul.