Faţă de alţi executivi „sufocaţi” de marile oraşe, Miron Radic are norocul să îşi împartă orele de lucru între birou şi viile întinse în care se naşte povestea vinului produs de Crama Liliac, a cărei conducere i-a fost înmânată în urmă cu cinci ani. De ce a ales sârbul să renunţe la Austria, ţara în care şi-a trăit mare parte din viaţă, pentru a deveni expat în România, pe care o caracterizează ca fiind o ţară cu un potenţial nesfârşit?

Am început să lucrez cu Liliac în 2012, aşa că atunci am şi început să vin constant în România. (...) În 2018, am decis să mă mut aici, tocmai pentru a putea avea mai mult control asupra afacerilor şi pentru a putea fi implicat în fiecare proces. De atunci, România s-a dezvoltat în multe feluri, în mare parte pozitive, şi sunt fericit să fiu şi eu martor”, povesteşte Miron Radic, executivul din fruntea cramei Liliac, un business cu venituri de aproape 9,7 milioane de euro în 2022.

Născut în Serbia, el a studiat Administrarea Afacerilor, în special Marketing şi Managementul Producţiei la University of Economics din Viena, unde a scris în lucrarea de licenţă despre vinurile româneşti. Direct de acolo, a fost angajat de Alfred Michael Beck, fondatorul Liliac, în cadrul amb Holding, compania care deţine crama, iar din 2015 i-a fost încredinţată gestionarea afacerii, pentru ca în 2018 să preia rolul de director general al cramei, devenind responsabil pentru întreaga companie.

Unul dintre primele lucruri care l-au cucerit aici a fost natura. „Cum eu sunt din Serbia, am putut să observ că există multe asemănări între cele două; însă România mi-a oferit şi multe surprize plăcute. Prima mare diferenţă între România şi Serbia sau Austria, unde am trăit toată viaţa, a fost natura şi peisajul neatins al României. Poţi sta pe un deal şi nu vei vedea nicio casă pe o distanţă de câţiva kilometri, doar natură. Este ceva ce am iubit toată viaţa şi care îmi oferă un sentiment de libertate.”

La rândul său, deşi bucătăria din Balcani – regiune din care face parte şi ţara sa natală – este destul de similară, în cea locală se bucură în special de două preparate: salata de vinete ca aperitiv şi papanaşii la desert, „plăcerea mea nevinovată”. Cât priveşte latura turistică, Miron Radic nu crede că există multe ţări mai frumoase decât România, care să ofere atâtea posibilităţi pentru destinaţii de vacanţă, de la vacanţe la munte la vacanţe pe litoral. „Zona mea preferată este Transilvania, cu oraşele ei vechi frumoase şi câmpiile care se întind cât vezi cu ochii, înconjurate de Carpaţi.”

Când vine vorba de alte asemănări şi deosebiri între România şi celelalte ţări în care s-a format, spune că ar compara România mai degrabă cu Austria, căci în Serbia nu a avut ocazia să lucreze. „În ceea ce priveşte zona de business, România este o ţară latină, relaţiile personale fiind un lucru central când vine vorba de dezvoltarea şi creşterea unei afaceri, în timp ce în Austria afacerile se dezvoltă într-un mod mai formal. Mie îmi place să lucrez cu oamenii, motiv pentru care abordarea românească îmi place mai mult. Aşa am dezvoltat prietenii bune în viaţa mea profesională.” În Austria, adaugă el, se pune mai mult accent pe echilibrul între viaţa profesională şi cea personală. „Acolo orele de lucru devin mai puţine la finalul săptămânii, iar obiceiul de a bea ceva în pauza de prânz e mai comun decât în România. În România, în schimb, spiritul de echipă este mai important, iar activităţile comune cu colegii în afara orelor de lucru sunt ceva obişnuit.”

Executivul spune că îi este foarte greu să descrie „românul universal”, pentru că există diferenţe mari în funcţie de regiunea ţării la care ne uităm. „Ce am observat că au toţi în comun este o atitudine pozitivă faţă de viaţă, o inimă primitoare şi talentul de a face pe oricine să se simtă binevenit în casa lor, toate combinate cu o pasiune pentru mâncare şi băuturi bune.”

Somelieri doar cu diplomă

Când vine vorba de ce ar îmbunătăţi în România, Radic crede că, români sau nu, toţi ne dorim aceleaşi lucruri: o infrastructură mai bună, mai puţină corupţie şi o conducere mai capabilă a ţării. „Personal, mi-ar plăcea să văd mai mulţi români mândri de ţara lor, în special pentru cât de frumoasă e. Fiecare este un mic ambasador, iar frumuseţea României ar trebui să fie şi mai cunoscută dincolo de graniţe. Mi-e greu să aleg doar un cuvânt pentru a o descrie, dar cu două cred că mă încadrez: potenţial nesfârşit.”

Despre nivelul de cunoştinţe al românilor pe nişa consumului de vin, executivul subliniază că popularizarea cunoştinţelor despre vin e unul dintre lucrurile la care compania lucrează cel mai mult acum. „Fără îndoială România este o ţară a vinului; vinul face parte din istoria sa şi este puternic întipărit în cultura românilor, iar din cauza perioadei comuniste, multe tradiţii au fost pierdute. Mulţi români au gustat la un moment dat vin de casă, din viile familiilor sau prietenilor, însă trecerea la vinurile moderne, produse cu know-how internaţional şi echipamente moderne, este o schimbare mare.” În plus, crede că sistemul de educaţie în domeniul vinicol trebuie modernizat – „este prea uşor să devii somelier aici, lucru ce diminuează valoarea titlului. În România sunt foarte puţini somelieri adevăraţi, dar mulţi care deţin doar titlul”.

Potrivit lui, datorită finanţărilor din partea UE şi a încă multor vii neexploatate, există şi un potenţial semnificativ pentru cei care doresc să deschidă o cramă. „România are nevoie de mai multe crame; numărul total de crame, în jur de 350, este foarte mic în comparaţie cu alte ţări.”

„Nu le cer angajaţilor nimic din ceea ce eu nu aş face”

În ceea ce priveşte stilul de leadership pe care l-a adoptat, susţine că este împotriva micro-managementului; preferă ca oamenii să încerce şi să greşească, în loc să aştepte de la el instrucţiuni pe care să le execute. „Fiecare lider ar trebui să aibă empatie, pentru că, într-o afacere, oamenii sunt cheia succesului. Fără o echipă care să se simte respectată, susţinută şi valorizată, nicio afacere nu are cum să reuşească. Rolul unui lider este să trăiască conform valorilor pe vrea să le aibă echipa lui şi să-şi susţină membrii echipei să-şi atingă întregul lor potenţial.”

Despre agenda zilnică, Miron Radic spune că este greu de încadrat într-un program fix, şi asta pentru că nu are o rutină de birou tipică. „Sunt împărţit între Bucureşti şi Mureş, în mare parte pe drumuri sau în afară pentru a promova vinurile noastre. Dimineţile sunt pentru mine şi familia mea; mă bucur să îmi duc fiul la grădiniţă pe jos, aşa că ziua mea de birou începe după ora 10 dimineaţa. De obicei, programul meu este foarte aglomerat, dar cina în familie este o prioritate pentru mine, aşa că în jurul orei 8 seara sunt acasă. Este dificil să menţii un echilibru, dar am norocul să am un program flexibil, lucru care îmi permite să îmbin cele două părţi ale vieţii mele.” El se declară unul dintre norocoşii care iubeşte ceea ce face şi care nu consideră asta un job. „Dezvolt ceva de care sunt pasionat. Bine, există momente când stresul este mai mare decât ne-am dori, dar satisfacţia rezultatelor obţinute reprezintă o motivaţie puternică pentru mine. În plus, am norocul de a avea o familie care mă susţine şi mă însoţeşte în călătoriile mele la cramă, astfel încât putem combina tot timpul munca cu plăcerea.”

Cele mai valoroase lecţii învăţate în carieră? „Pur şi simplu fă-o. Nu despica firul în patru, dacă ar trebui să dai un telefon, ia pur şi simplu telefonul în mână şi sună clientul; ia o decizie în loc să treci prin proces de nenumărate ori. Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o în viaţa mea profesională este să nu le cer angajaţilor nimic din ceea ce eu nu aş face.”

Din 2024, pe profit

La nivel de business, Radic spune că pandemia a modificat semnificativ vânzările companiei, vinul fiind un produs consumat în momentele fericite, alături de prieteni, în contexte sociale. „În afară de asta, ne confruntăm cu aceleaşi probleme ca majoritatea altor industrii, cu creşterea costurilor de producţie şi scăderea puterii de cumpărare a consumatorilor. Cu toate astea, ultimii doi ani au fost cei mai de succes pentru noi şi sperăm să continuăm această tendinţă.”

Recent, Liliac a finalizat ultima fază a extinderii cramei, o investiţie de 3,4 milioane de euro, „care o să ofere un alt prag de calitate producţiei noastre. În plus, pregătim şi alte proiecte pentru sustenabilitatea cramei noastre, panouri fotovoltaice, iar pentru partea turistică a cramei noastre, un spaţiu pentru evenimente şi cazare”. În prezent, compania produce anual în jur de 580.000 de sticle, suprafaţa cultivată fiind de 52 de hectare. Totodată, businessul vinde un număr de 430.000 de sticle, în 90 de magazine de specialitate şi trei lanţuri de key account (Lidl, Kaufland, Cora si Auchan). Portofoliul include 33 de produse şi şapte branduri (Liliac, Young, Crepuscul, Tandem, Private Selection, Titan şi The Spirit of Transylvania). Crama Liliac, întinsă pe 1.500 de metri pătraţi, primeşte anual 6.000 de vizitatori. La capitolul profitabilitate, break even pointul se aşteaptă să fie atins în 2024, profitul fiind până acum reinvestit.  ■

Carte de vizită

Miron Radic, director general, Crama Liliac:

1. A studiat Administrarea Afacerilor, în special Marketing şi Managementul Producţiei la University of Economics din Viena, unde a scris în lucrarea de licenţă despre vinurile româneşti;

2. Direct de acolo, a fost angajat de Alfred Michael Beck, fondatorul Liliac, în cadrul amb Holding, compania care deţine crama;

3. Din 2015 a gestionat afacerea, iar în 2018 a devenit directorul general al cramei şi responsabil pentru întreaga companie;

4. În timpul liber, îi place să exploreze noi regiuni viticole şi să facă drumeţii în munţii româneşti