Comerţul alimentar este domeniul în care niciun antreprenor român nu a reuşit să facă faţă pieţei, concurenţei străinilor, cerinţelor clienţilor. În alte segmentele ale comerţului, fie de bricolaj (Dedeman), mobilă (Mobexpert) sau electro-IT (Altex), românii şi-au construit afaceri puternice, care au ţinut piept străinilor chiar şi în perioada de criză. Retailul alimentar este însă un domeniu în care şi afaceri străine au capotat, cu toată forţa fianciară a companiilor-mamă.

Univers’all

Reţeaua de supermarketuri controlată de omul de afaceri Răzvan Petrovici a fost înfiinţată în 2000, iar în 2006 a bifat primul eşec de proporţii din piaţa românească. La acel moment, era cel mai mare retailer român din domeniul alimentar, atât ca venituri cât şi ca suprafaţă de vânzare, cu o reţea de 14 spaţii, dintre care magazinul fanion era amplasat în spatele magazinului Unirea din Capitală. Deşi trecuse prin mai multe perioade de criză, punctul critic a intervenit la finalul lui 2006. „Pe la ora 10 seara mă sfătuiam cu Geo (Geo Buruiană, fost director general al reţelei - n.red.) care sunt soluţiile pe care le avem“, povestea pentru Business Magazin Petrovici la acel moment.

Mai multe dintre magazine înregistraseră scăderi importante ale vânzărilor şi mergeau în pierdere de câteva luni, pe fondul apariţiei unor concurenţi redutabili şi cu o politică de preţ agresivă, precum Kaufland. Univers’all avea trei formate de magazin – supermarket, hipermarket şi de proximitate - iar în 2005 ajunsese la afaceri de 36 de milioane de euro, având zilnic peste 25.000 de clienţi, cu o frecvenţă de vizitare de 2,3 ori pe lună. În urma declanşării procedurilor de faliment, spaţiile au fost cedate unul câte unul către alţi operatori din comerţ, ca G’Market (fosta Gima), Interex sau Billa.

ETHOS

Ion Şoloman intra în catalogul tinerilor manageri în anul 2008, la 40 de ani. Era proprietarul reţelei de supermarketuri Ethos, cu 16 magazine şi peste 22 de milioane de euro cifră de afaceri în 2007, cu 70% mai mare decât cea din 2006 - povestea de succes a unui antreprenor care şi-a făcut intrarea în afaceri cu distribuţia de carte, în 1992.

Un an mai târziu după apariţia în catalog, în 2009, Şoloman declara în Business Magazin cât de rău îi pare că nu a vândut reţeaua de magazine în anul precedent, după ce fusese curtat şi de fonduri de investiţii, şi de investitori strategici. „Dacă mă gândesc la suma de bani pe care aş fi putut să o iau anul trecut, la liniştea mea şi a familiei mele, regret enorm că nu am vândut“, spunea atunci Şoloman, la un an de la cea mai importantă negociere pe care a avut-o pentru vânzarea lanţului de retail şi la care a renunţat în ultimul moment.

Criza lovise puternic consumul, iar antreprenorul s-a văzut nevoit să închidă magazine şi să concedieze angajaţi.  În 2009, omul de afaceri încă mai spera în dezvoltarea pieţei – lucru corect, dar credea şi că afacerea sa va rezista, fapt care nu s-a mai adeverit. În 2010 Şoloman şi-a vândut magazinele către compania elenă Vismonto Trading, iar el a rămas să gestioneze, prin compania Ivet Logistics, datoriile acumulate de lanţul de retail.

MIC.RO

Reţeaua de magazine de proximitate deţinută de omul de afaceri Dinu Patriciu a avut o existenţă similară apariţiei unei comete. A apărut din neant, a strălucit intens producând multă vâlvă prin rapiditatea cu care deschidea magazine şi a eşuat spectaculos. Întreaga sa istorie n-a durat decât circa doi ani. La începutul lui 2012 firma deja înainta instanţei o cerere de intrare în insolvenţă, din pricina volumului mare de datorii. La jumătatea lui 2010 reprezentanţii Mic.ro arătau că deschiseseră circa 30 de spaţii, având un buget de investiţii suficient pentru dezvoltarea a 300-400 de spaţii. Mai mult, la acel moment previzionau atingerea unei cifre de afaceri de 1,5 miliarde de euro în 2011.

În septembrie 2011 reţeaua ajunsese la 830 de magazine Mic.ro, dintre care 720 fixe şi 110 mobile, şi 58 de unităţi Macro şi miniMax. Doar câteva luni mai târziu însă, datoriile companiei Mercadia Holland, care opera magazinele Mic.ro, ajunseseră la aproape 700 de milioane de lei către creditori. Printre firmele care au cerut în insolvenţa se numără compania de taximetre Meridian, Touring Europabus - aparţinând lui Dragoş Anastasiu, Vel Pitar şi grupul Ţiriac Auto. Datoriile neplătite de mai multe luni, pe care lanţul Mic.ro le-a acumulat către o serie de furnizori, i-au făcut pe mulţi dintre aceştia să stopeze încă înainte de intrarea companiei în insolvenţă livrările de mărfuri. Din acest motiv, rafturile magazinelor erau pe jumătate goale.