Familiile Penescu, Cuc şi Şoloman, alături de antreprenori precum Răzvan Petrovici sau Ion Avram s-au numărat printre primii investitori care au pus bazele comerţului alimentar modern, deschizând acum 2-3 decenii precursoarele supermarketurilor şi hipermarketurilor de astăzi. Afacerile lor sunt acum doar o amintire, businessuri precum PIC, Univers’all sau Primăvara fiind de mult în faliment. Ce s-a întâmplat însă cu aceşti antreprenori? Au intrat şi ei într-un con de umbră.

Comerţul cu bunuri de larg consum, fie că e vorba de alimente şi băuturi, fie de produse de îngrijire personală ori a locuinţei, este astăzi dominat clar de circa zece reţele cu acţionariat străin, care „mănâncă” aproape 70% din vânzări. Nu a fost însă întotdeauna aşa, iar până când jucătorii internaţionali au decis să vină pe plan local, antrepreneorii români au fost cei care au dezvoltat această piaţă, cei care au scris primul capitol din istoria ei în capitalism.

Cine sunt însă aceşti investitori locali care au pariat pe retailul alimentar şi unde sunt azi? Cei mai mulţi dintre ei au tras obloanele după ce concurenţa tot mai acerbă din partea străinilor şi/sau criza financiară anterioară le-au pus capac. Poate cel mai cunoscut nume din domeniu şi, totodată, cel mai sonor faliment din rândul brandurilor locale e cel al PIC, lanţ de hipermarketuri construit de fraţii Penescu. PIC SA, companie controlată de Ilie şi Cornel Penescu, a intrat în faliment în 2012, la trei ani după ce a intrat în insolvenţă. În următorii ani, lichidatorul judiciar PwC a încercat să vândă activele companiei atât la pachet cât şi pe bucăţi. După mai multe încercări, cele mai importante active ale PIC SA, cele cinci hipermarketuri, şi-au găsit cumpărător. Grupul PIC a închis în perioada 2009-2010 reţeaua formată din cinci magazine (amplasate în Piteşti, Craiova, Brăila, Oradea şi Călăraşi) ca urmare a intrării în insolvenţă a firmei din cauza acumulării unor datorii către furnizori şi bănci evaluate la vremea respectivă la 80 de milioane de euro. În insolvenţă, numărul creditorilor urcase la peste 1.000. Apoi, PIC SA a intrat în procedură de faliment.

Cel mai bun an al grupului autohton a fost 2008, când afacerile au atins 155 de milioane de euro. Însă, odată cu primul an de recesiune, veniturile s-au prăbuşit, fapt ce a determinat intrarea în insolvenţă şi, ulterior, dispariţia reţelei de hipermarketuri. În momentul acela, grupul era unul dintre cei mai puternici jucători din comerţul local, o piaţă unde se lupta atât cu alţi comercianţi autohtoni – răpuşi la rândul lor – cât şi cu giganţi străini.

Alte nume, aceeaşi soartă

Tot în criza din 2009-2010 a dispărut şi reţeaua Ethos, la un anumit moment cel mai extins lanţ autohton de supermarketuri. Compania a început să aibă probleme în timpul crizei şi a încercat o restructurare acum crica 14 ani, însă aceasta nu a avut efectul scontat.

Magazinele au fost închise şi businessul a capitulat după ce reţeaua dezvoltată de soţii Şoloman, care în 2008 ajunsese la o cifră de afaceri de 33 mil. euro, nu a mai fost preluată de un nou cumpărător. Ethos a fost ţinta preluării de către fondul elen de investiţii Global Finance, fostul proprietar al magazinelor La Fourmi, în 2008. Tranzacţia nu s-a finalizat însă, deoarece Global Finance s-a răzgândit şi a decis să iasă de pe piaţa de retail alimentar.

Nu la fel s-a întâmplat cu familia Şoloman, care a mai făcut ulterior un pariu în domeniu, pariu pe care l-a vândut recent. „Povestea Best Market începe acum mulţi ani. Mai exact, între 1992 şi 2010 am fost administratorul reţelei de magazine Ethos, care a intrat în faliment. În 2010, în anul falimentului, reţeaua număra 26 de magazine şi aveam 700 de salariaţi“, îşi amintea într-un interviu ZF Ion Şoloman (56 de ani), antreprenorul care a deţinut împreună cu familia sa şi retailerul Best Market. Tot ei au fost şi proprietarii Ethos.

În urmă cu un deceniu, el a negociat cu lichidatorul judiciar şi a decis să preia 7-8 magazine Ethos cu tot cu fondul de marfă şi să meargă mai departe în comerţ. Aşa a apărut reţeaua Best Market. „La Ethos, motivul falimentului a fost faptul că eu am luat o serie de decizii greşite. Voiam să ne dezvoltăm agresiv, exclusiv cu fonduri proprii, fără a apela la bănci. Aveam câte patru deschideri pe lună.“ A contribuit la faliment şi faptul că a venit criza financiară şi furnizorii au tăiat creditarea, spune Ion Şoloman. Până în 2023, el a deţinut Best Market, retailer care ajunsese la circa 12 magazine. În momentul acela, businessul a fost preluat de către Annabella, o altă afacere românească din sector, controlată de familia Mutu. În aceeaşi perioadă cu Ethos, şi celelalte două mari reţele de supermarketuri operate de companii româneşti, SPAR şi Primăvara, şi-au redus numărul de unităţi şi au început să semnaleze probleme, pe fondul înrăutăţirii condiţiilor din comerţ. Soarta celor două a fost aceeaşi, businessurile construite de familia Cuc şi, respectiv, de Ion Avram au intrat în insolvenţă şi ulterior au închis toate magazinele.

„Mă lupt de trei ani să evit această insolvenţă, timp în care am adus aport la capital tot ce am putut să aduc (...) Am intrat în insolvenţă din cauza reticenţei instituţiilor financiare de a-mi da banii necesari redresării businessului”, spunea în 2012 Ion Avram, proprietarul firmei Can Serv, ce opera reţeaua Primăvara. Dacă în acea perioadă de capitalism tânăr cei mai mulţi antreprenori au ales să îşi dezvolte businessuri sub branduri proprii, familia Cuc din Arad a ales modelul de franciză şi un brand internaţional - Spar. Asta nu i-a ferit însă de problemele aduse de criză.

Retailerul olandez Spar a intrat pe piaţa din România în 2005, în regim de franciză, prin compania Astral Impex, controlată de oamenii de afaceri Ioan şi Floare Cuc, din Arad. În iulie 2009, Spar România a intrat în insolvenţă, pe fondul crizei financiare. Brandul a mai fost adus locală încă o dată, ulterior, de alt francizat, dar a avut aceeaşi soartă.

O perioadă neagră

Este interesant de remarcat că perioada 2009-2010 a fost cea în care s-au semnat cele mai multe certificate de deces în comerţul alimentar local. Magazinele Trident, care în anii de glorie făceau afaceri de 50 milioane de euro, au fost la rândul lor răpuse. La fel s-a întâmplat şi cu Univers’all, primul eşec răsunător din retailul românesc. Doar că aici nu criza a fost cauza, închiderea magazinelor survenind în 2006. Fondatorul businessului, Răzvan Petrovici, punea în 2009 soarta businessului pe seama marilor reţele internaţionale.

„Din momentul intrării în insolvenţă, m-am pus la dispoziţia instanţei. Datoriile achitate au fost plătite din celelalte companii. Univers’all a avut destinul pe care l-a avut din cauza lipsei de viziune a finanţării. Eu am pus magazinele în zone care consideram că se vor transforma în poluri comerciale. Alţii au venit, au demolat o fabrică în centrul oraşului şi au construit acolo”, spune Petrovici. Fie din cauza crizei, fie din cauza managementului defectuos, fie din cauza concurenţei acerbe din partea marilor reţele, cele mai multe afaceri româneşti mari din comerţul alimentar, afaceri pornite acum 2-3 decenii, s-au închis. Minimax (al lui Dinu Patriciu) este un alt exemplu. La fel şi reţeaua Succes a gorjeanului Nicolae Sarcină.

Ce au în comun toţi aceşti antreprenori dincolo de soarta afacerilor lor din comerţul alimentar? Toţi au ieşit din lumina reflectoarelor şi prea puţine se mai ştiu despre ei. Interviuri nu au mai acordat şi nici alte businessuri de-ale lor nu au ajuns în vârful anumitor sectoare pentru a fi uşor de reperat. Pe de altă parte, deşi comerţul alimentar e astăzi dominat de hipermarketuri, supermarketuri ori magazine de discount sau proximitate sub brand internaţional, mai există în continuare antreprenori care pariază pe domeniu. Annabella, Unicarm, Paco şi La Cocoş sunt câteva dintre cele mai importante afaceri antreprenoriale din comerţul alimentar local. Din perspectiva businessului, acestea se numără astfel printre actorii din eşalonul secund din comerţul alimentar local. Este vorba de acele firme care au reuşit să devină campioni locali sau chiar regionali şi care au forţa să se bată, uneori, în anumite teritorii, cu marile lanţuri.

Ce urmează? Rămâne de văzut.  

Unde s-au dus, unde-au apus?

Afaceri române…ti pionier în comerţ‰ul alimentar …şi ce s-a întâmplat cu ele