Cu un parcurs profesional de peste 20 de ani în sectorul serviciilor şi tehnologiilor de plată, care l-a purtat în şase ţări de pe trei continente, spaniolul Manuel Fernandez Amezaga şi-a petrecut ultimii doi ani din carieră la cârma operaţiunilor locale ale Sodexo, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa tichetelor de masă. Ce lecţii i-a adus experienţa autohtonă şi ce ar îmbunătăţi la România, ţară pe care o caracterizează, într-un cuvânt, drept „surprinzătoare”?

Primul contact al lui Manuel Fernandez Amezaga cu România a fost într-o zi de vară: 29 august 2020. „Pentru mine a fost o mare surpriză pentru că nu ştiam prea multe despre România. Adică ştiam câte ceva, de la românii care locuiesc în Spania, unde este o comunitate imensă. Mereu îmi spuneau: «Avem o ţară foarte frumoasă. Trebuie să mergi să o vizitezi». Şi într-adevăr, mi-a plăcut foarte mult Bucureştiul când am ajuns, iar oamenii au fost cu adevărat primitori.

Aşa că s-a simţit foarte bine încă de la început.” A venit în România în plină pandemie, după ce a condus timp de trei ani operaţiunile Sodexo în Filipine, despre care spune că e o ţară săracă, în care oamenii au multe probleme, dar în ciuda acestui lucru sunt foarte prietenoşi. „Asia e complet diferită din punct de vedere cultural. Oamenii sunt atât de politicoşi, zâmbesc întotdeauna. Te simţi bine în compania lor. E şi cazul României, bineînţeles, dar dacă vii din Europa în Asia, te simţi wow. Aceşti oameni chiar fac o diferenţă în modul în care vedem lucrurile.

În Filipine locuiesc şi 15 oameni în case mici, de 50 de metri pătraţi, dar cu toate acestea îşi păstrează zâmbetul pe buze, merg la muncă, nu se plâng deloc. E un mindset complet diferit. Sunt recunoscători chiar dacă au cutremure, inundaţii.” Despre România, spune că este „suprinzătoare”, iar la români apreciază cel mai mult dorinţa lor de a avea succes. Şi asta pentru că, spre deosebire de alte ţări, românii „sunt foarte mândri şi vor să livreze cu succes. Nu se opresc până nu reuşesc. Şi vor să facă lucrurile perfect din prima, nu să revină asupra lor. Asta e o lecţie pentru mine, să nu mă opresc şi să nu renunţ”.

Problemele pieţei, prin ochii unui expat

În cei doi ani petrecuţi aici şi-a făcut o imagine destul de clară şi despre ce merge bine şi ce ar putea fi îmbunătăţit. Dacă i-ar sta în putere să schimbe ceva, ar îmbunătăţi în primul rând drumurile, infrastructura. „Sunt foarte puţine autostrăzi, e dificil să te mişti în interiorul ţării. Aş fi vizitat mai mult dacă erau drumurile mai bune.” Şi sistemul medical consideră că ar putea fi dezvoltat. „Dacă România va îmbunătăţi infrastructura şi sistemul medical, probabil că va putea să aducă înapoi talentele de peste graniţe.

Cu facilităţi bune în spitale ţara va face un pas mare în faţă. Şi ar trebui investit mai mult în IT-iştii locali pentru că sunt multe talente aici. Dar acest lucru trebuie promovat.” Crede, totodată, că o infrastructură mai bine pusă la punct ar atrage şi mult mai multe companii. O altă problemă pe care o vede în România e inflaţia, în faţa căreia e de părere că ar trebui să se găsească soluţii pentru a ajuta angajaţii. „E dificil să creşti salariile la acel nivel, deoarece companiile pot pierde competitivitatea.

Dar poţi mări puterea de cumpărare a angajaţilor fără să măreşti salariile, oferindu-le noi beneficii, lucru care se întâmplă deja în alte ţări, unde taxele scad, pentru a avea consum mai mare. Pentru că astăzi, dacă ai o inflaţie de 15%, primeşti un salariu şi îl ţii, deoarece îţi e frică de ce se întâmplă. Banii stau în bancă, iar economia nu se mişcă, e statică. Aşa că e imperios necesar să mişti banii în economie, astfel încât să creezi mai mult consum, mai multe joburi. E vorba de stimulare.”

De altfel, Sodexo România a anunţat recent un parteneriat cu start-up-ul autohton MyBenefits, o platformă de loializare şi beneficii pentru angajaţi, prin care oferă peste 28.000 de beneficii extra- salariale integrate în scheme personalizate tuturor angajatorilor şi angajaţilor din România, angajaţii având astfel posibilitatea să îşi selecteze singuri, online, beneficiile în funcţie de bugetul alocat de angajator, dar şi să le schimbe lunar. Prin intermediul parteneriatului, cele două companii şi-au setat drept obiectiv să devină principalul furnizor de beneficii extra-salariale flexibile din România, îmbunătăţind totodată experienţa consumatorului final cât şi a angajatorului. 

„Obişnuiesc să le ofer oamenilor spaţiu şi încredere. Nu îmi place micromanagementul. Dar dacă vrei să îl eviţi trebuie ca oamenii tăi să îşi asume responsabilităţi, decizii, riscuri. Dacă nu eşuezi, nu înveţi. Trebuie să ieşi din zona de confort, dar poţi să faci asta doar dacă eşti investit cu autonomie şi încredere.”

România, de nota 8

În general, Amezaga se trezeşte în jur de 6:30-7:00 AM şi, cu toate că are o agendă aglomerată, cu meetinguri, calluri etc., spune că îi place foarte mult să delege. „Trebuie să mă încred în colegii direcţi, dar şi în restul echipei. Obişnuiesc să le ofer oamenilor spaţiu şi încredere. Nu îmi place micromanagementul. Dar dacă vrei să îl eviţi trebuie ca oamenii tăi să îşi asume responsabilităţi, decizii, riscuri. Dacă nu eşuezi, nu înveţi. Trebuie să ieşi din zona de confort ca să poţi să evoluezi, dar poţi să faci asta doar dacă eşti investit cu autonomie şi încredere.”

Ca lider, consideră că e importantă încrederea, autonomia, să îţi asumi riscuri şi să îţi încurajezi şi oamenii să o facă. „Le dau oamenilor spaţiu, dar aştept şi rezultate. Nu e o problemă dacă faci greşeli, dar am nevoie să performezi şi să aduci rezultate, pentru că suntem o companie condusă de performanţă. Nu tolerez ca oamenii să nu îşi facă treaba, să piardă timpul, pe net, de exemplu.

Dar în România nu e cazul, oamenii se implică, livrează. Nu mă interesează câte ore stau la birou, ci să se focuseze pe ce au de făcut, pe livrarea de rezultate, odată cu care primesc şi încredere, autonomie.” Executivul are doi copii, o fiică de 13 ani şi un băiat de 11 ani, care, încă de la vârsta de 7, respectiv 5 ani au învăţat ce înseamnă viaţa de „nomad”, căci întreaga familie se mută în funcţie de jobul său, copiii schimbă şcoala, „s-au obişnuit să locuiască în străinătate şi le place România”. În timpul liber, îi place să meargă la pădure, când e zăpadă, sau să facă hiking.

De asemenea, joacă tenis şi paddle, un sport „în creştere în România”. Pentru că a ajuns în mijlocul crizei COVID, nu a reuşit să viziteze încă foarte multe locuri, din cauza restricţiilor. A bifat momentan Clujul, Transfăgărăşanul, Constanţa, Braşovul – locul lui preferat de până acum, şi pe viitor îşi doreşte să descopere mânăstirile din Bucovina şi Delta Dunării. Mâncare românească nu prea mănâncă, pentru că preferă bucătăria mediteraneană, dar cu toate acestea se declară fan al micilor.

Amezaga spune că traiul în România e bun, la fel şi work-life balance-ul. „România creşte, economia stă bine. Ştiu cum era România acum 20 de ani din presă, din televiziune. Astăzi e cu totul altă poveste. E o ţară care evoluează, va deveni mai importantă, are o rată a şomajului mică. Deşi mulţi români pleacă în alte ţări, în Spania, Italia, cred că şi aici calitatea vieţii e bună şi accesibilă.” Printre beneficiile primite ca expat spune că în general sunt incluse locuinţa, şcoala copiilor şi o călătorie anuală în ţara natală. Dacă în Filipine, o vizită acasă implica un drum de 20 de ore, escale şi o diferenţă de fus orar de şapte ore, acum spune că e norocos pentru că îţi poate vizita familia des. Recunoaşte însă că îi lipseşte un singur lucru: „să ţin o prezentare în limba spaniolă”. Când l-am întrebat dacă ar porni aici un business, mi-a răspuns că nu doar că nu i-ar permite contractul, care îi interzice să dezvolte orice fel de afacere, dar că nici nu crede că are un mindset pentru antreprenoriat. Ne-a oferit şi o recomandare de lectură: Cómo hacer que te pasen cosas buenas (Cum să faci lucrurile bune să se întâmple), de Marian Rojas Estapé, care tratează puterea creierului şi modul în care mintea noastră funcţionează. În încheiere, l-am rugat să ofere României un calificativ, pe o scară de la 1 la 10. A ales 8, „pentru că mai sunt lucruri de îmbunătăţit”.

► Are o experienţă de peste 20 de ani în managementul echipelor, în sectorul serviciilor şi tehnologiilor de plată;

► De-a lungul carierei a deţinut roluri care l-au purtat în şase ţări, pe trei continente: Spania, Grecia, SUA, Anglia, Filipine şi România, experimentând diferite culturi;

► Face parte, de asemenea, din boardul Foreign Investor Council;

► Are o diplomă de licenţă în drept de la Universitatea de Drept, Universidad CEU Luis Vives, Spania, şi o diplomă postuniversitară la IESE Business School;

► Vorbeşte fluent spaniolă, engleză, greacă şi italiană;

► Este pasionat de sporturi, în special tenis, paddle şi hiking.