Pungile din hârtie prezente doar în filmele americane în anii ’90 şi 2000 încep să câştige tot mai mult teren şi când vine vorba de transportul cumpărăturilor românilor, în contextul în care, în ultimii ani, eco-friendly a devenit un concept încurajat de reglementările europene şi adoptat de tot mai multe companii. Pe aceasta mizează şi antreprenorul ieşean Tiberiu Stoian, care plănuieşte investiţii de 9 milioane de euro în afacerea axată pe producţia de ambalaje din hârtie premium Exonia.

Tiberiu Stoian şi-a început parcursul antreprenorial în jurul anilor 2000, mai întâi cu comercializarea de echipamente IT şi orientându-se după câţiva ani pe producţia de ambalaje biodegradabile. Printre clienţii Exonia se numără deopotrivă consumatorii reprezentaţi de marile lanţuri de retail, cât şi pe alţii mai mici, care vor să folosească o alternativă sustenabilă pentru a transporta produsele către utilizatorii finali, cum ar fi, de exemplu, livratorii de produse food. „Nu am făcut neapărat o schimbare de la IT către zona industrială, fiindcă în continuare, în grupul nostru de firme, avem şi compania pe care am înfiinţat-o în anul 2000, care se ocupă de importul şi distribuţia de echipamente IT şi de birotică la nivel naţional. De acolo a pornit şi implicarea mea în domeniul ambalajelor, de altfel”, descrie Stoian felul în care a intrat în această afacere. Afacerea de IT s-a dezvoltat foarte bine până în anul 2005 – ajunsese să deţină până în anul 2004, 17 magazine de retail pentru echipamente de calcul în tot atâtea judeţe. „În aceste magazine, tocmai pentru că am avut succes, aveam un număr de vizitatori destul de mare. La nivelul unei luni, foloseam aproximativ 50.000 de sacoşe, pe care ne-am gândit noi că ar fi oportun să le şi personalizăm. La momentul respectiv ne-a fost foarte dificil să identificăm un producător, un furnizor, pe piaţa locală sau naţională care să ne poată furniza aceste sacoşe la o calitate cel puţin medie.”

Într-un final, după îndelungi căutări, au reuşit să identifice un astfel de furnizor, care să le livreze sacoşe personalizate, însă era în Italia. Ţinând cont de dificultatea de aprovizionare de la acel moment, au decis să facă ei importurile, atât pentru ei, cât şi pentru alţi clienţi, mai întâi din Italia, apoi din Turcia. Mai târziu, din 2010, după ce au început să aibă o cifră de afaceri consistentă, după cum spune antreprenorul, pe această nişă, au considerat că ar fi oportun să şi producă aceste sacoşe în România. Au început producţia de sacoşe din mase plastice, polietilenă în special, acela fiind un produs care era solicitat pe piaţă la momentul respectiv. În plus, costul de fabricaţie era unul redus, aspect care influenţa şi preţul. Odată cu descurajarea acestui tip de ambalaje de către UE, Tiberiu Stoian a considerat că o alternativă ar fi benefică şi au pivotat o mare parte a producţiei către ambalajele prietenoase cu mediul înconjurător. Un alt moment important în activitatea lor de producţie a venit astfel odată cu schimbarea legislaţiei şi introducerea unor reglementări noi referitoare la categoriile de sacoşe care pot fi vândute pe piaţa naţională. „Mi-aduc aminte că undeva în anul 2011 am fost prima companie românească ce a introdus pe piaţă o sacoşă biodegradabilă fabricată dintr-o polietilenă standard în care se introducea un aditiv, ce distrugea sacoşa în decurs de 6 luni. Era un proces de degradare chimică care a fost interzis ulterior de autorităţi.” Au trecut apoi la producţia de sacoşe ce imită plasticul, dar sunt fabricate din amidon alimentar, iar în urmă cu aproximativ cinci ani a decis să intre pe nişa producţiei sacoşelor din hârtie. „Concret, hârtia are marele avantaj că este o materie primă ce se poate recicla de foarte multe ori: de cel puţin de 10 ori poate fi reutilizată, ceea ce înseamnă că are un ciclu de viaţă foarte lung – inclusiv după ultimul ciclu de utilizare poate fi folosită drept combustibil.”

Procesul tehnologic este unul mult mai complex, prin urmare există un cost mult mai ridicat al echipamentelor necesare pentru producţia echipamentelor din hârtie, investiţia în echipamentele performante pe care Exonia a decis să le cumpere s-a ridicat la 3,6 milioane de euro. „Era un cost destul de important, motiv pentru care nu mulţi antreprenori din domeniul nostru de activitate, antreprenori români, dar şi de la nivelul UE, au decis să facă o astfel de investiţie.” Totuşi, eforturile le-au fost recompensate: „Într-un singur an, 2021, pe baza consumului clienţilor noştri, şi în special celor din  zona de livrări, am înregistrat mai mult decât o dublare a cifrei de afaceri, conform rezultatelor financiare pe care urmează să le publicăm, probabil undeva în aprilie-mai, avem o creştere de 115% a cifrei de afaceri faţă de anul precedent.” În 2020, cifra de afaceri înregistrată de companie s-a plasat la circa 11 milioane de lei, potrivit datelor publice. Antreprenorul menţionează, de asemenea, că indicatorul de profitabilitate a crescut datorită optimizării producţiei. În prezent, fabrica ieşeană lucrează la capacitate maximă şi Stoian spune că nu mai pot primi comenzi, dar au început să facă rezervări pentru capacitatea de producţie extinsă, pentru jumătatea anului 2023, când vor pune în funcţie alte trei linii de producţie. „Plănuim investiţii în trei noi linii tehnologice, care vor ajuta la creşterea capacităţii de producţie cu 350%. Provocările ţin de materia primă primită – trebuie să avem discuţii cu producătorii de hârtie, să ne asigurăm că au capacitatea de a ne livra cel puţin 1.000 de tone de hârtie la fiecare cel mult două luni, punct în care vom deveni cel mai mare producător de ambalaje de hârtie din Europa Centrală şi de Est.”

În prezent, se concentrează pe identificarea a 2-3 producători cu care să semneze contracte de furnizare pentru extinderea capacităţii de producţie, în contextul în care pe piaţa locală nu mai există astfel de posibili parteneri: „În domeniul nostru de activitate scalabilitatea poate fi foarte ridicată, cu două condiţii: să ai resurse financiare suficiente, iar în prezent lucrăm pentru atragerea unor investitori în companie, dar dincolo de utilaje, trebuie să avem şi materie primă în cantităţi suficiente. O altă condiţie este să avem personal specializat pentru toate aceste utilaje noi, dar deja lucrăm la asta – am început să facem angajări şi avem în specializare câţiva operatori care vor „pilota” noile utilaje pe care le vom instala din ianuarie 2023.” Pentru bugetul necesar investiţiei, iau în calcul inclusiv listarea la BVB, însă vizează şi o emitere de acţiuni într-o emisiune privată anterioară listării. „Avem deja o listă scurtă de investitori care şi-au manifestat intenţia de a se alătura proiectului nostru, cu atât mai mult cu cât investiţiile în următorii doi ani se vor ridica la 9 milioane de euro.” Când vor dispărea cu totul sacoşele din plastic de pe piaţă? Tiberiu Stoian spune că nu are informaţii în acest sens, dar dacă ar fi să facă o estimare – crede că în maximum cinci ani sacoşele din plastic vor fi interzise cu desăvârşire pentru comercializare şi în România, în contextul în care şi în Italia, de pildă, au fost interzise definitiv. „Treptat, statele se aliniază la politicile sugerate de UE, dar decidenţii europeni au considerat oportun să ofere o perioadă de tranziţie în care care consumatorii să se obişnuiască cu noile tipuri de produse, mai sustenabile. În România sacoşele din plastic nu sunt interzise la comercializare sau la producţie, în schimb există anumite reglementări specifice: în acest moment nu mai există sacoşe din plastic gratuite, de exemplu, din cauza costului mai mare de producţie – este impusă o grosime mai mare a sacoşei, prin urmare costul este mai ridicat. Folosirea sacoşelor din plastic este taxată, de asemenea, iar taxa se plăteşte către fondul de mediu (ecotaxa – 1,5 lei/bucata de sacoşă, care creşte cu cel puţin 50% preţul unei sacoşe).”

Când vine vorba de reciclare, Stoian spune că aceasta ar fi cheia şi pentru businessul lor pentru reducerea materiilor prime folosite, dar, în acelaşi timp, şi în reducerea pe termen lung a costului de fabricaţie pentru aceste ambalaje. În acest sens, începând cu 1 martie ei vor lansa pe piaţă un program pilot,  un program naţional de reciclare – de colectare a sacoşelor reutilizate din hârtie pe care şi-au propus să le retragă în fabrică, să le reutilizeze şi să le reintroducă în sistem. „Din păcate, în România nu mai există nicio fabrică de hârtie, motiv pentru care nu pot fi transformate tot în sacoşe aceste deşeuri, dar prin intermediul programului nostru  le vom transforma în cutii de carton pe care le vom folosi pentru vânzarea pe piaţă a sacoşelor din hârtie.” În prezent, importă hârtia din ţările scandinave, din ţările din nordul Europei şi, în mod special, din Spania, Finlanda, Estonia şi Norvegia. „Vom recupera aceste sacoşe utilizate cu costuri mai mari, dar suntem dispuşi să ni le asumăm; sperăm ca alături de autorităţi să educăm publicul larg cu privire la faptul că este mai eficient să reciclezi. Sperăm ca în România să reuşim să implementăm un sistem de reciclare a deşeurilor de ambalaje măcar cu 40 ani mai târziu faţă de americani.”

La nivel internaţional, industria globală a ambalajelor se află în plină expansiune şi va creşte cu circa 30% până în 2025, de la 770 miliarde dolari la 1 trilion dolari, după ce s-a extins cu o medie anuală de 5,6% în ultimii 5 ani, arată un studiu recent al companiei de consultanţă internaţională Horváth. Pe piaţa locală, nişa producţiei ambalajelor reciclabile captează tot mai mult interes – este însă în continuare o nişă. O altă firmă care activează pe acest segment este Biodeck, un business de producţie şi distribuţie ambalaje de unică folosinţă făcute din surse regenerabile, care a ajuns în 2020 la afaceri de circa 13 milioane euro.