La 25 de ani, probabil că mulţi sunt încă la primul loc de muncă. Încă încearcă să facă cunoştinţă cu piaţa muncii, să-şi găsească drumul în carieră, să-şi caute jobul visurilor. Alţii poate că încă nici nu au lucrat vreodată până atunci şi se pregătesc psihologic pentru această etapă. Dar mai sunt şi aceia pentru care vârsta de 25 de ani vine deja cu un pic de experienţă antreprenorială în spate. Poate cu bani de la părinţi – sau nu –, poate cu sfaturi şi ajutor de la oameni cu ştate mai vechi, există şi acei tineri care nu se văd vreodată angajaţi şi care preferă să-şi construiască propriul job ideal. Despre ei veţi citi în continuare.

1. Paul Creţu a pus bazele plantaţiei sale de cătină din Târgu-Neamţ pe vremea când era încă student la Automatică şi Calculatoare, în Iaşi. Se întâmpla acum şase ani, pe când avea 22 de ani, şi a pornit la drum cu dragostea pentru agricultură pe care i-au insuflat-o bunicii şi cu o bucată de pământ pe care a primit-o de la părinţi.

Iniţial, nu voia plantaţie de cătină, ci de nuci, dar cu fonduri europene. În anul acela însă nu s-au mai dat fonduri europene pentru nucă, aşa că s-a reorientat. Îşi petrecuse copilăria la bunici, aşa că ştia ce înseamnă agricultura, iar în plus s-a documentat despre ce înseamnă cătina şi cum se cultivă.

A investit în îngrădirea terenului, în cumpărarea şi plantarea puietului, şi-a cooptat colegii de facultate care au venit să-l ajute şi astfel a ajuns să aibă 10.000 de copăcei de cătină pe o suprafaţă de cinci hectare. După prima recoltă, s-a gândit că ar putea valorifica producţia de cătină şi altfel decât vânzând-o ca atare, aşa că a dezvoltat o reţetă de sirop de cătină pe care a pus-o pe piaţă sub brandul Orange Valley. Reţeta cuprinde cătină presată la rece, combinată fie doar cu miere de albine, fie cu miere de albine şi ghimbir. Procesul de producţie are loc lângă Târgu-Neamţ.

2. Marius Ardelean avea 22 de ani când a pornit businessul Rockha, în care a pornit cu sprijinul tatălui său. Absolvent de Informatică, Marius Ardelean produce, într-un atelier din Târgu-Mureş, agende de lux cu hârtie fabricată din piatră.

„Rockha a luat naştere pe 1 martie 2018, când, din întâmplare, am văzut în mediul online că există hârtie rezistentă la apă. Mi-a luat mai puţin de 30 de secunde să mă hotărăsc că vreau să văd această minune cu ochii mei şi am achiziţionat un caiet cu hârtie din piatră”, a povestit Marius Ardelean în cadrul emisiunii ZF Afaceri de la zero.

Fascinat de proprietăţile hârtiei din piatră, s-a gândit că ar putea produce chiar el agende şi caiete din acest material, însă a pus ideea pe lista de proiecte de făcut pentru „când va fi mare”. Proiectul a revenit însă la scurtă vreme, când, ca temă pentru facultate, şi-a prezentat ideea în faţa unui profesor. Reacţia pozitivă a acestuia a fost imboldul de care Marius Ardelean a avut nevoie pentru a se gândi mai serios la ceea ce avea să devină, doar câteva luni mai târziu, Rockha.

Materia primă – hârtia brută, făcută din piatră – vine de la furnizori din Uniunea Europeană, iar pielea folosită pentru realizarea coperţilor este adusă din Italia. În România, până când agendele sunt gata, trec prin trei locuri diferite din ţară.

Înainte de a fonda Rockha, Marius Ardelean a avut mai multe joburi de vară, iar pentru o scurtă perioadă a lucrat în domeniul IT, în care, de altfel, are şi studii, fiind absolvent de Informatică economică.

3. David Marius are 22 de ani,  s-a născut în Republica Moldova, a făcut şcoala în Italia şi a adus în România un business pentru care materia primă vine din Italia. El spune povestea spirulinei Spacefood, o microalgă pe care o poţi adăuga în smoothie-uri, mâncare, deserturi, pentru a da gust zilelor grăbite.

„Ideea mea a fost susţinută doar de tatăl meu, care a crezut în mine din ziua 1. Antreprenoriatul îmi aminteşte de desenele cu multe puncte pentru copii, care trebuie unite pentru a crea într-un final forma dorită, iar noi mergem pe acest drum cu speranţa că aceste puncte se vor uni”, spunea David Marius la sfârşitul anului 2020.

Pentru el, totul a început cu importul de spirulină vie congelată din Ucraina în Republica Moldova. Era o alternativă la spirulina praf, însă nu s-a oprit aici, ci a făcut cercetări pe cont propriu la ferme din Italia, iar în 2019 a încheiat un parteneriat cu o fermă care îşi are rădăcinile într-o lungă tradiţie de familie, întinsă de-a lungul a trei generaţii. Acolo cultivă spirulina pe care o vinde astăzi sub numele Spacefood.

4. Ionel Timiş şi Bene Laszlo, în vârstă de 21 de ani, s-au cunoscut în cadrul unui accelerator de start-up-uri dedicat liceenilor, în 2017. După absolvirea programului, au hotărât să-şi lanseze o afacere proprie, care a luat numele Zamir şi care era, iniţial, un magazin online de tricouri personalizate. Mai târziu, businessul s-a reorientat către revânzarea de îmbăcăminte printată, iar astăzi este un brand de şosete colorate. Cele mai populare sunt cele cu desene care ilustrează halbe de bere, dar şi cele cu personaje precum Salvador Dali, Pablo Picasso sau Albert Einstein.

Cum publicul-ţintă pentru şosetele Zamir sunt studenţii, businessul celor doi tineri a fost afectat anul trecut de faptul că aceştia au plecat din Cluj-Napoca spre oraşele lor natale, din cauza pandemiei. Investiţia celor doi în Zamir a fost de 600 de lei.

„Părinţii noştrii ne-au susţinut extrem de mult in iniţiativa noastră şi ne-au ajutat şi din punct de vedere financiar. Probabil ar fi fost mai greu să aducem magazinul la stadiul actual fără ajutorul şi susţinerea lor”, spun ei.

Pe lângă antreprenoriat, cei doi tineri sunt studenţi – Ionel Timiş la Informatică economică, iar Bene Laszlo la Construcţii de maşini. Spun însă că domeniile pentru care se pregătesc nu exclud antreprenoriatul, aşa că, în viitor, vor să le facă pe amândouă în paralel.

5. Leonardo Mărincean (26 de ani), Ovidiu Damian (24 de ani), Sergiu Tritean (20 ani) şi Horia Roman-Crişan (20 ani) sunt patru studenţi din Turda care, în urmă cu un an, au dat viaţă visului lor de a fi antreprenori, dezvoltând StarMaps.

Practic, ei surprind, folosindu-se de un soft care preia datele din satelit, toate constelaţiile de pe cer preluate dintr-un anumit loc, la un anumit moment, şi le ilustrează sub forma unui tablou.

„Suntem o echipă destul de variată, toţi studenţi în prezent, la Contabilitate, Informatică economică, politehnică şi strategii şi politici de marketing. Ne cunoaştem de mai mult timp, am lucrat împreună pe mai multe proiecte, în special în ONG-uri, iar în decembrie 2019 ne-am întâlnit la o cafea şi am decis să deschidem un SRL şi să testăm tot felul de idei trăznite, până găsim una care să aibă succes pe piaţă”, povestea Leonardo Mărincean la emisiunea online ZF Afaceri de la zero, la începutul acestui an.

Iniţial, tinerii credeau că tablourile StarMaps vor fi un produs doar pe placul cuplurilor, însă au avut, de-a lungul primului an, comenzi şi pentru aniversarea căsătoriei părinţilor, pentru celebrarea primei întâlniri între prieteni, printre clienţi numărându-se şi invitaţi şi apropiaţi ai familiei participanţi la un botez şi părinţi care îşi amintesc momentul în care le-au venit copiii pe lume.

Toţi cei patru tineri se visează antreprenori pe termen lung, dar, spune Leonardo, asta depinde mult de capitalul pe care reuşesc să-l adune până când îşi vor termina studiile. Dincolo de StarMaps, ei vor să fie antreprenori în domeniile pentru care se pregătesc. Cunoştinţele fiecăruia în domeniul în care studiază au fost utile şi pentru StarMaps.

6. O vacanţă în Islanda era ceea ce avea să-i dea Mădălinei Olteanu primul imbold de a-şi deschide o afacere. A intrat într-un magazin de bijuterii din capitala Reykjavik şi a rămas fascinată, aşa că, la întoarcerea în ţară, s-a uitat la câteva tutoriale pe internet şi a început să meşterească bijuterii similare. În două luni, îşi dăduse deja demisia de la multinaţionala la care lucra şi îşi deschisese propria firmă. Se întâmpla acum aproape opt ani, când avea 23 de ani şi „un curaj nebun”, după cum spune ea astăzi.

Businessul ei poartă numele Lemn în Dar, un brand care însoţeşte o gamă mare de produse, de la agende – produsul-emblemă al afacerii – la invitaţii de nuntă şi de botez, cutii, semne de carte personalizate, papioane, mărţişoare şi multe altele. Mădălina şi colegii ei fac asamblarea în Sibiu, iar de tăierea laser se ocupă colaboratorii lor, la indicaţiile stricte ale tinerei. În total, pe site – unde vinde de jumătate de an – sunt peste 200 de modele disponibile, iar multe alte comenzi sunt personalizate.

Investiţia iniţială în Lemn în Dar a fost de 10-20.000 de euro, din economii şi sprijin de la părinţi, iar înainte de a accesa canalul de vânzare online, produsele erau comercializate la standuri amplasate în centrul Sibiului.

Experienţa profesională a Mădălinei Olteanu acoperă mai multe domenii, precum fiscalitate, contabilitate, vânzări, un cumul care, spune ea, a ajutat-o pentru a-şi gestiona propriul business. A studiat finanţe, asigurări, bănci şi burse de valori la Academia de Studii Economice din Bucureşti, apoi a făcut un master la SNSPA, de Project management în limba engleză.

7. Povestea Bobar începea în urmă cu 12 ani, când Diana Bobar, studentă la pictură la Universitatea de Vest din Timişoara pe atunci, ţinea în viaţă un blog de modă ca un adevărat jurnal, unde îşi expunea tentativele creative, de la şedinţe de styling cu piese second-hand, la idei de transformare a hainelor vechi. La postările ei online a început să primească reacţii, iar curând a venit şi prima colecţie de haine.

A fost făcută în joacă, la începutul anului 2008, ca o autoprovocare. Colecţia a fost croită şi cusută de Diana, fără să ştie ce înseamnă croitorie, cu ajutorul tutorialelor de pe YouTube şi al tiparelor gratuite din Burda, la o maşină casnică, veche, împrumutată. Piesele au fost probate şi ajustate, una câte una, pe Diana, apoi fotografiate tot de ea, cu ajutorul unui trepied. La scurt timp după publicarea colecţiei pe blog, au venit primele comenzi, iar Diana a profitat de scutirile de care beneficia ca student pentru înfiinţarea unei firme şi a pornit o mică afacere. „Această primă colecţie a fost produsă din ţesături textile cu diferite defecte, dintr-un depozit local, ţesături pe care am ales să le achiziţionez din banii de buzunar din studenţie.”

Astăzi, Diana Bobar este administratorul Bobar, un brand de haine şi un business unde împarte munca administrativă cu sora ei, Florina Bobar, absolventă de ştiinţe economice. Spun că se echilibrează şi se completează, astfel încât să poată împleti partea creativă cu realitatea funcţionării unei afaceri. Atelierul funcţionează în centrul oraşului Timişoara.

Pe lângă timp, Diana a investit în materiale şi banii de buzunar primiţi pe vremea studenţiei, încă din ultimul an de facultate. Erau destinaţi pentru a-şi cumpăra de mâncare, însă a preferat să vâneze reducerile şi aşa şi-a cumpărat, într-o zi, o foarfecă profesională pentru croit, în alta – propria maşină casnică de cusut, în alta – o masă potrivită ca înălţime, ajungând astfel să nu mai croiască pe covor.