Stelian Iuruc este un tânăr de 28 de ani care vinde covrigi încă din perioada adolescenţei. Businessul l-a pornit tatăl său în urmă cu 24 de ani, atunci când românii de-abia învăţau conceptul de capitalism. “Businessul a început în anul 1991. A mers foarte bine o lungă perioadă de timp, magazinul era în aceeaşi zonă ca astăzi, dar câteva case mai încolo. Acolo am fost primii 20 de ani.”

În urmă cu câţiva ani, Stelian Iuruc a preluat afacerea de la tatăl său, iar una dintre primele decizii a fost să schimbe locaţia. “Am rămas să mă ocup doar eu de business, ai mei s-au retras. După un an de zile am închis şi am găsit spaţiul acesta, unde este bine. Tatăl meu mi-a dat utilajele şi mi-a spus "încearcă tu mai departe, că eu m-am săturat". Chiar astea au fost cuvintele lui.”

Investiţia în noua locaţie nu a fost foarte mare, pentru că multe utilaje existau ceva. Foarte important a fost şi know-how-ul dobândit în toţi anii de lucru. “In spatiu, in amenajarea spatiului am investit in jur de 8.000 de euro. Am inceput putin cam prost, pentru ca am avut niste probleme cu autorizatiile.

Criza nu a simţit-o, însă Stelian Iuruc pare îngrijorat de numărul tot mai mare de covrigării care se deschid. Concurenţa, spune el, este mult mai periculoasă în această afacere decât condiţia economică. “Sincer, în domeniul acesta nu s-a simţit în niciun fel criza, pentru că omul a dat întotdeauna un leu pentru covrig. Românul mereu o să-şi cumpere un covrig sau o merdenea. Fluctuatiile mari în vânzări nu au fost din cauza crizei, ci din cauza concurenţei.”

Stelian Iuruc spune că cel mai important aspect, din punctul de vedere al clientului, este calitatea. Multe simigerii folosesc covrigi semipreparaţi, lucru care în timp va duce la scăderea vânzărilor. “Noi nu mergem pe nimic congelat, totul este proaspăt, producţia se realizează aici zi de zi. Marfa se cumpără în fiecare dimineaţă, dar nu producem în cantităţi extraordinar de mari pentru că nu se vând şi încercăm să nu rămânem cu produse pe ziua următoare.”

Consumul de covrigi este relativ constant, însă sunt anumite perioade din an în care el scade. Primăvara şi toamna, spune tânărul antreprenor, sunt cele mai bune anotimpuri din punctul de vedere al vânzărilor. “Perioada de vară clar merge prost, acum vindem doar 200-250 de covrigi pe zi pentru că majoritatea sunt plecaţi. Perioada sărbătorilor de iarnă este din nou o perioada foarte proastă, mai ales între 20 decembrie şi 15 ianuarie; cea mai bună perioadă din an este cea din postul Paştelui.”

Cifra de afaceri este de 130.000 de euro pe an, iar profitul lunar, după ce se achită chiria, salariile şi marfa ajunge la 1.500 de euro pe lună. Marja de profit a Simigeriei Iuruc este de 20-25%. “Îmi ajung banii pentru a mă susţine şi pentru a achita tot ce am de plătit: rate la casă, cheltuieli, benzină şi altele. Nu este un profit extraordinar, dar banii ajung cât să poţi trăi fără să fii angajat la alţii.”