Evolutia de poveste a certificatului verde este direct proportionala cu miliardele de euro pe care investitorii le-au pus la bataie pentru a capta energia regenerabila. Iar vestea este ca boom-ul abia acum incepe. In bani, certificatele verzi primite de investitorii in energie regenerabila in 2010 au insemnat 37 de milioane de euro, mult peste valoarea de numai 1,2 milioane de euro din 2006, iar anul acesta ar putea ajunge la circa 200 de milioane de euro.

"Energia electrica produsa din surse regenerabile, care a fost livrata in retelele electrice in anul 2010 si care a beneficiat de schema de promovare prin certificatele verzi, a fost de 676.600 MWh, pentru care s-au emis tot atatea certificate verzi", spun reprezentantii Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE). Potrivit ANRE, valoarea medie de tranzactionare a unui certificat a fost anul trecut de 232,36 de lei (circa 55 de euro), ceea ce inseamna ca numai anul trecut valoarea certificatelor verzi emise a fost de 37 de milioane de euro.

Daca in 2006 numai 6 companii primeau certificate verzi, in 2010 numarul acestora a crescut la 48. Sumele par mici acum raportate la valoarea investitiilor anuntate, dar, in 2015, piata certificatelor verzi numai pentru energie eoliana ar putea fi de un miliard de euro.Certificatele verzi s-au transformat in cativa ani dintr-o notiune abstracta in cel mai puternic magnet pentru atragerea investitiilor straine in Romania, ele fiind de fapt motivul real pentru care, din 2008 incoace, aproape lunar cate o companie, mai mult sau mai putin cunoscuta sau legata de domeniul energiei, anunta cate un proiect de energie verde.

Beneficiarii sistemului de promovare a producerii de energie din surse regenerabile sunt producatorii de electricitate din surse precum vant, soare, biomasa, puterea valurilor sau apa, prin unitati puse in functiune incepand cu anul 2004. De atunci, orice producator de energie verde primeste pentru fiecare MWh livrat in sistem cate un certificat verde in contextul in care, fara aceasta subventie, proiectele de acest tip nu sunt rentabile din cauza costurilor foarte mari cu tehnologia.

Din 2008 insa, odata cu publicarea Legii 220, lucrurile au devenit mai interesante pentru ca, teoretic, numarul de certificate verzi a inceput sa varieze in functie de tehnologia utilizata. Totodata, pretul pentru un certificat verde a fost stabilit in intervalul 27-55 de euro (valori indexate anual cu indicele mediu de inflatie calculat la nivelul UE 27).

Tot acest sistem a fost pus pe picioare in contextul in care Romania, devenind membru al Uniunii Europene, s-a obligat ca in 2020 sa consume 24% din energie provenita din surse verzi, pentru a reduce emisiile de dioxid de carbon. Fara aceasta obligatie, proiectele de energie verde nu ar fi atras investitorii, ele fiind mult mai scumpe si mult mai putin productive comparativ cu cele conventionale.

In Romania, sistemul ales prin Legea 220 a fost cel al certificatelor verzi alaturi de cote obligatorii de energie verde pe care fiecare furnizor trebuie sa le livreze consumatorilor sai. Practic, un producator de energie verde primeste din partea Transelectrica un anumit numar de certificate pentru fiecare MWh livrat. Mai departe, furnizorii cumpara aceste certificate verzi pentru a ajunge la cota obligatorie de energie regenerabila pe care trebuie s-o aiba in cosul livrat clientilor sai, altfel riscand penalizari. Energia astfel combinata ajunge la consumatorul final, dar cu un pret mai mare, pentru ca furnizorul sa-si acopere cheltuielile cu certificatele verzi. Astfel, tot acest sistem de sprijin este suportat tot de facturile platite de populatie si de companii. Totodata, producatorii de energie verde au posibilitatea, dincolo de certificate, de a vinde energia produsa si pe piata, rotunjindu-si astfel veniturile.