Managerii de la Saudi Aramco ar fi putut avea cele mai comode joburi din businessul cu energie global. Colosul petrolier de stat produce 9 milioane de barili de petrol pe zi, mai mult decât orice altă companie şi aproape o zecime din totalul mondial, scrie The Economist. Totuşi, în era energiei verzi, provocările nu lipsesc nici pentru gigantul arab.

Saudi Aramco se mândreşte cu cele mai mari rezerve dovedite de ţiţei, care ar dura până în a doua jumătate a secolului la ratele de pompare actuale. Costurile sale de producţie de 3 dolari pe baril, o zecime din ceea ce mulţi dintre rivalii occidentali din sectorul privat pot obţine, i-au permis să realizeze un profit net total de 282 de miliarde de dolari în ultimii doi ani. Şi deşi petrolul său arde la fel de murdar ca oricare altul, Aramco emite mai puţin carbon decât o fac concurenţii când îl extrage din formaţiunile geologice. Acest lucru face ca produsul companiei să fie mai atrăgător într-o lume din ce în ce mai preocupată de încălzirea globală, dar încă dependentă de hidrocarburi. Pe măsură ce rivalii mai puţin norocoşi vor ajunge pe tuşă, cota de piaţă a Aramco aproape sigur va creşte cu doar câteva investiţii modeste în întreţinerea actualelor exploatări. Totuşi, angajaţii companiei sunt mai ocupaţi ca niciodată. Asta pentru că Aramco este axul principal al strategiei lui Muhammad bin Salman, prinţul moştenitor şi conducătorul de facto al Arabiei Saudite, de a pune capăt dependenţei ţării sale de petrol, de a-i diversifica economia şi de a decarboniza producţia de energie.

Aramco este, în primul rând, principala sursă de fonduri pentru această viziune. Pe 2 iunie, compania a lansat o ofertă de acţiuni mult aşteptată prin care speră să strângă 13 miliarde de dolari în schimbul a aproximativ 0,7% din titlurile sale deţinute de guvern. Aceasta urmează unei oferte publice iniţiale record de 30 de miliarde de dolari în 2019. O parte din bani vor intra din nou în Fondul de Investiţii Publice, principalul vehicul pentru înmulţirea averii suverane a regatului. Cu toate acestea, Aramco este mai mult decât o puşculiţă princiară. Fiind cea mai importantă afacere a regatului, compania trebuie, de asemenea, să se reinventeze în conformitate cu strategia regală. „Scopul nostru este să facem sursa noastră de energie cât mai accesibilă şi durabilă posibil”, spune Ahmad al-Khowaiter, şeful departamentului de tehnologie şi inovare al Aramco. Atingerea acestui obiectiv implică o strategie pe trei direcţii. Primul element este insistarea pe ţiţei, dar cu moduri de extragere din ce în ce mai curate. Compania intenţionează să cheltuiască între 48 de miliarde şi 58 de miliarde de dolari în acest an pentru investiţii de capital. Wood Mackenzie, o companie de consultanţă, consideră că Aramco va cheltui peste 200 de miliarde de dolari pentru explorare şi producţie între 2024 şi 2030, de departe cel mai mult din industrie. În acelaşi timp, al-Khowaiter subliniază că gigantul saudit este hotărât să ţină sub control propriile emisii. Utilizează în mod obişnuit modelare sofisticată şi tehnologie inteligentă de foraj pentru a reduce la minimum carbonul emis prin operaţiunile sale. S-a angajat la zero net gaze cu efect de seră până în 2050, cu un deceniu înaintea obiectivului naţional al Arabiei Saudite.

Pe 2 iunie, compania a lansat o ofertă de acţiuni mult aşteptată prin care speră să strângă 13 miliarde de dolari în schimbul a aproximativ 0,7% din titlurile sale deţinute de guvern. Aceasta urmează unei oferte publice iniţiale record de 30 de miliarde de dolari în 2019. O parte din bani vor intra din nou în Fondul de Investiţii Publice, principalul vehicul pentru înmulţirea averii suverane a regatului. Cu toate acestea, Aramco este mai mult decât o puşculiţă princiară.

Aramco vrea să elimine în special metanul, principalul ingredient al gazelor naturale, care este adesea produs alături de petrol. Din 2012, a ars mai puţin de 1% din acest gaz cu efect de seră puternic, în comparaţie cu 4% cât distrug prin foc exploatatorii şistului din America.  În calitate de membru al Oil and Gas Climate Initiative, un grup de mari companii petroliere, a promis că va reduce emisiile de metan la aproape zero până în 2030. La Abqaiq, cea mai mare unitate de procesare a petrolului din lume, personalul Aramco arată că dronele sunt folosite pentru a adulmeca scurgerile de gaze, astfel încât instalaţiile să poată fi peticite. Analiza recentă a datelor satelitare efectuată de Kayrros, o firmă franceză de analiză, arată că intensitatea emisiilor de metan din producţia de petrol şi gaze din Arabia Saudită a fost anul trecut a doua cea mai scăzută din lume, după Norvegia, cea mai ecologică dintre toţi.

Al doilea pilon al strategiei Aramco implică lărgirea portofoliului de hidrocarburi pentru reducerea expunerii la petrol, care a dominat istoric producţia şi exporturile sale. Acest pivot a câştigat un impuls brusc la începutul anului, când guvernul a ordonat Aramco să înceteze lucrările de extindere a capacităţii maxime de producţie de petrol cu 1 milion de barili pe zi, de la 12-13 milioane de barili pe zi. Cu piaţa globală bine aprovizionată şi cu ţara având o mulţime de capacităţi neutilizate, extinderea nu avea sens. Iar cele aproximativ 40 de miliarde de dolari în cheltuieli de capital pe care le-ar fi avut între 2024 şi 2028 pot fi folosite în altă parte.

Un domeniu de diversificare sunt gazele naturale. Deoarece ard mai curat decât petrolul sau cărbunele şi pentru că emisiile de CO2 rezultate sunt mai concentrate şi, prin urmare, mai uşor de captat şi stocat, gazele sunt considerate de multe guverne o punte realistă către un viitor energetic mai ecologic. Aramco vrea să producă 165 de miliarde de metri cubi de gaz pe an până în 2030, faţă de 110 de miliarde în 2022. O parte din acestea ar putea înlocui petrolul pentru producţia internă de electricitate, ceea ce ar permite ca mai mult ţiţei să fie export. Aramco intenţionează, de asemenea, să exporte gaze naturale lichefiate (GNL). Anul trecut a investit 500 de milioane de dolari în MidOcean Energy, o firmă americană implicată în proiecte de GNL în Australia. Goldman Sachs, un colos bancar de pe Wall Street, prezice că Arabia Saudită va investi 83-91 de miliarde de dolari în investiţii legate de gaze până în 2030. În aprilie au apărut ştiri că va cheltui aproape 8 miliarde de dolari pentru extinderea instalaţiilor de procesare a gazelor de la Fadhili.

Un domeniu de diversificare sunt gazele naturale. Deoarece ard mai curat decât petrolul sau cărbunele şi pentru că emisiile de CO2 rezultate sunt mai concentrate şi, prin urmare, mai uşor de captat şi stocat, gazele sunt considerate de multe guverne o punte realistă către un viitor energetic mai ecologic. Aramco vrea să producă 165 de miliarde de metri cubi de gaz pe an până în 2030, faţă de 110 de miliarde în 2022.

Petrochimia, un alt mare domeniu de interes pentru Aramco, ar putea absorbi încă 100 de miliarde de dolari în investiţii saudite în acest deceniu. Compania intenţionează să direcţioneze 1 milion de barili de petrol în fabricarea unor astfel de produse. SABIC, o companie petrochimică saudită în care Aramco deţine o participaţie de 70%, lucrează cu doi giganţi industriali, BASF şi Linde, la o tehnologie care transformă petrolul în substanţe chimice folosind mai degrabă electricitate decât gaze naturale pentru a crea energia termică necesară procesului. O fabrică pilot la scară largă a fost inaugurată în Germania în aprilie.

Acest lucru indică al treilea pilon al planului general al Aramco – decarbonizarea. Aramco s-a transformat într-unul dintre cei mai mari investitori verzi din lumea energiei. O zecime din cheltuielile sale de capital, echivalentul a 4-5 miliarde de dolari pe an, şi o şasime din bugetul său pentru cercetare şi dezvoltare, sau încă 540 de milioane de dolari, sunt alocate investiţiilor care nu au legătură cu hidrocarburile. Anul trecut, o cincime din cele aproximativ 1.000 de brevete pe care Aramco şi le-a înregistrat în America sunt despre decarbonizare şi tehnologii digitale, faţă de unul din şapte în 2022. În timpul unei vizite în Arabia Saudită în luna mai a lui Jennifer Granholm, secretarul pentru energie al Americii, Aramco a semnat acorduri cu mai multe startup-uri verzi americane. Pentru astfel de investiţii, compania a alocat două miliarde de dolari, adică jumătate din resursele destinate pariurilor cu capital de risc.

Goldman Sachs, un colos bancar de pe Wall Street, prezice că Arabia Saudită va investi 83-91 de miliarde de dolari în investiţii legate de gaze până în 2030. În aprilie au apărut ştiri că va cheltui aproape 8 miliarde de dolari pentru extinderea instalaţiilor de procesare a gazelor de la Fadhili.

Cea mai matură dintre tehnologiile verzi aflate în vizorul companiei este energia regenerabilă. Rystad Energy, o firmă de cercetare, estimează că compania va dezvolta capacitate de generare eoliană şi solară de 12 gigawaţi (GW) până în 2030, de la practic nimic în urmă cu câţiva ani. Prinţul Muhammad a hotărât ca jumătate din mixul murdar de energie electrică al ţării din prezent să fie curat până în 2030. Datorită soarelui arzător din deşert şi, pe alocuri, vântului puternic nocturn, proiectele de energie regenerabilă din Arabia Saudită se bucură de unele dintre cele mai mici costuri din lume. Unul dintre startup-urile care s-au afişat cu doamna Granholm a fost Rondo, care dezvoltă baterii de stocare a energiei regenerabile sub formă de căldură. O parte din această energie curată poate fi folosită pentru a produce hidrogen la fel de curat, care ar putea înlocui hidrocarburile atât ca formă de înmagazinare a energieei, cât şi în unele procese industriale, cum ar fi producerea de oţel. Pe lângă hidrogen „verde”, obţinut prin descompunerea apei în hidrogen şi oxigen folosind cantităţi mari de energie regenerabilă, Aramco vrea să devină lider mondial în hidrogenul „albastru”, care este derivat din gazul natural, dar într-un proces care împiedică carbonul rezultat să ajungă în atmosferă. Ca parte a acestui efort, compania lucrează cu Topsoe, o firmă daneză de inginerie, la modalităţi de reducere a acestor emisii. A livrat deja cantităţi mici de amoniac albastru, un gaz din care hidrogenul poate fi obţinut cu uşurinţă, dar care este mai puţin dificil de transportat, către clienţii din Asia. Acestea au fost primele astfel de livrări comerciale care au fost certificate în mod independent ca fiind cu emisii scăzute de carbon. Aramco intenţionează să producă 11 milioane de tone de amoniac albastru pe an până în 2030, aproximativ o cincime din ceea ce Agenţia Internaţională pentru Energie se aşteaptă să constituie piaţa globală pentru aceste produse. Hidrogenul poate fi, de asemenea, utilizat pentru a produce combustibili lichizi sintetici care ar face aceeaşi treabă - şi ar folosi aceeaşi infrastructură - ca benzina, motorina şi kerosenul, minus emisiile de carbon.

Anul trecut a investit 500 de milioane de dolari în MidOcean Energy, o firmă americană implicată în proiecte de GNL în Australia. Goldman Sachs, un colos bancar de pe Wall Street, prezice că Arabia Saudită va investi 83-91 de miliarde de dolari în investiţii legate de gaze până în 2030. În aprilie au apărut ştiri că va cheltui aproape 8 miliarde de dolari pentru extinderea instalaţiilor de procesare a gazelor de la Fadhili.

Aramco intenţionează să investească sute de milioane de dolari în parteneriat cu Repsol, o companie petrolieră spaniolă, pentru a produce astfel de combustibili. Potrivit lui al-Khowaiter, cursele de Formula 1 vor fi testul de popularizare. Începând din 2026, echipele, inclusiv parteneriatul Aramco cu Aston Martin, un producător britanic de maşini sport, vor trebui să utilizeze combustibili 100% durabili. Toate planurile de hidrogen albastru ale Aramco se bazează pe capacitatea de a capta carbonul emis în producţie. După cum o arată colaborarea cu Topsoe şi livrările de amoniac albastru în Asia, succesul începe să apară în acest domeniu. Dar planurile de captare a carbonului sunt mult mai mari şi merg cu mult dincolo de producţia de hidrogen. Multe dintre sursele de emisii industriale de carbon ale Arabiei Saudite, fie ele câmpuri petroliere sau uzine petrochimice, sunt situate convenabil în apropierea formaţiunilor de rocă unde emisiile captate pot fi stocate. Aramco lucrează cu Linde şi SLB, o firmă americană de servicii petroliere, pentru a construi un centru vast în Jubail, un oraş din est. Acolo ar putea fi depozitate proximativ 6 milioane de tone pe an din emisiile Aramco şi alte 3 milioane de la clienţii industriali. Carbonul ar putea, de asemenea, să fie transformat în produse utile, cum ar fi îngrăşăminte (domeniu în care SABIC transformă carbonul la una dintre fabricile sale chimice încă din 2015). Ambiţia pe termen lung a companiei este de a capta 44 de milioane de tone de CO2 pe an, echivalentul a aproximativ 7% din emisiile saudite din prezent. Experţii consideră că este probabil ca Aramco să-şi atingă obiectivul iniţial de 6 milioane de tone în 2026. Dar în ceea ce este cea mai mare ambiţie dintre toate, compania lucrează cu companii precum Siemens, un gigant german al ingineriei, şi Spiritus, un alt partener de călătorie al doamnei Granholm, la echipamente de „captare direct din aer”, care pot compensa emisiile în alte părţi ale operaţiunilor Aramco, prin captarea dioxidului de carbon direct din atmosferă. Niciunul dintre aceste pariuri verzi nu este câştigător garantat. Atingerea ţintei regale de a genera 50% energie curată pare deocamdată de domeniul fantasticului având în vedere că astăzi ponderea este de 3%. Amoniacul albastru, care costă echivalentul a 250 de dolari pentru un baril de petrol, de trei ori preţul actual al ţiţeiului, rămâne prea scump pentru a convinge cumpărătorii să semneze contracte pe termen lung. Combustibilii sintetici s-ar putea dovedi, de asemenea, un punct mort costisitor şi consumator de energie, care serveşte doar la încetinirea electrificării transporturilor. În ceea ce priveşte extragerea carbonului din coşurile industriale, să nu mai vorbim din atmosferă, în ciuda anilor de eforturi, tehnologia rămâne costisitoare, netestată la scară mare şi controversată în rândul ecologiştilor, mulţi dintre ei văzând-o ca pe un pretext pentru a nu reduce emisiile în primul rând.

Multe dintre planurile de decarbonizare ale Aramco sunt într-adevăr concepute astfel încât lumea să continue să folosească produsele sale, spune Christyan Malek de la JPMorgan Chase. Dar, adaugă el, proiectele implică şi realizarea unor produse „cât mai verzi posibil”. Helima Croft de la RBC Capital Markets, o firmă de investiţii, spune că, având în vedere nivelul investiţiilor non-petroliere ale Aramco, strategia saudită nu poate fi pur şi simplu respinsă ca fiind doar de expoziţie. Asemenea asigurări nu îi vor convinge pe militanţii de mediu mai fermi să-l accepte pe cel pe care-l consideră unul dintre cei mai mari răufăcători faţă de climă din lume. Dar pentru realişti, eforturile gigantului petrolier pot fi văzute ca un pas real în direcţia corectă.   

Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru