Alex Morar a condus până la începutul acestui an operaţiunile NEPI Rockcastle, cel mai mare dezvoltator imobiliar din România şi unul dintre cei mai mari dezvoltatori din Europa Centrală şi de Est. Din poziţia de CEO, el a fost cel mai puternic executiv român din piaţa imobiliară europeană, conducând de la Bucureşti un portofoliu de circa 6 miliarde de euro format din malluri, centre comerciale şi centre logistice la nivelul Europei Centrale şi de Est. Alex Morar a lucrat pentru NEPI (ulterior NEPI-Rockcastle) timp de aproape 15 ani, încă de la fondarea dezvoltatorului imobiliar, dintre care ultimii şase în poziţia de CEO.

Executivul român şi-a început cariera la New York, la banca de investiţii Julius Baer, pentru a veni apoi în România, unde a lucrat o vreme pentru Deloitte, în departamentul de M&A şi proiecte mari. A urmat NEPI-Rockcastle. La începutul unui nou drum, Alex Morar a vorbit în emisiunea Viaţa ta e un business, a canalului TV Aleph, despre perioada NEPI, dar şi despre cele mai importante lecţii de afaceri din cariera sa.

Te-ai reîntors în România în condiţiile în care foarte mulţi tineri ar da ani din viaţă să meargă în SUA şi să rămână acolo. Tu ai revenit în ţară de la New York, de ce?

Motivele pentru care m-am întors au fost mai multe. Unul a fost personal, iar din punct de vedere  profesional am considerat întotdeauna că în România şi în ţările din această zonă este multă oportunitate. La vârsta respectivă nu mă gândeam că cine ştie ce o să fac eu, dar aveam convingerea asta că e un loc mai propice pentru o persoană ca mine decât New York, unde aveam senzaţia că totul se făcuse deja. Cred că era o senzaţie în principal de oportunitate.

Tu cum de ai văzut această oportunitate şi mulţi alţii care pleacă din ţară acum, fără să se mai uite înapoi, spun că viitorul lor este în afară? Ce vezi tu la România? Ce a văzut NEPI la România, un fond sud-african, de nu au văzut alţii?

E ideea aceasta că iarba dincolo de gard pare mai verde. Şi eu, dar şi investitorii noştri, au văzut mai multe laturi ale acestui gard şi au putut să compare. Când eu terminasem facultatea, aveam un job care îmi plăcea şi era OK, dar am venit aici într-un concediu de vară şi îi mulţumesc şi acum şefei de atunci care a spus  „Alex, du-te şi vezi, poate îţi place şi dacă nu îţi place te aşteptăm aici, că nu stă firma asta în tine.” Şi în perioada în care am venit în România, am fost la un interviu şi mi s-a părut că oportunitatea parcă e altfel, parcă sunt mult mai multe potenţiale deschideri, nu este doar e un job, în care ăsta e biroul, ăsta e computerul, bagi şi introduci date şi mai ai un proiect. Primul meu job aici a fost la Deloitte şi tipurile de proiecte aveau în titlu cuvântul „dezvoltare” -  adică noi suntem într-o emerging market (încă suntem), iar asta implică oportunităţi pe care nu le găseşti în ţări foarte dezvoltate, îţi dă oportunitatea să construieşti.

Când ai fost la facultate în New York, ce te gândeai că vei ajunge?

Când am terminat facultatea, sincer, nu mă gândeam că o să devin ceva anume şi nici acum nu am genul ăsta de gânduri. Pot să zic că atunci când eram în liceu mă gândeam la multe chestii gen matematică, arhitectură, inginerie, chiar şi biologie. În final, am ales economia pentru că mi se părea alternativa cea mai flexibilă la nivel global ca să ajungi pe picioarele tale, cumva îţi faci de lucru în direcţia asta. Când am terminat facultatea doar eram deschis să încerc cât mai multe lucruri şi să profit de oportunităţile pe care le aveam. Şi s-a ivit o oportunitate în România.

Tu când ai fost la Julius Baer în SUA, banca de investiţii, care a fost primul tău salariu, ţi-l mai aminteşti?

Nu îmi amintesc, dar nu era nici mult, nici puţin, era suficient încât să trăieşti.

Şi la Deloitte, când ai venit aici?

Asta e o întrebare cu multă substanţă pentru mine. Nu îmi amintesc exact cifra, dar ce îmi amintesc este că făcusem calculul şi eram la fel ok şi cu unul şi cu altul, costurile legate de casă erau însă semnificativ mai mici ca în New York.

Timp de 2 ani ai stat la Deloitte. Şi apoi ai plecat la NEPI, un fond sud-african care vrea să dezvolte proiecte imobiliare comerciale în România, mall-uri, centre comerciale. Ce te-a determinat să pleci?

Istoricul este puţin mai diferit. Când am plecat de la Deloitte, NEPI abia se înfiinţa, erau doi  oameni şi principiul era să investeşti în proprietăţi comerciale, nici măcar nu era definit ca malluri, clădiri de birouri sau că e rezidenţial sau logistic. Era doar un principiu general că România şi regiunea sunt atractive din punctul de vedere al risk-returnului şi aşa am început. M-a determinat faptul că din jobul pe care îl aveam, puteai să estimezi unde ajungi în 3 ani, în 5 ani, în 7 ani, iar dincoace era un start-up unde nu puteam să previzionez ce se va întâmpla nici într-un an, nici în 10 şi pe mine asta m-a atras cel mai mult.

Ştiai de real estate când ai intrat în 2007 la NEPI?

Nu. Aveam doar puţină experienţă de consultanţă, cât poate să aibă un om de 23-24 de ani.

De ce crezi că ai rămas atât de mult la NEPI? Tu eşti de 15 ani aici, în ultimii 6 ani ai devenit CEO, o poziţie extrem de importantă. Cred că eşti cel mai important executiv român din imobiliare.

Este clar un element de circumstanţă. Businessul a tot crescut, când am început eu, eram trei  oameni în firmă, acum suntem peste 400. La început, făceam toţi de toate. Cum firma a tot crescut, evident că am încercat să contribui cât mai mult în cât mai multe arii ale businessului. Şi m-am simţit şi util. Simţeam că merită efortul. Când a fost momentul ca fostul CEO să schimbe macazul s-a ivit oportunitatea pentru mine.

Ai negociat pachetul salarial, ai negociat ceva sau era jobul visurilor tale?

Nu, nici una, nici alta. A fost, cum spuneam, un aspect de circumstanţă şi pentru board eu am fost eu cea mai logică alegere în momentul acela. Nu, n-am negociat salariul, eram într-un rol şi pur şi simplu s-a zis ok, de mâine intri în rolul asta. Şi după aceea am văzut noi cum o facem, cum o dregem.

Care a fost cea mai dificilă decizie a cariei tale la care te-ai gândit mult?

Deciziile cele mai grele sunt de obicei legate de oameni şi în atâţia ani am avut şi probleme legate de oameni, adică luarea deciziei dacă rămân sau nu în firmă.

Care este temerea ta cea mai mare din poziţia pe care o ai în business?

Nu pot să zic că am o temere foarte mare fiindcă am încredere că ce am construit cu echipa este destul de stabil. Lucrurile pe care nu le putem controla sunt de obicei cele mai înfricoşătoare. Nu putem decât să ne pregătim.

Ce sentiment ai când intri în Promenada sau în Mega Mall, ai sentimentul că este proiectul tău?

Sunt diferenţe între proiectele noastre pentru că pe unele le-am construit chiar noi şi pe altele le-am cumpărat, în timp ce pe altele le-am mai modificat. Este o diferenţă între cele două. Mai sunt şi altele care s-au făcut cât timp am fost eu CEO. Mai ales în proiectele pe care noi le-am construit de la zero am o mare satisfacţie că e cumva produsul finit brut al unei echipe destul de mari, chiar internaţionale, şi da, e probabil cea mai mare satisfacţie pe care o avem. Mai ales alte oraşe decât în Bucureşti.

Care a fost prima decizie pe care ai luat-o când ai devenit CEO?

Cred că am schimbat modul în care aveam întâlniri în cadrul echipei de management.

Tu eşti un CEO asumat, vrei să fii liderul sau eşti un CEO care vrea să delege? Şi delegi, ai încredere în echipă?

Încrederea am dezvoltat-o de-a lungul timpului şi eu cred în principiul de a conduce prin exemplu. Asta cu delegatul e ceva ce mi s-a tot zis să o fac şi am fost învăţat să o fac pentru că pur şi simplu nu poţi să faci tot cu mâna ta. E chiar un deficit să nu delegi. Noi tot ce am făcut, am făcut pentru că am avut o echipă bună şi am reuşit să ne înţelegem ca echipă. Nu cred că puteam să facem ce am făcut dacă pur şi simplu ziceam „OK, tu faci asta, tu asta şi ne vedem când e gata”.

Ce defecte crezi ca ai şi te-au ajutat, te-au susţinut în poziţia de CEO la Rockcastle?

Un defect este probabil că supraanalizez lucruri şi îmi este foarte greu să accept lucrurile făcute aproape suficient de bine, totdeauna vreau maxim şi perfecţiune. Evident, ştim cu toţii că nu este posibil să ajungi la treaba asta, dar este motivaţia cu care am reuşit să tot împing spre mai bine şi mai bine zic eu. Asta spun că este totuşi un exemplu de defect care a ajutat.

Care este cea mai utilă lecţie pe care ai învăţat-o despre business?

Pe termen lung, integritatea dă recompense. Să te ţii de principiile tale. Merită.

Dacă ar fi să o iei de la capăt, ce ai putea să faci în plus faţă de ce ai făcut?

Sigur aş pune mai mult accent pe aspectele astea soft, de leadership, gândire şi mod de analiză şi decizie. Adică pentru a dezvolta mai multă încredere în mine şi în cei din jur, şi să avem un sistem de comunicare mai eficient ca oameni.

Ce i-ai spune tu lui Alex Morar care are acum 20 de ani şi care consideră că să ajungă la New York este visul vieţii lui? 

Păi ce să îi zic? I-aş zice, în măsura posibilităţilor, experimentează cât mai multe oportunităţi înainte să iei o decizie pe termen lung. Deci asta, şi să ai mai multă încredere în tine.

Ai fost recrutat de NEPI sau pur şi simplu ai depus un CV pentru că ai văzut acest cuvânt? NEPI erau noi pe piaţă, nimeni nu ştia de ei.

Da, era non-existent. Nu a fost nici cu CV, nici cu recrutare, a fost cu un telefon. Şeful meu a plecat de la Deloitte şi eu l-am sunat şi l-am întrebat ce facem. Pentru mine era o opţiune ori mă alătur acestui start-up, ori urma să îmi caut altceva, ori să mă reîntorc în State, ori alt job. M-a atras necunoscutul.

Ce ai învăţat de la investitorii străini? Tu ai mulţi acţionari care sunt fonduri mari în spate cu miliarde pe mână, ce ai învăţat de la ei?

Cred că cel mai relevant e de menţionat că de multe ori ei te şi ne privesc cu totul alţi ochi decât ne privim noi pe noi înşine, ceea ce este un compliment pentru tot ce facem noi aici în România şi nu mă refer doar noi şi la firma noastră, ci la multe business-uri şi multe industrii. Chiar ar trebui să fim mai optimişti în legătură cu ceea ce reuşim să facem în aceasta ţară.

Puteţi vedea toate emisiunile pe: alephbusiness.ro/emisiune/viata-ta-e-un-business/