Yemenul contribuie cu mai puţin de 0,2% din producţia globală de petrol, însă localizarea sa în vecinătatea strâmtorii Bab el-Mandeb îi oferă un rol important în transportul ţiţeiului. Investitorii sunt îngrijoraţi că o posibilă închidere a strâmtorii ar duce la creşterea costurilor cu transportul, precum şi a timpului necesar de livrare - vasele care transportă petrol din Europa şi Africa de Nord nu vor mai putea urma cea mai directă rută către Asia, ci va trebui să ocolească Africa.

Lucrurile sunt complicate de faptul că atât autorităţile din Yemen, cât şi şi Arabia Saudită acuză Iranul că sprijină rebelii şiiţi de pe teritoriul yem-enit, în contextul în care cea mai delicată problemă a administraţiei americane (ţinând cont de ostilitatea puternică faţă de Iran a Israelului, a Arabiei Saudite şi a republicanilor din Congres) este încercarea de a încheia un acord asupra programului nuclear iranian, în cadrul negocierilor multina-ţionale (SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Rusia, China, Iran) desfăşurate în aceste zile în Elveţia.

Atât secretarul de stat american John Kerry, cât şi ministrul de externe iranian Mohamed Javad Zarif (foto) s-au declarat încrezători în şansa unei schiţe de acord până la 31 martie şi apoi în posibilitatea încheierii acordului până la 30 iunie. Pe măsură ce perspectivele unui acord în chestiunea nucleară s-au ameliorat, pariul pe ridicarea sancţiunilor economice internaţionale contra Teheranului a trezit interesul potenţialilor cumpărători de petrol iranian (China, Coreea de Sud, India, Japonia), care ar profita în mod evident de pe urma majorării estimate a producţiei iraniene cu cca 
1 mil. barili pe zi.

După discursul din Congresul SUA susţinut la invitaţia republicanilor de premierul israelian Netanyahu, care a acuzat din nou ameninţarea nu-cleară iraniană, republicanii i-au atras atenţia preşedintelui Barack Obama că nu vor ratifica un acord nuclear şi ridicarea sancţiunilor economice contra regimului de la Teheran. Cât priveşte Arabia Saudită, ministrul de externe Saud al-Faisal s-a pronunţat contra oricărui acord cu Iranul, folos-ind aceleaşi argumente cu ale Israelului, respectiv „politicile agresive regionale şi intenţia de a obţine o armă nucleară care să ameninţe securitatea internaţională“.