Aproape 60 de miliarde de lei rulează anual companiile din Timiş, acolo unde lucrează peste 200.000 de oameni. Doar 5 miliarde de lei ”strâng“ într-un an toate firmele din judeţul vecin, Caraş-Severin, unde lucrează doar 26.000 de oameni.

Din păcate, cele două lumi paralele din Timiş şi Caraş-Severin nu sunt excepţia de pe harta de business a României. Sunt regula. Judeţele Teleorman, Giurgiu, Călăraşi şi Ialomiţa au rămas izolate în sudul ţării. Pe graniţa de sud-vest, Caraş-Severin şi Mehedinţi sunt ”deşert“ pentru business, deşi mai sus cu 100 de kilometri, în Timiş, investitorii nu mai găsesc oameni ca să-şi susţină planurile de extindere.

”Nimic nu se va schimba în lipsa unor politici macroeconomice şi sectoriale. Nu am văzut de foarte mult timp o analiză economică ce ulterior să şi producă efecte. Soluţiile la clasamentele economice nu pot fi sociale. Investiţiile trebuie să fie orientate economic şi nu social. Aspectele sociale trebuie să fie o consecinţă fericită a celor economice. Profitul şi transferul de capitaluri urmăresc potenţialul economic şi nu ameliorarea condiţiilor sociale“, explică Octavian Jula, profesor la Facultatea de Economie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.

Acolo unde au fost investiţii, cifra de afaceri din judeţ s-a dublat în ultimul deceniu, iar datele de la Registrul Comerţului arată că sunt 11 astfel de judeţe în România.

În Argeş, judeţ tractat de locomotiva Dacia şi de furnizorii săi, cifra de afaceri s-a majorat cu 242% în perioada 2008-2016 şi a ajuns în 2016 la 52 mld. lei. Dacia reprezintă 40% din acest rulaj, iar avansul Dacia a făcut ca Argeşul să ajungă pe primul loc în topul creşterilor în România în intervalul ultimilor ani.

Doar Argeşul şi Ilfovul se pot lăuda cu o creştere de peste 200% a cifrei de afaceri a companiilor înregistrate în judeţe, avans care se datorează atât dezvoltării firmelor vechi, cu tradiţie din judeţ, cât şi investiţiilor noi. Mai mult, Ilfovul a câştigat şi din mutarea sediilor unor companii din Bucureşti odată cu explozia rezidenţială care a cuprins şi multe din zonele de lângă Capitală.

Podiumul este completat de Arad, judeţ de la graniţa de vest a ţării care a atras investiţii de sute de milioane de euro în sectorul componentelor auto şi unde şomajul a ajuns acum la unul dintre cele mai scăzute niveluri din ţară. Aradul devine un ”importator“ de forţă de muncă din zonele vecine, în condiţiile în care legătura cu Europa de Vest îi determină în continuare pe investitori să caute locaţii de producţie în Arad.

Acolo unde nu există investitori, nimic nu s-a schimbat faţă de 2008.

Judeţul Giurgiu are 200 de pagini de strategie de dezvoltare socio-economică pentru perioada 2014-2020. Patruzeci de pagini dedicate dezvoltării economice. Răspunsul la întrebarea: cine sunt cei mai mari investitori din judeţ? ”Nu deţinem informaţii legate de cele mai mari proiecte de investiţii din judeţ, cei mai mari angajatori, salariul mediu net din judeţ sau rata şomajului.“

Judeţul Teleorman, aceeaşi întrebare, acelaşi răspuns oferit în martie 2017. ”În cadrul Consiliului Judeţean Teleorman nu funcţionează un birou cu atribuţii în domeniul investiţiilor private cu capital românesc sau capital străin“.

”Este extrem de complicat după 28 de ani să inversăm trendul, mai ales că pe lângă migraţia externă există şi una internă. Unul dintre răspunsurile pe care putem să le dăm acestei lipse de potenţial de creştere economică este cel al lipsei populaţiei active. Trebuie analizată în detaliu forţa de muncă şi evoluţia ei în aceste judeţe. n lipsa creşterii economice concomitent cu lipsa îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă, în aceste judeţe nu se poate creşte gradul de atractivitate socială. Astfel potenţialul de fortă de muncă activă este din ce în ce mai mic“, mai spune Octavian Jula.

În Cluj sunt 190.000 de oameni care lucrează în companii, în condiţiile în care judeţul se află în top cinci cele mai mari ca populaţie din România. n judeţul vecin Sălaj sunt mai puţin de 30.000 de oameni în companii, arată datele de la Registrul Comerţului. Investiţiile şi statutul de mare centru universitar au dus salariul mediu net din Cluj la 2.685 de lei în luna octombrie a anului trecut, al doilea cel mai ridicat nivel din ţară, după Bucureşti. n Sălaj, acelaşi salariu mediu net abia trece de 2.000 de lei, arată datele de la INS.

Pe medie, în cele mai puternice zece judeţe, cu excepţia Capitalei, salariul mediu net în octombrie 2017 era de 2.344 de lei, aproape de media pe economie (2.392 de lei), în timp ce judeţele de la coada clasamentului aveau un venit mediu net de 1.951 de lei în aceeaşi perioadă. n Capitală, salariul mediu net a trecut de 3.000 de lei.

”Capitalul şi investiţiile private se duc acolo unde condiţiile de evoluţie economică sunt susţinute de infrastructura materială şi mai ales umană. Este destul de uşor de văzut că judeţele cu potenţial sunt şi cele care au o dotare a capitalului uman adecvat. Nu trebuie să fie uimitoare coincidenţa cu existenţa universităţilor şi a accesului la informaţii în judeţele de top cu gradul de dezvoltare al acestora“, arată profesorul clujean.

Harta de business a României arată o ruptură imensă între regiuni: companiile înregistrate în Bucureşti au afaceri de aproape 500 mld. lei anual, Capitala fiind de departe cel mai puternic pol de business din România, deşi în ultimul deceniu ”dependenţa“ economiei de Bucureşti s-a redus de la 65% la 35%. După Capitală, cele mai puternice zece judeţe au şi ele afaceri de peste 460 mld. lei şi 1,4 milioane de salariaţi. La polul opus, cele mai sărace zece judeţe au generat în 2016 business de numai 56 de miliarde de lei.

”Surpriza“ vine din judeţul Alba, o zonă cu multe companii antreprenoriale puternice, dar şi cu investiţii străine în industria lemnului (Holzindustrie şi Kronospan) şi auto (Daimler şi Bosch). Ca dimensiune a businessului, Alba este un judeţ din eşalonul doi în economia locală, dar acolo au crescut firme antreprenoriale care au devenit lideri de piaţă. Raul Ciurtin (Albalact), Levente Hugo Bara (Supremia Group), Ioan Tecar (Pehart Tec),  Ioan Istrate (Alpin 57 Lux) sau Dorin Mateiu (Elit Cugir) au construit în judeţul Alba patru dintre cele mai puternice companii antreprenoriale din România, afaceri cu care s-au aşezat în ultimul an la masa negocierilor, devenind în urma exiturilor parţiale sau totale mai bogaţi cu zeci de milioane de euro. În Alba s-a instalat şi Daimler, companie care în primele şase luni din acest an a avut afaceri de 3,5 mld. lei, un rezultat care îi poate asigura producătorului de cutii de viteze biletul de intrare în top 10 cele mai mari companii din România.

În 2008, economiile judeţelor Alba şi Giurgiu erau destul de apropiate: companiile din Alba rulau în jur de 6 miliarde de lei, cele din Giurgiu cam 4,5 miliarde. n zece ani, în Alba situaţia s-a schimbat radical, prin investiţii, iar în anul centenarului judeţul din inima Transilvaniei are şanse mari să se bată pentru un loc în top zece cele mai puternice zone din România, odată cu expansiunea producătorului Daimler.

Putem avea în următorii zece ani şi alte exemple de judeţe care vin din urmă?

”Se poate ca în următorii zece ani să atenuăm distanţele dintre judeţe prin politici investiţionale. Una dintre soluţii poate fi crearea de zone de dezvoltare cu beneficii fiscale. Doar companiile pot fi cele care să aducă pe termen scurt o inversare a trendului. Din păcate, investiţiile publice nu pot avea un impact pe termen atât de scurt. Soluţia beneficiilor fiscale acordate companiilor mici poate conduce la o stopare a hemoragiei de forţă de muncă în aceste judeţe. Pe de altă parte, ar trebui identificat un potenţial economic în fiecare dintre aceste judeţe şi susţinut cu investiţii publice orientate economic şi nu social“, concluzionează Octavian Jula.

În lipsa unor astfel de proiecte, harta de business a României stă în proporţie de 70% în mâinile Capitalei şi a celor mai puternice zece judeţe.