Săptămâna trecută pe reţelele sociale a făcut carieră un top UE (Gender Statistics Database of the European Institute for Gender Equality) al prezenţei femeilor în top management. Spre surprinderea tuturor, România a fost clasată pe primul loc cu 32%, urmată de Estonia cu 32%, Lituania cu 30%, Bulgaria cu 30%, Letonia cu 29%. Olanda are 23%, Franţa are 20%, Spania are 16%, Belgia are 14%, Italia are 13%, Germania are 10%. Ultimele ţări sunt: Luxemburg cu 6% şi Austria cu 8,9%.

Toţi bărbaţii români au salutat acest top, unii venind chiar cu exemple din propriile companii, unde raportul este chiar mai bun, în timp ce femeile şi-au exprimat îndoiala spunând că ele se confruntă cu o altă realitate în companiile unde lucrează.

O parte din comentatorii de pe LinkedIn cred că prezenţa României în acest top la vârf are de a face cu perioada comunistă, acolo unde mamele lor mergeau zi de zi la muncă, spre deosebire de ţările vestice unde femeile stăteau acasă să crească copiii, iar bărbaţii se duceau la lucru.

Ca un exemplu, a doua cea mai mare companie din România, Petrom, este condusă de o femeie, Christina Verchere, după ce şi înaintea ei, mai bine de un deceniu, compania petrolieră, de obicei un apanaj al bărbaţilor, a fost condusă tot de o femeie, Mariana Gheorghe.

În sectorul IT România împarte locul 1 cu Bulgaria în privinţa prezenţei fetelor ca programatori. Ca un exemplu, de acum celebra companie UiPath, pornită dintr-un apartament din Bucureşti şi care a ajuns să se listeze la Bursa de la New York la o capitalizare bursieră de pe 36 mld. dolari, are două fete între cei

5 membri fondatori.

Conform datelor europene, fetele din România pleacă de acasă la 25,7 ani, în scădere de la 27 de ani, la începutul anilor 90. Băieţii pleacă de acasă mai târziu, la 30,3 ani, faţă de 29 de ani acum trei decenii.

Conform datelor Eurostat, 3,8 milioane de români cu vârsta cuprinsă între 18 şi 34 de ani locuiesc în continuare cu părinţii, din care peste 2 milioane sunt bărbaţi. Tendinţa este ca aceştia să stea mult mai mult cu părinţii, preferând confortul familiei, posibilitatea de a economisi nişte bani pentru că nu participă la cheltuielile comune şi, nu în ultimul rând, au asigurat confortul legat de treburile casnice care sunt îndeplinite de către părinţi.

Având asigurat confortul familiei, băieţii se implică mult mai puţin în relaţiile cu fetele preferând să amâne formarea unei familii proprii, spre disperarea fetelor.

Deşi bărbaţii câştigă în continuare mai mulţi bani decât femeile, câştigul salarial fiind mai mare cu 20-30%, dorinţa fetelor de a deveni independente şi a nu depinde de resursele financiare ale altora, începe să-şi spună tot mai mult cuvântul: Pentru că vor să plece de acasă cât mai repede, fetele caută să îşi cumpere cât mai repede un apartament, în timp ce băieţii preferă să stea „cu chirie” în casa părintească. Problema este că atunci când intervine o discuţie unde va fi domiciliul comun al celor doi, băieţii acceptă foarte greu să se mute într-un apartament deţinut de o fată.

Acesta este şi unul dintre motivele pentru care relaţiile nu durează prea mult.

Cu o carieră în faţă, chiar în management, cu salariul lor, cu apartamentul lor, această nouă postură a fetelor este acceptată mai greu de către băieţi.

Această realitate este tot mai prezentă în lumea corporatistă.

(cristian.hostiuc@zf.ro)