Suma va fi insa greu de adunat, intrucat protectionismul previzibil in urma crizei va limita finantarile intre tari, ceea ce va intretine dezechilibre intre regiuni, sustine studiul. De pilda, Asia ar avea nevoie de 40 de trilioane de dolari, iar bancile din UE ar trebui sa mobilizeze 13 trilioane de dolari. Autorii studiului cred ca de-a lungul deceniului se vor mentine o serie de puncte pe harta lumii unde creditarea va fi excesiva, peste un nivel sustenabil, si vor aparea si altele noi, stimulate in special de bancile din Asia si Europa Occidentala.

Pereche cu acest studiu cu cifre mari, care exprima de fapt costul global al iesirii din criza in urmatorii zece ani, face declaratia lui Klaus Schwab, directorul Forumului Economic Mondial, care se teme ca lumea e amenintata de un "sindrom global de epuizare", pentru ca n-a digerat inca pe deplin efectele crizei si cu atat mai putin n-a intrat in faza post-criza. "Trebuie sa avem grija ca aceasta criza sa nu se transforme intr-o criza sociala, ceea ce s-a si intamplat deja in unele tari", a spus Schwab.

"Avem in lumea de azi o situatie in care sistemul si institutiile politice sunt pur si simplu covarsite de complexitatea problemelor cu care au de-a face", a adaugat profesorul german, facand aluzie la tensiunile sociale determinate de masurile de restructurare adoptate de statele tot mai indatorate, care suporta costul crizei si sunt penalizate de pietele financiare cu dobanzi tot mai mari, in timp ce companiile si bancile salvate cu banii statelor respective prospera din nou si isi rasplatesc sefii cu bonusuri uriase.

Una peste alta, Forumul anual de la Davos nu incepe sub auspicii bune, ba nici macar noi: un comentator a comparat situatia cu Ziua Cartitei, amintindu-si ca anul trecut erau la zi cam aceleasi probleme, doar cu alte nume - pericolul falimentului Greciei, rolul bancilor in perpetuarea crizei, diversele ingrijorari legate de ascensiunea Chinei. Exista totusi o tema noua: inflatia, hranita de preturile in crestere la materii prime si alimente, numai ca, dupa toate probabilitatile, ea ramane sa fie discutata tot in contextul "chestiunii chinezesti" - cat anume va lasa Beijingul ca yuanul sa se aprecieze, avand in vedere ca inflatia tinde sa devina principala problema a economiei chinezesti amenintate de supraincalzire, dar si un motiv serios de ingrijorare pentru multe economii in curs de dezvoltare.