Profit (2020, la nivel de grup): 963 mil. lei • Număr de angajaţi: 6.800

—   Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o în pandemie:

Pandemia ne-a dat ocazia şi mai ales impulsul să ne gândim la lumea şi la viaţa pe care ni le dorim. Ne-a reamintit cât de puternic este caracterul uman, dar în egală măsură, şi cât este de fragil. Într-un studiu realizat la nivel global de Ipsos se spune că nivelul general de fericire nu s-a modificat în cursul anului 2020, iar sănătatea şi bunăstarea fizică, relaţiile personale şi securitatea au devenit priorităţile noastre incontestabile. Îmi place să cred că, pornind de aici, am învăţat cu toţii să acordăm împreună şi nu separat, prioritate reală, atenţie şi grijă acestor subiecte. Cred că o altă lecţie esenţială care ne-a fost predată vizează solidaritatea şi puterea comunităţilor.

—   Cea mai importantă decizie pe care am luat-o în ultimul an:

În niciun caz nu aş vrea să fac o ierarhie a deciziilor din ultimul an, cu atât mai mult cu cât cuvântul «important» a căpătat valenţe nebănuite şi diferite pentru fiecare dintre noi. Prin urmare, aleg să va răspund din perspectiva unei acţiuni cu impact. Dacă ar fi să mă uit în trecutul apropiat, sunt tare bucuroasă pentru că BRD împreună cu fundaţia să culturală, Fundaţia9, a decis că în aprilie 2020 să constituie un Fond de finanţare pentru producţie şi creaţie artistică în condiţii de izolare pentru artiştii independenţi.  

—   Cum mi-am menţinut colegii motivaţi în ultimul an:

Privind retrospectiv, mobilizarea colegilor mei din BRD în primele momente ale pandemiei şi pasul susţinut şi determinat de-a lungul întregii perioade îmi crează emoţie, mândrie să fiu parte din echipă şi mă motivează. Am simţit cu toţii în perioda pandemiei, ca angajaţi ai unei bănci sistemice, că în ciuda crizei fără precedent, trebuie să găsim soluţii imediate şi viabile ca să continuăm să ne servim clienţii. Cuvintele care ar defini această perioadă pandemică sunt «responsabilitate» şi «solidaritate». Ne-am susţinut pe rând când am avut şi zile gri, am fost într-un fel de contact permanent, chiar şi în afară orelor de muncă online. Paradoxal, pandemia ne-a apropiat poate şi mai mult şi ne-a arătat cât suntem de puternici în fragilitatea noastră de fiinţe umane, dacă rămânem împreună.      

—   Work from home sau de la birou?

Ambele, pentru raţiuni lesne de înţeles. Dacă înainte de pandemie nu îmi imaginăm lucrul de acasă ca o metodă eficientă de muncă, pandemia a creat premisele, iar noi ne-am adaptat lor, devenind la fel de eficienţi că atunci când eram la birou. Graţie digitalizării susţinute, tranziţia către lucrul de acasă a fost lână şi asta ne-a dat putere să ne acomodăm rapid.

—   Locul din care îmi iau energia necesară depăşirii unei crize:

Locul din care am reînvăţat să îmi iau energia este sufletul meu. Spun „reînvăţat” pentru că tumultul vieţii de dinainte de pandemie mă făcea să trăiesc uneori, disproporţionat, în afara mea. Ca întodeauna, momentele de criză sunt revelatoare şi paradoxal benefice pentru a ne recentra şi reîntoarce în noi. E drept că soarele şi muntele şi verdele, alături de energia bună a familiei, prietenilor şi colegilor constituie ecosistemul din care mi-am luat puterea şi căruia i-am dăruit înapoi, într-un schimb de energie corect, tot ce sunt, ştiu şi pot.          

—   Persoana care m-a inspirat cel mai mult în această perioadă:

Sunt două persoane care m-au inspirat mult în această perioadă. Am învăţat de la ele ce înseamnă să te adaptezi cu zâmbetul pe buze la ceva disruptiv, cum să accepţi noul şi privaţiunea, cum să îţi faci drum, ca un fir de apă printre pietre şi să păstrezi legătura cu prietenii, cum să îţi exprimi iubirea şi atenţia prin o mie şi una de căi, cum să te bucuri de clipa ce ţi se dă pentru că vrei şi ştii să ţi-o înfrumuseţezi cu ce ai la îndemână.  Şi aceste persoane sunt fetele mele, cărora le mulţumesc de fiecare dată când am ocazia că m-au ales pe mine să le fiu mamă şi pentru care sunt infinit recunoscătoare destinului.   

—   Putere vs. feminitate:

Spun «da» feminităţii pentru că este un har minunat cu care noi, femeile, ne naştem şi pe care îmi doresc să îl potenţez mereu. Dacă puterea se defineşte ca o forţă, care nu poate sau nu trebuie să aibă de-a face cu emoţia, cu pasiunea, atunci cu siguranţă că cele două concepte, putere şi feminitate, se exclud. Dacă e aşa, puterea nu mă interesează deloc, pentru că e inertă. Dar nădăjduiesc însă că puterea, în sensul ei de autoritate, forţă, conducere include întotdeauna emoţie, empatie şi multe altele. Mai sper că feminitatea nu e alterată de putere ci, dimpotrivă, o potenţează pe această din urmă. Îmi place să cred că puterea nu e apanajul exclusiv al masculinului, oricât de raţional este conceptul. Aşadar, aleg „puterea feminităţii” pentru că este ingredientul fascinant care a schimbat şi schimbă lumea în bine, mereu.