In prospectul oricarui fond de pensii obligatoriu exista un punct distinct care detaliaza asa-numitele „riscuri asociate structurii de portofoliu propuse“. 16 din cele 17 companii de pensii private obligatorii care sunt deja active au ales sa administreze fonduri cu risc mediu - doar Generali avand ca tinta sa investeasca 36% din active in valori mobiliare.

Oricare ar fi insa gradul de risc al unui fond, investitiile acestuia sunt supuse mai multor tipuri de riscuri, posibil sau imposibil de diminuat sau eliminat. In mod distinct, in prospectul fondurilor pe care le administreaza, companiile sunt obligate sa defineasca aceste categorii de riscuri. Ca principiu, riscurile la care sunt supuse investitiile pot fi legate de piata de capital, riscuri de curs valutar, riscuri legate de rata dobanzii sau de credit, riscuri specifice activitatii emitentului, riscuri operationale externe administratorului in cauza, riscuri politice sau sociale etc.

Riscul de schimb valutar (ce intra in categoria riscurilor de piata, ce afecteaza practic orice fel de investitie) desemneaza atat potentialul de pierdere din plasamentul respectiv, cat si pe cel de castig. Practic, valoarea in lei a unor investitii efectuate intr-o alta valuta poate fi diminuata (sau majorata, dupa caz) atunci cand exista fluctuatii de curs valutar. Ori de cate ori apare o diferenta intre moneda in care este realizat un plasament (euro, sa spunem) si moneda de referinta a fondului de pensii (leul), aceasta poate eroda castigurile din plasamentul respectiv. La fel, o astfel de diferenta poate cauza de-a dreptul pierderi, si nu doar o diminuare a castigului. Ca principiu, toti administratorii care investesc activele fondurilor in alte monede decat cea de referinta (leul) folosesc si mijloace de acoperire a riscului valutar - insa o protejare totala nu este posibila (si nici oportuna, in conditiile in care un risc mai mare poate aduce si un castig mai important).

Tot in categoria riscurilor de piata - respectiv a posibilitatii ca valoarea unor instrumente financiare sa fluctueze din cauza variatiei preturilor pietei, a conjuncturii din pietele financiare sau din cauza situatiei economice a unui emitent - intra si riscul de dobanda. Acesta desemneaza posibilitatea ca valoarea unui plasament sa se modifice ca urmare a variatiilor din piata ale dobanzilor la un moment dat. Un risc de piata - ce nu poate fi redus prin diversificare si care este considerat pentru tarile emergente, asa cum este Romania, relativ mare - este si riscul de pret. Acesta reprezinta pericolul ca valoarea unui instrument financiar sa fluctueze ca urmare a schimbarii preturilor din piata. Modificarile respective se pot referi la fel de bine la plasamentele in sine, la emitentul acestora sau, in mod mai general, la toate instrumentele tranzactionate pe piata.

La nivel individual, orice instrument in care se realizeaza o investitie presupune un risc specific, legat de evenimentele ce il afecteaza in mod singular pe emitentul instrumentului respectiv. Astfel, trebuie avut in vedere ca in paralel cu tendintele generale ale pietei (care creeaza riscurile de piata) exista si aceasta categorie de riscuri specifice. Riscuri ce pot fi reduse, dar nu eliminate, printr-o buna diversificare a plasamentelor. Prin lege, fondurile de pensii au voie sa investeasca intr-un singur instrument doar un procent dat din suma totala pe care o au in administrare (procent stabilit in prospect, ca parte a declaratiei de investitii). Tot in functie de calitatea activelor detinute de un administrator in portofoliul propriu depinde si masura in care apare - sau nu - asa-numitul risc de credit. Practic, acesta desemneaza posibilitatea ca un debitor sa nu isi poata onora obligatiile asumate. Activele de calitate mai scazuta implica un risc de credit mai mare, dar ofera - pe masura - si randamente superioare activelor cu o calitate mai ridicata.

Lichiditatea unui activ este una dintre cele mai importante caracteristici ale acestuia si desemneaza capacitatea de a-l transforma rapid in bani. Riscul de lichiditate este cu atat mai important atunci cand apare in momente in care nevoia de bani lichizi e mare, iar un activ nu poate fi vandut rapid la o valoare apropiata de cea justa. Acest pericol este cu atat mai mare in cazul valorilor mobiliare slab tranzactionate, iar detinatorii lor sunt nevoiti sa vanda o cantitate mare intr-un timp scurt. In aceasta situatie presiunea de vanzare este mare, iar preturile scad rapid. Riscul de lichiditate poate fi prevenit in primul rand printr-o buna diversificare a plasamentelor folosite, dat fiind ca in aceasta situatie, daca un activ nu se poate vinde suficient de rapid, lichiditatea lui scazuta poate fi compensata prin tranzactionarea altui activ din portofoliu.

Specifice fondurilor de pensii mai sunt si riscurile legate de neplata a contributiei (angajatorul sa nu plateasca suma necesara), riscul de nealocare a contributiei (in situatia in care desi angajatorul plateste, contributia nu ajunge sau intarzie sa ajunga la administrator) si riscul de modificare a legislatiei (altfel spus, posibilitatea ca, in timp, legile ce reglementeaza sistemul privat de pensii sa fie schimbate, cu efecte negative).

Si, chiar daca este greu de crezut ca aceste riscuri vor ajunge vreodata sa afecteze in mod dramatic participantii la fondurile de pensii ce se nasc acum, in contractul dintre participant si administrator exista o precizare ce nu ar trebui scapata din vedere. Participarea la un fond, se spune acolo, implica atat avantaje specifice unui fond de pensii, dar si riscul ca obiectivele de investitii sa nu fie realizate, iar participantul sa ajunga sa sufere pierderi.