Numele Corneliei Coman este legat invariabil de industria financiară locală şi internaţională, ea lucrând pentru ING Asigurări de Viaţă (NN acum) cea mai mare parte a carierei sale. De doar câteva luni, executivul român s-a mutat în Olanda, la Amsterdam, unde a preluat o nouă misiune: coordonarea activităţii de intermediere de asigurări a băncii ING în Belgia şi în Olanda.

Acesta este al treilea său job de expat după ce ultimii patru ani i-a petrecut în Spania, la Madrid, unde a fost CEO-ul NN pe această piaţă şi după ce iniţial s-a relocat la Budapesta. La întrebarea dacă s-ar întoarce în România, răspunsul e momentan o ecuaţie cu multe necunoscute.

„M-am mutat cu familia deja de trei ori şi nu am anticipat niciodată care va fi următoarea destinaţie. Aşa încât îmi e foarte greu să spun când mă voi întoarce acasă”, spune Cornelia Coman.

Ea şi-a început cariera în cadrul ING Asigurări de Viaţă (NN acum) în urmă cu 23 de ani, imediat după absolvirea facultăţii, ca actuar. Zece ani mai târziu, în 2008, a devenit CEO-ul companiei, după ce a ocupat diverse funcţii de conducere în cadrul departamentelor de management al riscului şi bancassurance. „Acceptarea promovării în rolul de CEO a fost o decizie dificilă, deoarece eram încă tânără şi însărcinată cu cel de-al doilea copil. Însă am acceptat provocarea bazându-mă pe echipa de oameni talentaţi şi pe cunoaşterea îndeaproape a businessului şi a pieţei de asigurări şi pensii.”

Ceea ce nu a ştiut la momentul acela, după cum spune chiar ea, era faptul că vor fi afectaţi destul de grav de criza financiară. Aşadar, a debutat ca CEO în timp de criză şi a condus compania din România până în 2012. În paralel, a fost implicată în industriile de profil, ca preşedintă a Asociaţiei pentru pensii private din România (APAPR) şi vicepreşedintă a asociaţiei asigurătorilor (UNSAR).

„În 2012, când situaţia începuse să se redreseze, iar eu să mă „bucur” de jobul de CEO în România, am fost rugată să preiau conducerea afacerii NN din Ungaria.” A condus compania din Ungaria timp de patru ani, perioadă în care a învăţat cum să se adapteze unei culturi diferite. Totodată, a trebuit să găsească modalităţile cele mai bune pentru a motiva oamenii şi pentru a avea impact.

După Budapesta, s-a mutat la Madrid, unde a condus compania Nationale Nederlanden Spania (parte din NN Group) timp de alţi patru ani până în vara lui 2020. „A fost un job interesant, cultura spaniolă fiind foarte apropiată de cea a românilor.” Iar din septembrie 2020 s-a mutat la Amsterdam şi s-a reîntors în ING, ocupând poziţia de Cross-Border Tribe Lead Insurance Market Leaders (Belgia şi Olanda).  

Jobul actual presupune coordonarea activităţii de intermediere de asigurări a băncii ING în Belgia şi în Olanda, atât prin intermediul canalelor digitale, cât şi prin reţeaua de sucursale teritoriale ale celor două ţări, deservind aproximativ zece milioane de clienţi, povesteşte Cornelia Coman. „Am început acest nou rol în timpul pandemiei şi, în consecinţă, lucrez de acasă, neavând încă ocazia de a-mi întâlni colegii în persoană. Este greu să începi să lucrezi în nişte organizaţii cu mii de angajaţi fără să fii prezent fizic la birou.” Aşa încât ziua ei se desfăşoară acum cu aproximativ zece întâlniri online şi alte câteva ore de citit e-mail-uri şi lucrat individual. Este intens, ca pentru toţi cei ce lucrează de acasă, spune ea. „Însă am noroc că cei doi copii sunt mari (16 şi 12 ani) şi nu au nevoie de ajutorul meu la şcoala online.”

Cariera Corneliei Coman este marcată de preluarea de noi poziţii în perioade marcate de criză. Mai exact, după ce a devenit CEO al NN România în 2008, când criza financiară bătea la uşă, acum ea a acceptat un nou job, într-o nouă ţară, în plină pandemie, eveniment care a dat peste cap o lume. Între timp însă, executivul român a acumulat mai multă experienţă, fiind la al treilea său mandat de expat. „Am plecat (din ţară - n.red.) în vara anului 2012 când am primit primul mandat de a conduce compania de asigurări a grupului NN în Ungaria, unde fondurile de pensii obligatorii fuseseră naţionalizate.” Astfel, trebuia să reorganizeze compania şi să redefinească strategia pentru a consolida poziţia de lider în asigurări de viaţă. A acceptat mandatul de expat pentru că rolul primit era o provocare şi îi dădea oportunitatea de a învăţa lucruri noi. „În acelaşi timp, cred că şi copiii au avut şansa de a se dezvolta ca cetăţeni globali, alături de foarte multe culturi diferite întrucât au mers la şcoli internaţionale unde există o mare diversitate de culturi, rase şi religii.”

Absolventă a Facultăţii de Matematici Aplicate în Economie din cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) şi cu un MBA la INSEAD, Cornelia Coman face parte din clubul restrâns de executivi români care conduc din poziţia de CEO businessuri cu asigurări în afara ţării, conform datelor Business Magazin. Chiar şi aşa, păstrează legătura cu România vie. „Ultima oară am venit acasă chiar pe 2 ianuarie anul acesta, unde, luând toate măsurile de siguranţă necesare, am reuşit să mă revăd cu un cerc restrâns de prieteni.” Faţă de anul 2012, când a plecat prima dată din ţară cu jobul, multe lucruri s-au schimbat, lucruri pe care le remarcă ori de câte ori se întoarce în ţară. Câteva exemple sunt aeroportul Otopeni, Centrul Vechi şi zona Lipscani, Teatrul Naţional şi Spitalul Colţea - ambele renovate. Vede însă şi schimbări legislative cu impact pozitiv cum ar fi combaterea corupţiei sau posibilitatea de a face declaraţii fiscale şi plăţi de taxe online.

„Traficul în România e în continuare dificil faţă de orice ţară în care am trăit până acum. Înainte de pandemie existau cu siguranţă ambuteiaje şi în Madrid sau Budapesta, însă toţi şoferii respectau regulile de circulaţie.” Acum e peste tot un trafic mai lejer, întrucât majoritatea oamenilor lucrează de acasă. De când s-a mutat în Olanda nu a dat peste niciun blocaj în trafic. Situaţia însă se va schimba când oamenii se vor reîntoarce la birouri.

„Cafeaua este la fel peste tot, dar scena culinară e foarte diferită, Olanda neavând o bucătărie tradiţională bogată, cum are România.” De acasă, cel mai dor îi este de prietenii care sunt încă în România, iar cu pandemia a fost şi mai dificil în ultimul an să se întâlnească şi să petreacă timp împreună. Familia cea mai apropiată nu s-a aflat în România ca să îi lipsească, iar cu mama alături de ea a alungat dorul de casă cu preparate tradiţionale oriunde a locuit, pentru că există magazine româneşti şi poţi cumpăra ingredientele necesare. „Copiii vorbesc româneşte, deşi au plecat de nouă ani din România, când erau încă mici, şi sunt foarte mândri că sunt români.”

De asemenea, spune că îi este dor să meargă la teatru în România. De câte ori vine, încearcă să ajungă la un spectacol de teatru, în special la comedii, să se bucure de umorul românilor, de subtilităţile limbii. La polul opus, cel mai puţin dor îi este de faptul că, uneori, românii nu sunt atât de mândri de România pe cât ar putea fi. Iar primele trei lucruri pe care le-ar îmbunătăţi în ţară sunt sistemul de educaţie, alături de sistemul de sănătate şi infrastructura.

În acest context, s-ar întoarce în România? Şi dacă da, în ce poziţie – de angajat, antreprenor sau investitor?

„Cred că depinde de ce se va schimba în România până atunci. Am foarte mulţi prieteni antreprenori în România, şi având în vedere poveştile lor, este încă dificil să fii antreprenor de succes în România.” Va urma.