Pasionată de viitor, colecţionează portofolii de investiţii aşa cum alţii colecţionează antichităţi şi spune că investeşte în ecosistemul românesc al dreptului la fericire. A debutat pe bursă în timpul uneia dintre cele mai grele crize din istorie, în 2008, dar s-a călit şi azi afirmă că nu există profesor mai bun decât o criză. Este Andreea Cionca Anghelof, unul dintre cofondatorii consorţiului de business Impetum Group, care după drumul investiţiilor la bursă a apucat-o şi pe cel al industriei de private equity.

„Capitalul pe care-l strângi are nevoie să fie reîntors în economie, pentru ca roata să se învârtă. Cu toţii activăm în economia aceasta, de aici facem profit, tot aici ar trebui să avem încredere cu toţii să investim. Altfel, ar fi ca şi când ai sta la tine în casă, cu familia, dar ai investi în gospodăria vecinului tău. Cred că eşti ceea ce investeşti”, mi-a spus Andreea Cionca Anghelof, 44 de ani, într-o discuţie despre activitatea ei investiţională.

Cu peste 15 ani de experienţă în insolvenţă şi antreprenoriat, Andreea este cofondatoare a Impetum Group – consorţiu de business cu 150 de milioane de euro active sub administrare şi care a creat soluţiile de investiţii Roca Investments (private equity), Roca X (venture capital), Agista (growth equity), Impetum Investments (investiţii diversificate), dar şi CITR, liderul pieţei de insolvenţă din România, ea activând în trecut ca practician în insolvenţă.

Din ianuarie 2020 încoace, Andreea este managing director al Impetum Group. A absolvit în 2003 Facultatea de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara şi în 2010 cursuri MBA ale The Open University Business School – Business, Management, Marketing and Related Support Services. Pe bursă, investeşte din 2008, cu câteva luni înainte de declanşarea crizei economice globale, dar a făcut tranzacţii in and out, adică pe termen mai scurt.

„Acum investesc în industrii în care cred, pe termen lung, nu speculativ. Investesc în industrii pe care le consider strategice şi, în general, prin fonduri de investiţii pentru că mizez pe expertiza profesioniştilor care cunosc industriile şi ştiu să marcheze profitul încă de la momentul tranzacţionării. Am şi investiţii pe bursă, aşa am debutat”, spune ea.

Primii bani investiţi la Bursa de Valori Bucureşti au fost în jur de 10.000 de euro, plasaţi în câteva companii. Erau onorariile de succes pe care le primea ca bonus. Lucra deja de patru ani în domeniul insolvenţei şi vedea lipsa de capital acută cu care se confruntau unele companii româneşti, deşi exista lichiditate în piaţă.

„De aceea, alături de colegii mei, am hotărât să investesc, pe bursă, în companii româneşti. A fost modul meu de a întoarce în piaţă capitalul câştigat şi de a contribui, chiar cu puţin, la creşterea IMM-urilor locale”, adaugă ea.

Cum momentul debutului la bursă a coincis cu una dintre cele mai grele crize financiare din istorie, am întrebat-o cum s-a resimţit în portofoliul ei şi dacă a avut dubii cu privire la propria activitate investiţională.

„N-am apucat să mă gândesc dacă e momentul să părăsesc bursa sau să-mi pun alte întrebări existenţiale pentru că, la câteva luni după prima investiţie a venit criza. Odată cu ea totul a început să se prăbuşească. Faptul că mi-am făcut debutul investiţional în criză este şi un avantaj. Nu cred că există un profesor mai bun pentru un investitor decât o criză”, consideră ea.

Tot din criza din 2008 a învăţat că nu doar indicatorii financiari sunt un reper într-un business şi că nu poţi lua decizii exclusiv uitându-te la cifre, mai ales într-un context în care totul pare că se prăbuşeşte.

Andreea Cionca Anghelof

PROFESIE: jurist

OCUPAŢIE: managing director, investitor

INVESTEŞTE: pe termen lung

„Am pariat atunci pe povestea brandului şi pe oameni. Am crezut în ele şi n-am greşit. Şi astăzi aceste două repere sunt parte din filosofia mea de a investi – potenţialul unui brand şi potenţialul unei echipe.”

În 2008 părea că toată investiţia făcută s-a evaporat. Nu investise foarte mult, în termeni absoluţi, însă era tot ce avea lichid la acel moment. Nimic nu se mai tranzacţiona şi toate companiile în care investise erau afectate. Profesa însă într-o industrie, insolvenţa, unde criza reprezenta modul obişnuit de operare.

„Alături de partenerii cu care am investit atunci am pariat pe singura companie care dădea ceva semne că s-ar putea redresa, Cemacon, din domeniul materialelor de construcţie. Ne-am focusat toate cunoştinţele de management de criză şi am transformat-o din temelii. Ne-am recuperat investiţia, după 10 ani. În acest timp am rămas alături, skin in the game, cum spune Taleb. Apoi am făcut exit şi am marcat profitul. Nu doar ne-am recuperat investiţia cu profit, ci am şi participat la transformarea radicală a unei companii româneşti, ducând-o din pragul insolvenţei în top trei lideri de piaţă”, povesteşte Andreea Cionca Anghelof.

Să investeşti pe bursă este destul de facil, consideră ea. Să ştii să investeşti în companii cu potenţial implică însă o doză de cunoaştere a pieţei. Presupune să ştii să faci o analiză a potenţialului, dar şi să ai încredere în echipa de management. Iar Andreea este un om pasionat de maximizarea valorii, „din proiecte, din oameni, din companii”.

Ea spune că pieţei de capital locale îi lipsesc ingredientele care pot face posibilă scalarea, adică mai multe companii de succes şi mai mulţi investitori. Doar că ambele categorii se aşteaptă una pe alta.

Statul român ar trebui sa dea un exemplu de încredere şi de transparenţă, listând la bursă companiile sale profitabile, cum ar fi Hidroelectrica. Şi tot astfel, marile companii private ar trebui să-şi dorească să fie listate la bursă”, adaugă investitoarea.

Principala problemă este, în fond, legată de lipsa încrederii. Andreea se aşteaptă ca piaţa IPO-urilor să înregistreze o revenire pe fondul unei cereri crescute din partea investitorilor, dar asta va depinde de modul în care este gestionată inflaţia. Şi reglementările excesive sau schimbările în politica guvernamentală pot impacta negativ piaţa fiindcă pot crea incertitudine.

„Bursele de valori reprezintă până la urmă un test în materie de rentabilitate, transparenţă, succes şi încredere, iar listarea la bursă reprezintă simbolul succesului pentru antreprenori şi pentru afacerea construită de ei”, afirmă investitoarea.

Un alt aspect fundamental care poate şi trebuie să fie îmbunătăţit cu celeritate este educaţia financiară, în opinia ei. O mai bună educaţie financiară poate fi cheia de deblocare a pieţei locale de capital. Astfel, vom depăşi momentul de îngheţ despre care vorbeam mai devreme şi nu vom mai aştepta unii după ceilalţi.

„În plus, prin educaţie financiară vom vedea investiţii mai diversificate. Cred că e momentul să depăşim credinţa că doar investiţiile în proprietăţi imobiliare aduc randamente. Este un mod conservator, atavic de a privi lucrurile, care nu va pune România pe harta economiilor puternice ale Europei”, susţine Andreea.

Şi ca să încheiem capitolul „îmbunătăţiri”, o oportunitate de creştere a bursei ar putea veni din partea unui segment subreprezentat: femeile-investitor. Conform sondajului eToro Retail Investor Beat din 2023, în România doar 33% din investitori sunt femei, în comparaţie cu 51% în SUA sau cu, un exemplu mai apropiat, 42% în Polonia.

„Cifrele ne arată că bursa încă este un teritoriu al bărbaţilor. Comparativ cu alte ţări, femeile-investitor din România au o prezenţă mai degrabă discretă. Acest lucru reflectă o realitate pe care o putem schimba prin mai multă comunicare şi prin mai multă investiţie în educaţie. Piaţa de capital românească are nevoie de mai multe femei investitor”, spune investitoarea.

Până acum, Andreea a participat la plasamentul privat anterior listării holdingului de materiale de construcţii Roca Industry, care reprezintă o investiţie strategică, pe termen lung. În general, mizează pe creşterea valorii în timp şi pe maximizarea acţiunii, mai degrabă decât pe dividendele imediate, dar cea mai mare parte a investiţiilor este în fonduri.

„Atunci când nu investesc printr-un fond de investiţii, cum e preponderent în portofoliul meu, înainte să iau decizia de a investi într-o companie mă uit în primul rând la potenţialul ideii sau al produsului, la poziţionarea sa în piaţă şi la dimensiunea pieţei în care joacă, la reputaţia echipei de management şi abia apoi la cifre şi la istoric. Pariez întotdeauna pe potenţial, iar trecutul e doar un reper, nu un factor decizional”, completează ea.

Investiţii în dreptul la fericire

 În ultimii cinci ani, activitatea de investiţii a devenit un full-time job pentru Andreea. Alături de partenerii Andrei Cionca, Rudi Vizental şi Vasile Godîncă, este cofondatoare şi managing director al Impetum Group. Ariile ei predilecte sunt managementul crizei, transformarea afacerii şi brand & cultură organizaţională.

„Îmi pun împreună cu partenerii şi colegii mei toată experienţa şi expertiza, laolaltă cu tot capitalul, pentru a maximiza valoarea din companiile româneşti în care investim şi a le transforma în campioni regionali. Activitatea de investiţii a devenit activitatea mea de zi cu zi”, susţine investitoarea.

Portofoliul său este unul diversificat, cu plasamente în fondurile de investiţii alternative de buy out, growth şi VC, iniţiate de grupul Impetum, iar ca industrii mizează pe IT&C, real estate, industrie şi agricultură. A încheiat anul 2022 cu o rată internă de rentabilitate (IRR) de 20% pentru portofoliul personal.

„Bursele de valori reprezintă până la urmă un test în materie de rentabilitate, transparenŢă, succes şi încredere, iar listarea la bursă reprezintă simbolul succesului pentru antreprenori şi pentru afacerea construită de ei.” Andreea Cionca Anghelof

„Cea mai mare valoare a adus-o până acum investiţia în ROCA Investments, cel mai dinamic fond de private equity din România, care a realizat în cinci ani 20 de tranzacţii şi a finalizat două exituri de succes, reuşind să aducă investitorilor un randament anualizat de 39%”, explică ea.

Anul 2023 este unul de „crisis as usual”, glumeşte investitoarea. Deja crizele de toate felurile sunt parte din cotidianul nostru de tip VUCA – abreviere militară a cuvintelor volatility (volatilitate), uncertainty (incertitudine), complexity (complexitate) şi ambiguity (ambiguitate) – aspecte care fac dificil de analizat, răspuns sau planificat o situaţie sau o condiţie. Crizele nu mai sunt excepţiile pe care doar le aşteptăm să treacă, consideră ea.

„Trebuie să învăţăm să performăm în acest mediu fluid, în orice formă ar lua-o. Vor câştiga cei care se vor adapta din mers, cei care vor şti să repare avionul din zbor, cum spunem noi. Anul 2023 este despre adaptare şi performanţă în orice context. Despre aceasta va fi, de altfel, viitorul într-un registru de succes, mai puţin despre doctoratele în obstacole şi în imposibil, mai mult despre explorarea de oportunităţi şi despre replierea în mod agil.”

Cea mai valoroasă lecţie pe care Andreea şi partenerii săi au învăţat-o din crize este că acestea se gestionează împreună, în comunitate. Moda antreprenorului solitar a trecut. În acest sens, în pandemie au mobilizat comunitatea de business şi au creat Confidex, un studiu de piaţă care să ajute managerii şi antreprenorii să se orienteze atât în timpuri de stabilitate, cât şi pe timp de criză.

Confidex măsoară încrederea managerilor români în economia actuală. În cele şapte etape ale cercetării de până acum au răspuns peste 3.000 de manageri din România, iar companiile respondente însumează peste 150.000 de angajaţi. Ce au aflat? Că optimismul managerilor ar putea indica o schimbare de trend în economie.

„Ne-am gândit la acest instrument pentru comunitatea de business, un fel de brainstorming naţional, tocmai pentru a ajuta managerii să se conecteze unii la percepţiile fiecăruia. Criza de sănătate, conflictul din Ucraina, crizele din energie şi de materii prime şi inflaţia pare ca au dus la un grad mai mare de rezilienţă în rândul companiilor, astfel că managerii români se simt tot mai încrezători în economie. În pofida incertitudinilor care planează în continuare asupra economiei, nivelul de optimism al managerilor este la cel mai înalt nivel din ultimii trei ani”, spune cofondatoarea Impetum Group.

Andreea Cionca Anghelof se consideră un om pasionat de viitor. Aşa cum alţii colecţionează antichităţi, ea colecţionează portofolii de investiţii. Dacă motivul pentru care a intrat pe bursă a fost creşterea IMM-urilor locale prin intermediul capitalului investit, acelaşi pariu îl face şi azi, dar la alt nivel.

„Prin creşterea IMM-urilor, economia românească se poate consolida, de la bază, într-un mod sustenabil. Investesc cu un scop limpede: maximizarea valorii din companiile româneşti. Dacă investim în economia românească, investim în ecosistemul românesc al dreptului la fericire”, este credinţa Andreei.

Din punctul ei de vedere, a investi înseamnă, în esenţă, a da undă verde pentru maximizarea unui potenţial. Aşa cum în Constituţia americană este trecut dreptul la fericire, i-ar plăcea ca în „constituţia” fiecărei companii româneşti să fie trecut dreptul de a-şi atinge potenţialul maxim. Cum putem ajuta acest lucru să se întâmple?

„Prin investiţii. Când ai cu ce. Imediat când ai cu ce. Un investitor aflat la început ar trebui să se ancoreze în nişte repere profesioniste prin care să identifice rapid oportunităţile cu potenţial. De altfel, unul din motivele pentru care ne-am propus să lansăm fondul de growth Agista a fost şi ideea ca acesta să fie un investitor-ancoră pe bursa românească şi un participant activ la creşterea pieţei de capital. Unui investitor începător i-aş recomanda deci să se educe financiar şi... să fie cu ochii pe Agista”, conchide Andreea Cionca Anghelof.  

DICŢIONARUL INVESTITORULUI

1. Rata internă de rentabilitate(IRR – internal rate of return în engleză) este un indicator utilizat pentru a estima rata de creştere pe care se aşteaptă să o genereze o investiţie. Cu alte cuvinte, este rata de actualizare la care valoarea netă prezentă (valoarea actualizată) a unui flux de venituri sau de cheltuieli (viitoare) este egală cu zero. Cu cât rata IRR este mai mare, cu atât mai bună este rentabilitatea investiţiei respective. Rata internă de rentabilitate poate fi utilizată pentru a clasifica mai multe tipuri de investiţii sau proiecte potenţiale şi este o formulă care ia în calcul mai multe variabile.

2. Insolvenţa este acea stare a unei companii care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor către creditori, angajaţi sau perteneri de afaceri. Insolvenţa nu este echivalentă cu falimentul, reprezentând o ultimă încercare de salvare a unei societăţi, sub administrarea unor specialişti şi sub controlul instanţei de judecată. Deschiderea procedurii de insolvenţă poate fi solicitată de către debitor, creditor sau alte instituţii şi persoane care au competenţa prevăzută de lege ori printr-o cerere comună. Există două tipuri de procedură de insolvenţă, generală şi simplificată.

Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de BUSINESS Magazin.