Mihai Nedelcu a lucrat timp de 20 de ani în consultanţă financiară şi apoi în fonduri de private equity, dobândinD astfel experienţă în analizarea companiilor. Asta i-a dat curajul să facă din investiţiile la bursă o ocupaţie full-time. Acum nu are şefi, nu are clienţi şi termene de predare şi se consideră norocos că a găsit o pasiune din care poate să-şi ducă traiul. Cum a realizat asta?

Am început să investesc în 2005, atras de randamentele Bursei din acea perioadă, dar la sfârşit de 2006 mi-am redus mult portofoliul ca să-mi pot lua un apartament. Câţiva ani nu am fost activ în piaţă, dar am revenit în 2013, înainte de listarea Romgaz”, povesteşte Mihai Nedelcu, bucureştean în vârstă de 43 de ani. În 2005 acesta a intrat în piaţă cu bani puţini.

Îşi aminteşte că pe atunci ordinele minime erau de câte 500 de acţiuni şi nu a cumpărat BRD, de exemplu, pentru că o acţiune costa în jur de 14-15 lei. A început în schimb cu acţiuni SIF Moldova şi SIF Oltenia, care aveau preţuri mai mici şi pentru că urma privatizarea BCR, bancă la care cele două societăţi deţineau acţiuni.

Mihai a intrat din nou în ringul bursier şapte ani mai târziu deoarece a considerat că are experienţa necesară să aleagă emitenţii la un preţ relativ mic şi cu perspective bune de creştere. De data aceasta, a ales OMV Petrom, Romgaz şi Fondul Proprietatea, considerând că sunt companii solide, cu perspective bune şi cu multipli de preţ foarte mici.

Mihai Nedelcu a finalizat cursurile Facultăţii de Studii Economice în Limbi Străine din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi are un EMBA la şcoala de afaceri Asebuss.

A lucrat timp de 20 de ani în consultanţă financiară şi apoi în fonduri de private equity, căpătând astfel experienţă în analizarea companiilor. Asta i-a dat curajul să transforme investiţiile la Bursă într-o ocupaţie full-time.

„În prezent mă ocup doar cu investiţiile la Bursă, dar nu simt asta ca pe un job la care trebuie să merg zi de zi, orice s-ar întâmpla. Analizarea companiilor nu necesită un program fix, am flexibilitatea de a-mi face programul zilnic aşa cum doresc. Nu am şefi, nu am clienţi, nu am termene de predare, aşa că pot să încep şi să mă opresc la ce oră vreau. Pot să aloc familiei zile din timpul săptămânii şi pot să citesc rapoarte de companii în weekend”, afirmă economistul.

NUME: Mihai Nedelcu

VÂRSTĂ: 43 de ani

PROFESIE: economist

OCUPAŢIE: investitor

INVESTEŞTE: în acţiuni româneşti

Totuşi, asta nu înseamnă că acordă investiţiilor puţină atenţie sau că se uită de pe margine dezinteresat. Investeşte atât pentru veniturile generate, cât şi din pasiune. Îi place să fie la curent cu ce se întâmplă în rândul companiilor şi are şi timpul necesar.

„Pentru că îmi place însă foarte mult să citesc despre companii şi despre economie, în practică ajung să aloc destul de mult timp investiţiilor. Mă consider norocos că am găsit o activitate care îmi place foarte mult şi din care pot să şi trăiesc”, spune el.

În general, Mihai nu investeşte în instrumente pe care nu le înţelege sau la care nu se pricepe destul de bine, astfel încât să reuşească să fie mai bun decât piaţa.

Nici alternative precum imobiliare, cripto sau artă nu îl tentează pentru că nu se pricepe suficient încât să facă mai mult decât pariuri neinformate pe ele. De asemenea, nu investeşte în produse structurate pentru că nu se potrivesc cu profilul său de risc şi nu alege obligaţiuni sau titluri de stat deoarece crede că poate obţine randamente mai bune din investiţia în acţiuni.

În ceea ce priveşte acţiunile, cumpără doar companii de pe Bursa românească, fiindcă le înţelege şi cunoaşte sectoarele în care activează mult mai bine. Nu investeşte însă într-o companie pe care nu a studiat-o mai întâi doar pentru că îi creşte cotaţia dintr-o dată. Dacă nu înţelege motivul creşterii, preferă să stea deoparte.

„Cunosc mediul economic din România şi mi-e mai uşor să anticipez cum vor reacţiona factorii de decizie decât în cazul companiilor de pe alte pieţe. De asemenea, pe Bursa românească concurez probabil cu câteva mii de investitori activi care caută, ca şi mine, companii ale căror cotaţii se vor aprecia în viitorul apropiat. Pe pieţele internaţionale aş concura cu milioane de alţi investitori, deci ar trebui să aloc mult mai mult timp ca să văd ceva ce alţii nu au găsit deja”, consideră investitorul.

Portofoliul său la Bursa de Valori Bucureşti este format din 20 de companii, cu împărţire apropiată de 50%-50% între piaţa principală şi piaţa AeRO, dintre care cele mai mari ponderi le au One United Properties (16%), Simtel Team (14%), AROBS Transilvania (12%), DN Agrar Group (9%), Fondul Proprietatea (9%), SafeTech Innovations (8%), OMV Petrom (7%), Banca Transilvania (6%), Transilvania Broker de Asigurare (6%) şi altele (13%). „Indicele Herfindahl-Hirschman al portofoliului meu este 983, deci am un portofoliu destul de diversificat.

Dacă aş încadra FP şi Simtel în sectorul de energie alături de OMV Petrom, aş putea spune că sectorul principal din portofoliul meu este energia, dar de fapt nu urmăresc să iau expunere la anumite sectoare ca şi criteriu principal atunci când investesc”, afirmă Mihai.

„În prezent mă ocup doar cu investiţiile la bursă, dar nu simt asta ca pe un job la care trebuie să merg zi de zi, orice s-ar întâmpla. Analizarea companiilor nu necesită un program fix, am flexibilitatea de a-mi face programul zilnic aşa cum doresc. Nu am şefi, nu am clienţi, nu am termene de predare, aşa că pot să încep şi să mă opresc la ce orĂ vreau. Pot să aloc familiei zile din timpul săptămânii şi pot să citesc rapoarte de companii în weekend.”

În primul rând, investitorul analizează pe cât de bine poate compania în care investeşte, iar o parte din această analiză înseamnă sectorul în care aceasta operează. În ultimele luni şi-a majorat poziţiile pe OMV Petrom şi Fondul Proprietatea ca să beneficieze de rezultatele excepţionale din energie. „Cred că preţurile petrolului, gazelor şi electricităţii vor rămâne ridicate câţiva ani de acum încolo, chiar dacă vor mai scădea faţă de nivelurile actuale.

Am considerat companiile cele mai bune opţiuni pentru că ambele au management privat care are în primul rând interesele acţionarilor în minte”, apreciază el. Cu o singură excepţie, din care a şi ieşit între timp, el şi-a majorat toate deţinerile în companiile de pe piaţa AeRO în care era deja investit, dat fiind faptul că preţurile au scăzut mult în ultima perioadă şi a considerat că activitatea lor nu va fi afectată semnificativ de inflaţie.

Acum aşteaptă rezultatele din trimestrele următoare pentru a vedea dacă a avut dreptate. „Atât scăderea cauzată de criza COVID-19, cât şi aceasta, cauzată de război, m-au prins complet investit. La scăderea din timpul pandemiei a fost singura dată când m-am speriat şi am lichidat aproape tot.

Am vândut destul de repede 70% din portofoliu, păstrând doar Nuclearelectrica şi am vândut foarte bine, înainte de scădere, dar ulterior nu am reintrat destul de repede înapoi pe acţiuni aşa că nu mă pot lăuda cu market timingul meu.

Per total am ieşit mai bine decât dacă rămâneam investit complet de la început până la sfârşit, dar nu cu mult. La scăderea cauzată de război am rămas investit, dar am rotit o parte din portofoliu, lichidând sau diminuând câteva poziţii şi deschizând poziţii pe OMV Petrom şi Fondul Proprietatea, iar apoi mărindu-mi ponderea deţinerilor de pe piaţa AeRO de la 30% la 50%”, spune el.

Documentarea, cea mai bună strategie

Mihai Nedelcu susţine că anul 2021 a fost cu adevărat special. Dintre companiile pe care le-a urmărit au fost aproximativ 10 care au avut creşteri de peste 100%, aşa că şi randamentul portofoliului său s-a ridicat la peste 100%.

Cele mai mari câştiguri din punct de vedere valoric le-a avut din investiţiile în TeraPlast, Nuclearelectrica şi MedLife, unde a şi avut sume mai mari investite, dar şi deţineri mai mici precum SafeTech Innovations, Simtel Team, Transilvania Broker de Asigurare sau Cemacon Cluj i-au adus randamente bune.

„Principala lecţie pe care am învăţat-o din crize este că niciodată nu ştii când vine o criză, iar dacă stai pe cash aşteptând-o te trezeşti că ratezi oportunităţi şi că ai randamente sub randamentul pieţei, deoarece cash-ul pus deoparte nu generează nimic. De asemenea, am învăţat că după fiecare criză piaţa de capital îşi revine într-un timp rezonabil şi face noi maxime”, mai spune Mihai.

Pentru că de la începutul anului a făcut rebalansări în portofoliu, l-am întrebat ce strategie urmează. Mi-a răspuns amuzat că strategia lui este să citească. Ce anume citeşte? „Înainte de a investi într-o companie în care nu am mai investit, citesc ultimele două-trei rapoarte anuale şi ultimele rapoarte trimestriale, mă uit la rezultatele financiare căutând să văd ce creşteri a avut în ultimii ani, ce marje de profitabilitate are şi calculez multiplii de evaluare. Mă uit la politica de dividende, citesc despre acţionarii principali şi despre management ca să văd cu cine mă asociez şi în cine îmi pun încrederea că va livra rezultate bune. Mă uit la cât şi cum comunică societatea cu investitorii, verific dacă îşi respectă promisiunile şi îşi îndeplineşte bugetele. Citesc despre sectorul în care activează şi perspectivele de creştere ale acestuia, încerc să aflu ce poziţie are compania în piaţă, prin ce se diferenţiază de competitori, dacă are un avantaj competitiv şi cât de durabil este acesta. Nu în ultimul rând, mă uit la free float, la lichiditatea bursieră a acţiunii şi la cum a reacţionat cotaţia la rezultatele şi evenimentele importante pentru companie din trecut.”

„Cel mai bine este să începi să investeşti când eşti tânăr şi ai bani puţini. Nu există investitor care să nu facă greşeli chiar şi după nenumăraţi ani de investiţii, dar cele mai multe greşeli se fac la început, aşa că este bine să începi când nu ai prea mulţi bani astfel încât să nu te coste prea mult greşelile de începător.”

Mihai a participat la aproximativ 10 plasamente private de acţiuni, cele mai recente fiind majorările de capital ale SafeTech, Simtel şi One desfăşurate anul acesta. El invocă nevoia de mai multe companii publice şi este de părere că dacă am mai avea încă 50-100 de companii care să se listeze în următorii ani, din ce în ce mai mulţi români ar căpăta încredere în Bursa noastră şi ar fi atraşi să înceapă să investească.

Aşa ar apărea şi lichiditatea pe care ne-o dorim cu toţii, spune el, dar lista de beneficii este de fapt mai lungă. „Mi-aş dori ca firmele care au nevoie de finanţare să înţeleagă că pe lângă bănci există şi varianta listării la Bursă şi că prin Bursă pot obţine nu doar finanţare prin majorări de capital, ci şi foarte multă vizibilitate.

Deja presa din România a devenit mult mai atentă la Bursa noastră şi companiile listate au devenit foarte vizibile în presa economică şi implicit în ochii clienţilor actuali sau potenţiali.

Deja avem poveşti de succes cu companii nou listate care au constatat cu plăcere că acum le este mai uşor să câştige contracte pentru că partenerii şi clienţii potenţiali au mai multă încredere decât înainte, când nu auziseră de ele.

De asemenea, băncile le oferă finanţare mai uşor, mai repede şi cu costuri mai mici văzând că sunt listate pe Bursă şi, deci, transparente. De asemenea, companiile care produc bunuri de larg consum au constatat că investitorii au devenit şi consumatori ai produselor lor.

În concluzie, Bursa oferă companiilor nu numai finanţare, ci şi notorietate şi o bună reputaţie”, observă el.

Celor care încă ezită dacă să facă pasul în piaţa de capital, investitorul îi sfătuieşte să nu amâne prea mult momentul. Dacă de exemplu nu au timp pentru Bursă, le recomandă investiţia într-un ETF (exchange traded fund) sau să replice structura indicelui principal BET al Bursei de la Bucureşti. Dacă, în schimb, au timp pentru asta şi le place să fie la curent cu tot ce mişcă pe Bursă, le spune să înceapă cu societăţile mari, solide din BET, care nu oferă surprize mari.

Cu timpul, după ce ajung să cunoască mai bine companiile mari şi să înţeleagă care sunt rezultatele şi evenimentele care mişcă cotaţiile, pot să treacă la pasul următor – să investească şi în alte companii pe măsură ce reuşesc să le analizeze.

„Cel mai bine este să începi să investeşti când eşti tânăr şi ai bani puţini. Nu există investitor care să nu facă greşeli chiar şi după nenumăraţi ani de investiţii, dar cele mai multe greşeli se fac la început, aşa că eu cred că este bine să începi când nu ai prea mulţi bani astfel încât să nu te coste prea mult greşelile de începător. Cu cât începi mai de tânăr, cu atât ai mai mult timp în faţă pentru a beneficia de compunerea randamentelor. Dacă ai timpul de partea ta, nu este nevoie să fii un investitor strălucit. Dacă eşti disciplinat şi îţi controlezi bine emoţiile, cu randamente de 7%-10% pe an poţi ajunge la sume frumoase după 20-30 de ani de investiţii”, conchide Mihai Nedelcu.

►Œ Indicele Herfindahl-Hirschman sau scorul HHI se referă la o măsură a concentraţiei pieţei şi este un indicator al concurenţei într-o anumită industrie, adesea pre- şi post-fuziune şi achiziţie (M&A). Acesta măsoară gradul de concentrare a pieţei prin însumarea pătratelor cotelor de piaţă ale tuturor companiilor dintr-un sector. Formula indicelui HHI indică dacă o anumită industrie este foarte concentrată sau aproape de monopol sau dacă există un anumit nivel de concurenţă în jurul acesteia. Numit după economiştii Orris C. Herfindahl şi Albert O. Hirschman, indicele HHI poate varia de la 0 la 10.000 dacă se utilizează procente întregi. În mod similar, poate varia de la 0 la 1, unde cotele de piaţă sunt utilizate ca fracţii. De exemplu, dacă într-o industrie există o singură firmă, aşadar cu o cotă de piaţă de 100%, HHI ar fi exact 10.000 sau 1 şi ar indica un monopol.